Un haplogrup Y Balcano-Carpatic de origine Normandă (I-FGC22045)

[abmunteanu]

PARTEA 6

VENIREA STRĂMOȘULUI ÎN FĂGĂRAȘ
IPOTEZELE MILITARĂ, COMERCIALĂ ȘI OCUPAȚIONALĂ

Acum că am stabilit cu o mare probabilitate că strămoșul cu haplogrupul I-PH3895 a venit din Făgăraș, am să încerc să-l găsesc, în măsura în care e posibil. Menționez din nou că cercetarea mea e speculativă, ea trebuind să fie confirmată de testele ADN. În momentul în care testele ADN vor descoperi haplogrupul I-PH3895 la mai mulți bărbați, se va putea stabili cu ajutorul arhivelor care este strămoșul lor comun pe linie paternă, cel care a adus haplogrupul din Balcanii de Vest în Transilvania.

Se pot emite multe ipoteze asupra acestui strămoș și am făcut-o deja în trecut. De exemplu, am vorbit pe forumul Molgen despre nobilii Croați refugiați în Transilvania medievală, în special despre familia Petricevič (pronunțat Petricevici) din Raduč, Lika, Croația. Reprezentantul cel mai de seamă al acestei familii a fost Cosma Horváth Petričević, comandantul cetății Făgărașului între 1576-1588. Un alt presupus Croat, pe nume Michael Horváth ["Horváth" = "Croat" în Maghiară], fusese în aceeași funcție mai înainte, între 1509-1510.

https://forum.molgen.org/index.php/topic,14941.msg578926.html#msg578926

Prezența mercenarilor Sîrbi în Transilvania este bine documentată, Mihai Viteazul fiind unul din cei care i-a folosit în luptele sale. Cel mai cunoscut dintre ei a fost Baba Novac, cunoscut ca Starina Novak de către Sîrbi, care avea sub conducerea lui 2000 de mercenari Sîrbi.

===============
Armata cu care Mihai [Viteazul] a intrat în Transilvania avea 13.281 mercenari, după unele surse – 2.935 cazaci, 1.116 unguri, 1.452 moldoveni, 1.648 sârbi, 6.010 trabanți.
[...] Etimologic, termenul ,,dorobanţ" provine din maghiară – darabant- sau germană – Trabant - , şi denumea iniţial soldaţi mercenari de infanterie. Primii dărăbani se pare că erau mercenari sârbi. Dorobanţii erau atât infanterişti, cât şi călăreţi. În Transilvania, aceștia erau numiți trabanți și aveau haine de culoare diferită, în funcție de orașul săsesc sub flamura căruia luptau. Erau trupe ușoare, fără armuri, dar cu arme de foc.

https://historia.ro/sectiune/general/armata-lui-mihai-viteazul-mercenari-haiduci-si-569191.html

{traducere automată din Engleză}
Cea mai veche mențiune despre [Baba] Novac datează din 1595, când este menționat în forțele prințului valah Mihai Viteazul. Novac s-a alăturat forțelor lui Mihai în regiunea Banatului și a primit gradul de căpitan, având sub comanda sa 2.000 de haiduci (tâlhari) sârbi, hotărâți să elibereze ținuturile muntene.

https://en.wikipedia.org/wiki/Starina_Novak
===============

Arhivele care au fost făcute publice recent permit emiterea de noi ipoteze. Prezența negustorilor Sîrbi în Brașov este menționată în documente. Dar este menționat și comerțul făcut de negustorii Sibieni în Zadar, Croația.

https://descopera.arhivelenationale.ro/cota/?cid=11970421

https://descopera.arhivelenationale.ro/cota/?cid=10385388

În 1726 este menționată prezența unităților militare Croate și Sîrbe din armata Habsburgică încartiruite în orașul Brașov. În 1691 este menționat un registru de cheltuieli făcute de satul Bod (de lîngă Brașov) pentru un regiment care conținea Croați și care a fost încartiruit în sat. Prezența soldaților Croați e menționată și în satul Sînpetru, de unde e originar CM Gavenea (I-P109 pe FTDNA), iar satul Bod e la 7 km de Sînpetru.

https://descopera.arhivelenationale.ro/cota/?cid=11141807

https://descopera.arhivelenationale.ro/cota/?cid=11795090

https://descopera.arhivelenationale.ro/cota/?cid=11141185

Am vorbit deja în mesajele trecute despre prezența negustorilor din Ragusa (actual Dubrovnik, Croația) în orașele mari transilvănene cum sînt Brașovul și Sibiul.

Așa cum am arătat în mesajul din 14.02.2026, tata are potriviri genetice cu strămoși din Rășinari, un sat de lîngă orașul Sibiu, aflat la 10 km de satul Orlat, unde a fost sediul regimentului de gardă din cadrul Graniței Militare Transilvănene.

Există o monografie a satului Rășinari publicată în 1915 și disponibilă pe internet. Între străinii care locuiau în sat la recensămîntul din 1910 erau și 2 Croați, posibil angajați la o companie Maghiaro-Italiană de exploatare a lemnului. Deși evident că ei nu pot fi puși în legătură cu strămoșul lui tata, care a plecat din zonă pe la 1800, totuși asta arată că exista și o migrare a forței de muncă în imperiul Habsburgic și ulterior în Austro-Ungaria, care este în mod sigur responsabilă de răspîndirea unor haplogrupuri Y în afara locului de origine.

================
Sub raportul naționalității și al cetățeniei, populația se împarte astfel: 5429 Români sau 94,07% și 342 străini sau 5,93 %. Dintre străini, Maghiarii sunt reprezentați cu 32 de suflete, Nemții cu 21 suflete, Rutenii [Rusinii] cu 11 suflete, Croații cu 2 suflete, Țiganii cu 276 suflete. La aceasta observăm că exceptând pe Țigani, numărul cel mai mare de străini ni-l dă "filia" [colonia] Râu-Sadului [acum satul cu același nume], unde aceștia sunt aplicați în serviciul celor 2 societăți exploatatoare de păduri, maghiaro-italiană și turdeană.

Victor Păcală: Monografia comunei Răşinariu (Sibiu, 1915) - pag. 93-94
https://dspace.bcucluj.ro/handle/123456789/145452
================

[abmunteanu]

PARTEA 7

VENIREA STRĂMOȘULUI ÎN FĂGĂRAȘ
IPOTEZA RELIGIOASĂ

O altă ipoteză este legată de relațiile dintre Biserica Ortodoxă Transilvăneană și Biserica Ortodoxă Sîrbă din imperiul Habsburgic, în speță Mitropolia de la Sremski Karlovci (în Voivodina, lîngă Novi Sad). Aceste relații au fost întărite după scindarea ortodoxiei transilvănene produsă în 1698 de apariția Bisericii Unite cu Roma (Greco-Catolice), care practic a realizat o convertire la catolicism de sus în jos a populației ortodoxe din Transilvania. A fost deci o convertire fără a ține seama de părerea populației implicate. Ca urmare o parte din populație și din clerul ortodox s-a răzvrătit, neacceptînd trecerea la catolicism.

====================
După unirea religioasă [convertirea forțată a populației la catolicism] a urmat cea mai întunecată epocă a bisericii ortodoxe transilvănene. Mai bine de o jumătate de secol, această biserică a fost considerată ca și inexistentă, pentru că s-a trăit cu acea istorică ficțiune că, prin acceptarea decretelor unioniste din 1698 și 1700, toți românii ardeleni au acceptat unirea. Considerăm că nimic nu este mai greșit decât a concluziona că o astfel de schimbare, numai formală, realizată din motive politice, ar fi fost în stare chiar și într-o mică măsură să schimbe natura lăuntrică a poporului. Pentru ca întregul popor să-și schimbe convingerea religioasă, nu este de ajuns o simplă hotărâre, chiar dacă ea a fost semnată de 54 de protopopi și și-a dat acordul și "universus clerus" [tot clerul]. Mai ales că, acest proces ar fi mers greu cu românii care întotdeauna au ținut cu încăpățânare  la credința lor strămoșească [...].
Schimbarea care ar atinge ființa poporului poate să fie numai rezultatul unei lucrări durabile. Deoarece nu este suficientă pentru rezolvarea convertirii și propagandei nici cea
mai arzătoare încercare, dacă lipsește acea înclinație intimă a sufletelor care face posibilă receptarea noilor principii. Această condiție preliminară absolut necesară a fost lăsată cu
totul pe dinafară cu ocazia unirii; rezultatul a fost că, din momentul în care unirea a început să fie considerată ca un fapt încheiat, a apărut numaidecât un șir întreg de reculuri și
răzvrătiri, care s-au manifestat cu o atât mai mare înverșunare, cu cât presiunea aplicată asupra credincioșilor bisericii ortodoxe a fost mai puternică.

Ioan Lupaș: Biserica Ortodoxă Română din Transilvania și Unirea Religioasă în Cursul Veacului al XVIII-lea, Editura Tipomur, Tîrgu-Mureș, 2004 - pag. 46-47
(retipărire; ediția originală a fost publicată în 1904 la Budapesta)
==================

Biserica Ortodoxă Sîrbă a ajutat Biserica Ortodoxă Transilvăneană în așa fel încît să nu dispară complet. Metodele au fost interesante, una din ele fiind agitația religioasă în rîndul populației, care a dat rezultate, în sensul că o mare parte din populație a respins convertirea forțată la catolicism.

==================
Visarion Sarai, născut Nicolai Sarai, (n. 1714 - d. după 1745) a fost un ieromonah ortodox de origine sârbă (din Bosnia), principalul promotor al tulburărilor religioase întreprinse împotriva Unirii cu Biserica Romei a românilor din Transilvania, în anii 1744-1746, care au dus, mai apoi, la exilul episcopului unit român Inocențiu Micu-Klein. El [Visarion Sarai] a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română la 28 februarie 1950, imediat după interzicerea Bisericii Române Unite cu Roma. [...] Patriarhul Arsenie al IV-lea Jovanović Šakabenta, refugiat el însuși pe teritoriul controlat de Imperiul Habsburgic în timpul împăratului Leopold I, recunoscut ca patriarh al sârbilor (1725-1737) și mitropolit de Carloviț (1737-1748), l-a trimis în ianuarie 1744 pe Visarion Sarai în Banat și Transilvania pentru a-i scoate pe românii ardeleni de sub jurisdicția Bisericii Române Unite cu Roma și a-i pune sub juridicția ierarhiei ortodoxe sârbești. Într-un interogatoriu desfășurat la Sibiu la 27 aprilie 1744, el [Visarion Sarai] a declarat că a plecat de la Mănăstirea Pakra cu un pașaport eliberat de mitropolitul Arsenie Jovanović. Se presupune că, probabil înțelegea ceva din limba română, însă predicile și cuvântările sale publice le ținea prin traducător.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Visarion_Sarai

Sofronie de la Cioara a fost un călugăr ortodox care s-a aflat în fruntea celei de-a doua revolte anticatolice din Transilvania secolului al XVIII-lea. El a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română la 28 februarie 1950, fiind proclamat solemn ca sfânt mărturisitor la 21 octombrie 1955 în Catedrala ortodoxă din Alba Iulia. [...] Sofronie, în calitate de călugăr ortodox, a luat și el drumul Carlovițului [Sremski Karlovci], de unde s-a întors cu misiunea dată de mitropolitul ortodox sârb ca românii din Banat și Transilvania să abandoneze ierarhia bisericească română unită [catolică] și să se pună sub jurisdicția Mitropoliei [Ortodoxe] de la Carloviț.
[...]
Mișcarea lui Sofronie a dus, prin revoltele aprige și conflictele confesionale în sânul populației românești, spre schimbarea statutul Bisericii neunite [ortodoxe] din ,,tolerată" în ,,recunoscută oficial". În cele din urmă, ortodocșii au obținut recunoașterea de către Curtea de la Viena a existenței legale a Bisericii lor și numirea unui ierarh în persoana episcopului sârb Dionisie Novacovici. A fost primul episcop ortodox (neunit) din Transilvania de după 1701, când Mitropolia ortodoxă din Alba Iulia a acceptat, în urma marelui sobor condus de Mitropolitul Athanasie Anghel, unirea cu Biserica Romei.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Sofronie_de_la_Cioara
=================

Rezultatul final al mișcărilor populare de protest a fost deci recunoașterea oficială a dreptului bisericii ortodoxe de a exista în Transilvania și numirea, după 50 de ani, a unui nou conducător al ei, episcopul Dionisie Novacovici, de origine Sîrbă. E interesant că acesta s-a călugărit în tinerețe la Mînăstirea Savina, din Golful Kotor, Muntenegru. Am vorbit despre această mînăstire în mesajul meu din 8.12.2024 publicat pe forumul Rötter, legat de alt călugăr, Simeon Marković, posibil făcînd parte din ramura Abazović a tribului Drobnjak.

https://forum.rotter.se/index.php?topic=199859.msg1690071#msg1690071

================
Dionisie Novacovici, [scris] uneori Dionisije Novaković (n. în Dalmația – d. 8 decembrie 1767, Szentendre) a fost un cleric ortodox sârb, al cincilea episcop ortodox de Buda (1749-1761) și primul episcop ortodox din Transilvania, de după unirea Mitropoliei de Alba Iulia cu Biserica Romei.
[...]
Dionisie Novacovici a fost instalat în septembrie 1761 de generalul Adolf Nikolaus von Buccow în Biserica Sf. Nicolae din Șcheii Brașovului, iar curând după aceea mutat la Rășinari, lângă Sibiu, unde se afla sediul generalului. Secretarul și traducătorul episcopului Dionisie la Rășinari a fost dascălul Dimitrie Eustatievici, cu studii la Academia Teologică din Kiev.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Dionisie_Novacovici
================

Dionisie Novacovici a fost primul dintr-o serie de 4 episcopi de origine Sîrbă ai Bisericii Ortodoxe Transilvănene, ceilalți fiind Sofronie Chirilovici, Ghedeon Nichitici și Gherasim Adamovici. Toți au continuat lupta în sprijinul bisericii ortodoxe, a cărei activitate era în continuare împiedicată de biserica greco-catolică și de autoritățile politice habsburgice.

==============
{traducere automată din Engleză}

Sofronije Kirilović (sârbă:  Софроније Кириловић, română: Sofronie Chirilovici; a murit la 28 februarie 1786) a fost un episcop ortodox sârb în monarhia habsburgică. [...] În decembrie 1769, Đorđević a convocat un congres bisericesc pentru sârbi, iar această întâlnire l-a ales pe Kirilović, fostul vicar al lui [Dionisie] Novacovici în Eparhia de Buda, ca noul episcop al Transilvaniei. În ianuarie 1770, împărăteasa a anulat alegerea pe motiv că un congres sârb nu putea alege un episcop pentru românii din Transilvania, dar în același timp l-a numit pe Kirilović ea însăși ca nou episcop.[...] Ca succesor, el l-a recomandat pe secretarul și interpretul său, Dimitrie Eustatievici.

https://en.wikipedia.org/wiki/Sofronije_Kirilovi%C4%87
=================

Biserica Ortodoxă Transilvăneană s-a aflat sub dependența Bisericii Ortodoxe Sîrbe de la Carloviț (Sremski Karlovci, Voivodina) timp de 50 de ani (1761-1810), sediul episcopiei transilvănene fiind la Rășinari (jud. Sibiu). Evident că asta a însemnat și o mică mișcare de populație între Voivodina și Transilvania, fiecare episcop Sîrb venind cu cîțiva din oamenii lui de încredere. Se poate lansa o ipoteză că haplogrupul I-FGC22045 ar fi putut fi adus de unul din acești Sîrbi veniți din Voivodina alături de episcopi. Asta ar explica prezența haplogrupului în județul Sibiu (în special la Rășinari), dar ar explica mai puțin prezența haplogrupului în Făgăraș și județul Brașov.

[abmunteanu]

PARTEA 8

VENIREA STRĂMOȘULUI ÎN FĂGĂRAȘ
IPOTEZA LEGATĂ DE SATUL GRID

O ipoteză și mai interesantă, care implică și Făgărașul, e legată de Dimitrie Eustatievici, secretarul și translatorul primilor trei episcopi Sîrbi din Transilvania. Era originar din satul Grid, care se află la vreo 6 km în linie dreaptă față de Vad. Originea lui etnică nu este clară, în majoritatea articolelor apărînd ca fiind de origine Sîrbă pe linia paternă, lucru plauzibil prin faptul că știa limba Sîrbă. Cartea lui de gramatică a rămas în manuscris și a fost publicată doar în 1969. În prefața cărții se scrie că familia lui Dimitrie Eustatievici ar fi venit din Macedonia, dar nu sînt prezentate dovezi în sprijinul acestei afirmații, iar Dimitrie Eustatievici, deși era poliglot, nu știa limba Bulgară sau Macedoneană, ceea ce ar contrazice originea lui de acolo. În acea perioadă exista o importantă minoritate Sîrbă în Macedonia, care există și azi, dar mult redusă ca număr.

================
Dimitrie Eustatievici (1730 - 1796) este autorul primei gramatici românești. A fost dascăl la școala românescă din Șchei (Brașov) și director al școlilor neunite din Transilvania, timp în care a elaborat ,,Gramatica", precum și alte manuale școlare. Dimitrie Eustatievici a fost fiul lui Eustatie din Grid, protopopul din Șcheii Brașovului. A învățat carte la școala de pe lângă Biserica Sfântul Nicolae din Brașov (prima școală românească), condusă și reorganizată pe atunci de tatăl său. [...] Dimitrie Eustatievici a fost interpret și secretar al primilor trei episcopi sârbi de la Rășinari și Sibiu (între 1762-1786). În 1786 a devenit primul director al Școlilor naționale neunite [ortodoxe] din Transilvania (1786-1795), fiind în același timp organizator și profesor al primului curs pedagogic-teologic ortodox din Sibiu.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_Eustatievici

{traducere automată din Engleză}
Dimitrie Eustatievici (1730 – 1796) a fost un filolog, savant și pedagog austriac [transilvănean]. El era responsabil de toate școlile care mărturiseau credința ortodoxă răsăriteană din Imperiul Habsburgic. De origine sârbă, dar crescut într-un mediu românesc, Eustatievici s-a născut în satul Grid din județul Făgăraș, acum în România. Era dintr-o familie de sârbi care venea din Serbia Veche [Raška / Rascia] și a dat comunității ortodoxe din acea regiune mai mulți preoți și profesori de școală. A fost beneficiar al unei educații solide, mai întâi la gimnaziul românesc din Șcheii Brașovului unde tatăl său era protopop al Bisericii Sf. Nicolae. Tatăl lui Eustatievici a putut să obțină o bursă pentru ca fiul său să studieze la prestigioasa Academie Teologică din Kiev de la episcopul sârb Visarion Pavlović, care a sponsorizat cu bunăvoință absolvenții de liceu sârbi și români care doreau o carieră didactică. [...] Vorbea sârbă, română, rusă, maghiară, germană, latină, greacă și slavonă veche.

https://en.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_Eustatievici

Dimitrie Eustatievici este fiul protopopului brașovean Eustatie Grid, preot luminat și energica apărător al drepturilor și libertăților românilor ortodocși din Transilvania, între anii 1721-1765. Printre altele, el a îndeplinit, în 1744, o importantă misiune în Rusia, ca deputat al românilor ortodocși din Șchei, cerînd țarinei Elisabeta Petrovna să intervină pe lîngă Maria Tereza, împărăteasa Austriei, ca să înceteze presiunile bisericii catolice asupra românilor din sudul Transilvaniei rămași credincioși ortodoxiei. Întorcîndu-se din Rusia cu bogate daruri în cărți, odoare bisericești și bani, Eustatie Grid a extins și a înfrumusețat clădirea bisericii Sf. Nicolaie din Șchei. Tot prin strădania lui s-a clădit în curtea bisericii o șoală nouă, de cărămidă și cu etaj, în care este instalat astăzi muzeul istorico-cultural al Șcheilor. Din aceeași familie Grid, originară de prin părțile Făgărașului, unde ar fi venit cîndva din Macedonia, s-au ridicat și alți preoți și dascăli cu merite însemnate în istoria culturală a Brașovului.

Data nașterii lui Dimitrie Eustatievici nu se cunoaște; probabil că s-a născut prin anii 1730-1735. După moda sîrbească și rusească, i-a plăcut să se numească Eustatievici, de fapt Evstatievici, adică fiul lui Evstatie, poate și pentru a fi mai ușor deosebit după nume de vărul și omonimul său, preotul Dimitrie Grid. De altfel numele în -ovici sau -evici (Ioanovici, Iorgovici, Petrovici, Popovici, Vasilievici și altele) erau obișnuite pe atunci la intelectualii români din Transilvania și Banat, mai ales la cei ortodocși, deci coreligionari cu sîrbii și rușii.

N.A. Ursu: Studiu introductiv la "Gramatica Rumînească" scrisă de Dimitrie Eustatievici (Editura Științifică, București, 1969) - pagina VI
================

Exista deci în secolul 18 o familie de origine Sîrbă în satul Grid din Făgăraș, care însă nu și-a păstrat numele original, ci l-a luat pe cel al satului. În arhivele publicate recent există scrisori unde apare Eustație/Stație Grid, tatăl lui Dimitrie Eustatievici.

============
Scrisoare din data de 1735, Brașov, de denunț către Magistratul orașului Brașov cu privire la acțiunile românilor din Scheii Brașovului. Sînt menționați preoții Stație Grid, Radu Duma și vizita episcopului sîrbesc Nicanor - decembrie 1735. În anexe, [este publicată] lista preoților [ortodocși] și fruntașilor "răuvoitori", "binevoitori" și "neutri" [față de biserica greco-catolică].

https://descopera.arhivelenationale.ro/cota/?cid=10576954

Memoriul preoților Eustatie Grid, Radu Duma și George Kers, din Șcheii Brașovului, către Vichentie Ioanovici [Vikentije Jovanović], mitropolitul Belgradului, despre abuzurile Magistratului orașului Brașov, față de românii din Schei: 13 puncte privind imixtiune în treburile religioase, interdicția creștinării [ortodoxe] și reparării lăcașurilor bisericești [ortodoxe], taxe abuzive pentru importul de vin din viile proprii, excluderea din bresle, taxe și impozite abuzive, încartiruirea soldaților în casele bisericilor.

https://descopera.arhivelenationale.ro/cota/?cid=10576918
=============

[abmunteanu]

PARTEA 9

ETIMOLOGIA CUVÎNTULUI GRID
MONOGRAFIA SATULUI GRID

Etimologia toponimului Grid nu e cunoscută, fiind însă considerată de origine străină. Chiar și așa, nu s-au emis multe păreri asupra ei, de exemplu Iorgu Iordan nu a analizat-o în cartea lui "Toponimia Romînească" publicată în 1963.

Căutările mele pe internet au dezvăluit însă niște coincidențe, sau nu, interesante.

1) Grid este un nume de origine Scandinavă.

==============
GRID

Din cuvîntul Gríðr din limba Nordică Veche, probabil derivat fie din gríð ,,zel, vehemență", fie din grið ,,pace". În mitologia nordică, ea era o uriașă (jǫtunn), mama lui Vidar, făcut cu Odin. Ea l-a ajutat pe Thor în lupta sa împotriva gigantului Geirrod.

https://www.behindthename.com/name/grid

Numele Grid își are originile în regiunea scandinavă și provine din cuvîntul nordic vechi "grr", care se traduce prin pace sau securitate. Este un nume adînc înrădăcinat în cultura și moștenirea epocii vikinge. În mitologia nordică, Grid era soția gigantului mitic Aurvandil și este descrisă ca o ființă înțeleaptă și pașnică. Semnificația numelui Grid este strîns asociată cu conceptul de liniște și armonie, ceea ce îl face o alegere tradițională pentru familiile scandinave.

https://www.ancestry.com/first-name-meaning/Grid
=============

2) Cuvîntul "Grid" exista în limba Rusă Veche, considerat tot de origine Scandinavă. De la el au fost derivate cîteva nume de familie.

=============
{traducere automată din Rusă, corectată de mine}

Gridi (singular ,,grid") - în Rusia Veche [Kieveană], războinici princiari, gărzi de corp ale prințului (secolele IX - XIII). Locuiau în incinta palatului - "gridnița". În Ținutul Novgorodului exista o astfel de unitate militară permanentă, subordonată direct posadnikului [primarului] și staționată în suburbiile Novgorodului ca garnizoană.

Termenul este cunoscut doar din surse din Novgorod și era folosit doar în Novgorod. [...] "Grid", ,,gridba" și ,,gridi" desemnau curtea inferioară (secundară), adică tovarășii de rang inferior ai prințului. Aceasta este originea numelor de familie Gridasov, Gridin, Gridnev, Gridnin și Gridunov.[...]

Conform dicționarului etimologic al lui Max Vasmer, cuvântul ,,gridin" este de origine nordică veche. Etimologia cea mai apropiată este: războinic, gardă de corp a prințului [...]. Etimologie suplimentară: împrumut din limba nordică veche: "gridi", "gridmar" - camarad, gardă de corp, derivat din "grid" - a se adăposti în casa cuiva [...].

https://ru.wikipedia.org/wiki/%D0%93%D1%80%D0%B8%D0%B4%D1%8C
==============

A fost publicată și o monografie a satului Grid, scrisă de Vasile Modorcea, preotul satului. E interesantă asocierea din perioada medievală dintre boierul satului Grid și comandantul Croat al Cetății Făgărașului.

=================
În cartea "Cetatea și Țara Făgărașului", de profesorul literat și preot Ionașcu Moise, se menționează la pag. 63 că la anul 1584 se găsea în scaunul de judecată al Făgărașului sub prezidiul căpitanului suprem Cosma Horvat Petricević și boierul Nagu [Neagu] de Grid.

În orașul Brașov, pe la anul 1700, găsim un protopop cu numele Vasile Grid cu fiii săi Eustație Grid și Jipa Grid (care și-a mai zis și Gridovici). Acest protopop se pare că își avea origine în Grid, mărturie stînd donația unei cărți numită "Apostol" pe care el a făcut-o bisericii din Grid.
[...]
Știm că la anul 1527 primul locuitor al Gridului -- întemeietorul satului -- Coman Ciurille [Ciurilă] a fost nobil.
[...]
Familiile de baștină din Grid erau cele boierești ca Bîrsan, Boeriu, Comaniță, Drăghiciu, Gridi, Gridan, Modorcea și Popa. Originea acestor nume de familie a provenit pe parcurs, după 5-6 generații de la rădăcină prin descendenții lui Coman Ciurille -- primul care a înființat această așezare -- după veacul al XVIII-lea.

Vasile Modorcea: Monografia satului Grid din Țara Făgărașului (Editura Tibo, București, 2002) - pag. 33, 43 și 90
================

Tata are o potrivire pe Ancestry numită N. Cretu (9 cM) a cărei bunică paternă se numea Eleonora Modorcea și era născută în Dumbrăvița, un sat aflat la 15 km de Grid.

https://drive.google.com/file/d/1i3sGfxTCstvZezaK21MvfeC7gauQvP-6/view?usp=sharing (potrivire)

https://drive.google.com/file/d/1VSTh0KMOgRULeEry5lZXNI9twtdOgZ1U/view?usp=sharing (arbore)

După cum se vede, în satele Făgărașului existau oameni cu strămoși Sîrbi, cum era familia Grid, ceea ce susține ipoteza existenței unei ramuri a haplogrupului I-FGC22045 în Făgăraș. Dar în lipsa testelor ADN, nu se poate spune ce familii sînt asociate cu acest haplogrup și care era strămoșul comun.

[abmunteanu]

PARTEA 10

GĂSIREA NUMELOR DE FAMILIE POSIBIL ASOCIATE CU HAPLOGRUPUL I-PH3895
ÎNCHEIEREA CERCETĂRII

Este greu de stabilit cu precizie care din ipotezele expuse mai sus e cea adevărată, dar o să încerc. Pentru asta voi căuta nume de familie care să sugereze o origine Sîrbo-Croată în arhivele din localitățile unde e foarte probabilă prezența familiilor Muntean cu haplogrupul I-PH3895, așa cum pot presupune pe baza potrivirilor autozomale care au strămoși de acolo.

Dacă prezența unui bărbat Sîrb sau Croat într-un anumit loc este foarte îndepărtată în timp, atunci mai mult ca sigur că la descendenții lui nu s-a păstrat numele de familie original. Dar e posibil să i se fi păstrat porecla, adică Sîrbu (cu variantele Sirbu, Szirbu, Zirbu, etc.), Racz/Ratz (varianta maghiară a lui Sîrbu) sau Horvat. Dacă prezența e mai nouă, atunci e posibil să se fi păstrat numele original, ca în cazul familiilor numite Iminovici.

================
{traducere automată din Engleză}

Rác, Racz, Rátz [toate trei pronunțate "Raț"], Morác, Moracz [ambele pronunțat "Moraț"] sau Morasch [pronunțat "Moraș"] este un nume de familie de limbă maghiară derivat din ,,Rascieni", un termen vechi pentru Sîrbii și Croații din Raška (Rascia).

https://en.wikipedia.org/wiki/R%C3%A1c_(surname)

Rasci (în sârbă : Раши, Рашани / Raši, Rašani; în latină: Rasciani, Natio Rasciana) a fost un termen istoric pentru sârbi. Termenul a fost derivat din numele latinizat al regiunii Raška din centrul Sârbiei (în latină: Rascia; în chirilică sârbă: Рашка ). În sursele occidentale medievale și moderne timpurii, exonimul Rascia era adesea folosit ca denumire pentru teritoriile sârbești în general și, în consecință, termenul Rasciani a devenit una dintre cele mai comune denumiri pentru sârbi. Din cauza concentrării migratorii crescânde a sârbilor în sudul Câmpiei Panonice, de la sfârșitul secolului al XV-lea, aceste regiuni au fost denumite și Rascia , deoarece erau locuite în mare parte de rascieni. Dintre aceste regiuni, termenul Rascia (Raška) a fost cel mai frecvent folosit pentru teritorii care se întindeau din Banatul de Vest până în Slavonia centrală, inclusiv regiunile Syrmia, Bačka și sudul Baranjei. Din secolul al XVI-lea până în secolul al XVIII-lea, aceste regiuni au fost disputate între Imperiul Otoman și monarhia Habsburgică, iar astăzi aparțin mai multor țări moderne (Serbia, România, Ungaria, Croația).

Într-o perspectivă mai largă, termenul a fost folosit și pentru alte grupuri sud-slave înrudite din Monarhia Habsburgică, cum ar fi Bunievții [Bunjevci] și Šokci catolici (denumiți ,,rascieni catolici"). Deși erau cu siguranță în mare parte sârbi, termenul rascieni are un sens mai larg și include toți slavii sudici, cu excepția bulgarilor. Motivul pentru aceasta este terminologia foarte complexă a națiunilor individuale și a grupurilor etnice care au imigrat în Ungaria. Aceștia se distingeau prin religia lor ca ,,rascieni catolici" dalmați, sau așa cum sunt numiți astăzi Bunjevci (ceea ce înseamnă că erau originari din Dalmația). Persoanele care au fost numite rascieni s-au autoidentificat ulterior în mare parte ca sârbi. În Ungaria, unii rascieni se identifică drept croați, mai ales în satele Tököl (Tukulja), Bátya (Baćin) și Dusnok (Dušnok), unde se autointitulează Rați.

https://en.wikipedia.org/wiki/Rascians

Croații maghiari sunt o minoritate etnică în Ungaria. Conform recensământului din 2011, existau 26.774 de croați în Ungaria, adică 0,3% din populație. Croații din Ungaria aparțin mai multor subgrupuri etnografice. Următoarele grupuri s-au autointitulat de-a lungul istoriei croați: Bunjevci (croați dunăreni), croați din Burgenland, croați din Podravina, croați din Pomurje, croați din Rascia și Šokci. Acești croați trăiesc de-a lungul graniței croato-ungare, de-a lungul graniței austro-ungare și de-a lungul graniței sârbo-ungare.

https://en.wikipedia.org/wiki/Croats_of_Hungary
===============

Așa cum am spus în mesajul trecut, tata are în mod sigur strămoși care au trăit în satele Vad și Șinca Veche din Făgăraș. În arhivele publicate am găsit atît numele Ratz/Racz, cît și numele Iminovits/Iminovici, care atestă prezența unor Sîrbi stabiliți acolo.

În registrul din Vad se constată la diverse pagini prezența numelor Strîmbu, Cosgarea, Ratz și Iminovits (Iminovici). Există bineînțeles și numele Muntian (Muntean). Pun mai jos cîteva capturi de ecran cu paginile respective.

https://descopera.arhivelenationale.ro/cota/?cid=10256559 (pag. 19, etc.)

https://drive.google.com/file/d/1TdVN-m5tY7UH7iX9JA4aprieU1WF5gSH/view?usp=sharing

https://drive.google.com/file/d/1OehSQFrLZJQbm66ZmEHbwKLvq-0YAuFI/view?usp=sharing

https://drive.google.com/file/d/1vOSBypjb7Epk14lIsjWE_H2E67vAvaqq/view?usp=sharing

https://drive.google.com/file/d/1W80eCFzzRukbMVMH9aqBd-eu4hzKQJqN/view?usp=sharing

În registrul de cununați greco-catolici din Vad (1881-1909) se vede prezența numelor Munteanu, Cosgarea, Strîmbu, Iminoviciu în anul 1883. Bărbatul numit Munteanu era venit din satul vecin, Șinca Veche.

https://descopera.arhivelenationale.ro/cota/?cid=10256566 (pag. 5, etc.)

https://drive.google.com/file/d/11rumwEEy7QiD6ThBiV0Ms3aBkLj2buHd/view?usp=sharing

În satul Șinca Veche apar numele Muntean, Racz și Strîmbu.

https://descopera.arhivelenationale.ro/cota/?cid=10418746 (pag. 223, etc.)

https://descopera.arhivelenationale.ro/cota/?cid=10419143

Familia Ratz din Șinca Veche este amintită de istoricul Ioan Pușcariu ca fiind imigrată în 1762 cu ocazia militarizării satului, care a fost inclus în Granița Militară Transilvăneană ("Fragmente Istorice: Despre boierii din Țara Făgărașului, vol.3, pag. 46, Sibiu, 1904). Cu alte cuvinte, în opinia lui Pușcariu, Ratz nu era o poreclă, ci chiar numele de familie. Ar putea deci fi vorba de Croați din Rascia, posibil Bunievți (Bunjevci). Satele de pe graniță au fost nu numai militarizate, ci și catolicizate (trecute la religia greco-catolică), deci aducerea de soldați catolici din Balcanii de Vest avea sens în contextul istoric respectiv, ușurînd și stabilirea lor acolo după terminarea serviciului militar.

cartea lui Ioan Pușcariu
https://dspace.bcucluj.ro/handle/123456789/78822

Din arhivele menționate rezultă faptul că în satele Vad și Șinca Veche au existat Sîrbi sau Croați care s-au asimilat populației locale, păstrîndu-și însă porecla (Ratz/Racz) sau chiar numele original (Eminović/Iminović = Iminovici). Pentru a ști dacă una din aceste familii de origine paternă Sîrbă e asociată cu haplogrupul I-PH3895, ar trebui testați pentru cromozomul Y bărbați cu numele Raț sau Iminovici de acolo.

Există însă și posibilitatea ca haplogrupul să fi existat în Vad și Șinca cu mult înainte de sec. 18, deci să nu fie asociat cu cele două familii amintite. Trebuie spus că numele de familie Sîrbu (scris Zirbul sau Szirbul) ori Racz/Ratz erau deja consemnate în urbariile (recensămintele) din Făgăraș făcute în anii 1601-1650.

În concluzie, existența haplogrupului I-PH3895 în zona Făgărașului este foarte probabilă. Dar strămoșul care l-a adus nu e ușor de descoperit în lipsa testelor ADN ale mai multor bărbați care să aibă acest haplogrup și ai căror arbori genealogici să permită dezlegarea enigmei originii haplogrupului.

Cel mai mult ar ajuta testarea cromozomului Y al unor bărbați numiți Muntean/Munteanu din Vad, Șinca Veche, Scoreiu, Grid, Rășinari, Jina, Poiana Sibiului, Arpașu de Jos, Cîrțișoara și Blaj. Ar ajuta bineînțeles și testarea unor bărbați numiți Sîrbu, Horvat, Racz, Ratz, Raț sau Iminovici din satele Făgărașului (în special Vad) sau din Blaj. Testarea unor bărbați cu aceste nume care au tradiția familială a originii din Făgăraș, chiar dacă locuiesc în altă regiune (ca de exemplu Dobrogea) ar fi și ea foarte utilă. Cea mai ieftină modalitate este testul Family Finder de la FamilyTreeDNA, fiind inclus în preț și haplogrupul Y intermediar, care este I-S14887 dacă bărbatul respectiv are haplogrupul I-PH3895 sau orice altă subramură a haplogrupului Balcanic I-FGC22045.

I1 > I-P109 > I-S7660 > I-S14887 > I-FGC22048 > I-FGC22045 > I-FGC22061 > I-PH3895

https://www.familytreedna.com/products/family-finder

Cu acest mesaj am terminat cercetarea genealogică din zona Făgărașului și foarte probabil cercetarea legată de potrivirile autozomale Balcanice și Carpatice. Există niște potriviri interesante care au doar strămoși Britanici sau Scandinavi, dar înrudirea cu ele e foarte îndepărtată, fiind greu de găsit strămoșul comun, în condițiile în care sînt foarte puțini arbori care merg atît de departe în timp.

Am să mai postez doar dacă apare ceva nou, ceea ce sînt sceptic, fiindcă numărul celor care cumpără teste ADN scumpe (Big Y sau WGS) este în scădere marcată. Asta se vede ușor pe grupurile Facebook Big Y și YFull, unde activitatea s-a redus foarte mult comparativ cu anii trecuți. Șansa să apară cineva cu haplogrupul I-FGC22045 care să avanseze cercetarea despre originea haplogrupului este infimă în viitorul apropiat. Speranța vine mai degrabă din partea analizei ADN-ului vechi al unor personalități istorice, dacă acest lucru va lua amploare. Ieri a fost publicat de FTDNA haplogrupul Y a doi regi Germani care au trăit în jurul anului 1000. Poate se va ajunge și la publicarea haplogrupului Y al unui cneaz Vlah care a trăit pe la 1450. Pînă una-alta trebuie să așteptăm ca să vedem ce o să publice Englezii despre testele ADN de care am vorbit într-un mesaj anterior.

[abmunteanu]

Acesta e un mesaj în cinci părți.

PARTEA 1

NUME GĂSIT ÎN MONOGRAFII: RUKAVINA

În recensămintele din Făgăraș dintre 1601-1680 nu apar deloc nume de familie tipic Sîrbo-Croate, terminate în "-ović" sau "-ević". Asta sugerează o venire mai recentă decît anul 1680 în Făgăraș a strămoșului Vest-Balcanic al lui tata. Numărul mare de potriviri autozomale cu strămoși din Balcanii de Vest sugerează același lucru, o venire mai recentă, altfel ADN-ul Vest-Balcanic ar fi fost înlocuit în mult mai mare măsură cu ADN local.

Monografia unei localități este o carte care prezintă aspecte geografice, istorice, sociale, economice și demografice despre localitatea respectivă. Monografiile localităților pot oferi și informații genealogice foarte utile, pentru că majoritatea includ liste cu nume de persoane care au trăit sau trăiau în localitățile respective la data publicării. Fiind vorba de tiraje mici, monografiile sînt uneori greu de găsit în format fizic, dar o parte din ele au fost scanate și puse pe internet. Înainte ca arhivele de stare civilă să devină disponibile, monografiile reprezentau singura opțiune disponibilă în afara vizitării localului fiecărei arhive regionale care te interesa.

Am răsfoit deci monografiile din județele Brașov și Sibiu pe care le am în format fizic și digital și am găsit două nume interesante în monografiile despre satul Gura Rîului.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_Gura_R%C3%A2ului,_Sibiu

Prima monografie despre Gura Rîului a fost scrisă de Ioachim Muntean (1847-1941), care a fost preot ortodox acolo timp de aproape 30 de ani (1877-1906). S-a născut în satul Tilișca, aflat la vreo 15 km de Gura Rîului, iar părinții lui erau Achim și Paraschiva Muntean.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioachim_Muntean

Monografia scrisă de el a fost publicată în 1896 și este disponibilă pe internet.

https://dspace.bcucluj.ro/handle/123456789/143514

Cartea are mai multe liste de persoane, printre care și una cu notarii satului dintre 1804-1886 (paginile 86-87). Printre ei apare X. Rukavina, care a fost notar în Gura Rîului între 1857-1859.

captură de ecran a paginii
https://drive.google.com/file/d/1FQilGjsEnJIjyBtbqkR9aprvGq5_Z1c5/view?usp=sharing

În lista cu notari din Gura Rîului apar și numele Predovici și Ivanovici, care ar putea fi Sîrbe, dar nu sînt. La Predovici e trecut în paranteză Preda, iar la Ivanovici scrie (la pag. introductivă X) că trebuie citit Ioanovici (deci a fost o greșeală de tipar, care n-a putut fi corectată la vreme). Apare la notari și numele Balomiri, venit din zona Orăștie, jud. Hunedoara. Există însă 2 sate numite Balomir în județele Alba și Hunedoara și foarte probabil de acolo provine numele. Numele Crăciunovici și Popovici care apar și ele în textul cărții sînt tot nume autohtone (Crăciun și Popa) la care a fost adăugată particula "-ovici", deci nu e vorba de imigranți, ca în cazul lui Rukavina.

Iată ce se spune pe internet despre numele de familie Rukavina:

===============
Familiile Rukavina sînt Croate și sînt în mare parte din Gospić și Perušić. În secolul trecut [sec.20], relativ majoritatea locuitorilor Croați care poartă acest nume de familie s-au născut în Zagreb și Gospić.

https://actacroatica.com/en/surname/Rukavina/

Rukavina este un nume de familie Sud-Slav, derivat din cuvîntul Croat "rukav", care înseamnă ,,mînecă". Este cel mai frecvent nume de familie din regiunea Lika-Senj din Croația. Numele de familie provine din familia nobiliară Rukavina, care s-a stabilit în regiune în secolul al XVII-lea.

https://en.wikipedia.org/wiki/Rukavina

https://forebears.io/surnames/rukavina
=============

Potrivirile lui tata avînd strămoși cu numele Rukavina sînt următoarele:

1) D. Rukavina e potrivire (14 cM) pe Ancestry. N-are arbore, doar 4 nume într-o listă, foarte probabil bunicii lui. Cei paterni sînt Ivan Rukavina și Ana Kovacevic (n. Lika-Senj, Croația).

https://drive.google.com/file/d/1tHBaHxmNtDZ7RKWpOK7MryqtbSkM7CwA/view?usp=sharing (potrivire)

https://drive.google.com/file/d/1RI3ZarppnBfMucnVu0biKnS9VeXzmFuh/view?usp=sharing (listă de strămoși)

L-am contactat pe Ancestry și Facebook, dar n-a răspuns. Pun mai jos o captură de ecran cu mesajul trimis pe Ancestry. Din cele 10 persoane cărora le-am trimis mesaje în ultima vreme, doar 5 le-au citit (4 au un semn de bifare pus de Ancestry). Însă doar 3 din ele mi-au răspuns (C. Bunn, L. Vasiescu și M. Lopazan, care însă n-a mai citit și ultimul mesaj, și de-aia n-are bifă).

mesageria de pe Ancestry
https://drive.google.com/file/d/1afMHTm4DswSiW7y_BLS3t1Bcm_K8Mzh9/view?usp=sharing

2) P. Riche e potrivire (7 cM) pe Ancestry. Și fata lui, M. Riche, e potrivire. Are pe linia maternă strămoși Rukavina din Volarice, Lika-Senj, Croația.

https://drive.google.com/file/d/1GMMygZKYD6rumqWYORzKpECBsnCjriZn/view?usp=sharing (P. Riche - potrivire)

https://drive.google.com/file/d/10FdAcJ4OE6fJ0FhN9FiJtWWVX_NTTCcV/view?usp=sharing (M. Riche - potrivire)

https://drive.google.com/file/d/1GErzQ_6y84UEDr4h74VI2Ew1FveOTuin/view?usp=sharing (arbore)

[abmunteanu]

PARTEA 2

NUME GĂSIT ÎN MONOGRAFII: RUKAVINA (continuare I)

Există un bărbat numit J. Rukavina (Рукавина) din Danemarca cu haplogrupul intermediar I-P109 descoperit de 23andMe. Se pare însă că haplogrupul tipic pentru familia extinsă Rukavina este I2. În campania de testare ADN-Y organizată de Poreklo a fost testat un singur bărbat Rukavina, care are haplogrupul I2>I-PH908>I-A22770.

https://forum.poreklo.rs/index.php?topic=1193.msg89546#msg89546

Numele Rukavina apare în articolul lui Marko Šarić despre recensămîntul din Lika și Krbava din 1712-1714.

Cei menționați în listele din articol sînt:

- Nikola Rukavina Bevandić, cneaz din Smiljan (p.373, p.377) și Novi Vinodolski (p.378)
- Luka Rukavina din Pazarište (p. 373)
- Panđa Rukavina din Perušić (p.377)
- Ivan Rukavina din Vrebac (p. 378)

Familiile Rukavina făceau parte dintre Bunievți, care erau la origine Vlahi catolici. Așa cum se poate vedea din citatul de mai jos, se ocupau cu creșterea transhumantă a vitelor, o ocupație similară celei a Mocanilor din județele Brașov, Sibiu și Alba. Pe de altă parte, menționarea lui Nikola Rukavina Bevandić în orașul Novi [Vinodolski] îl apropie de frăția Novlianilor [Novljani], cea care a adus haplogrupul I-FGC22061 în cadrul tribului Drobniac [Drobnjak]. Novlianii și-au luat numele tocmai de la acest oraș de pe coasta Mării Adriatice, de unde se presupune că sînt originari. Căsătoriile între familiile Rukavina și Novliani au dus foarte probabil la existența unei ramuri I-FGC22061 în rîndul Rukavinilor, reflectată de testul de la 23andMe menționat mai sus.

Iată cîteva fragmente din articol:

============
{traducere automată din limba Sîrbo-Croată, adaptată de mine}

Cele mai numeroase familii [din zona Lika și Krbava] erau de origine Vlahă și Bunievață (Bunjevac). "Tribul" Radaković a fost cel mai numeros din Lika și Krbava, cu peste 350 de membri în 21 de familii. Numele de familie Uzelac a fost cel mai răspândit, apărând în 22 de familii Vlahe cu 255 de membri. Cel mai vital clan a fost Rukavina, care era cel mai respectat clan Bunievaț (Bunjevac) din Lika. Aproximativ 174 de membri locuiau în 8 gospodării (21 până la 22 de membri per familie).
[...]
Familiile Rukavina locuiau în Perušić (4 case), Pazarište (2), Smiljan (1) și Budak (1). Nikola Rukavina [zis] "Bevandić" a fost cneaz și căpitan în Smiljan, iar comunitatea lui era atunci cea mai mare din [regiunea] Lika (56 de membri).
[...]
Această migrație a Bunievților [Bunjevci] a avut loc și în circumstanțe de război [cu imperiul Otoman], dar a fost determinată și de motive economice puternice. Stabilindu-se de ambele maluri ale Munților Velebit, Buniveții cnejilor Rukavina și Kovačević doreau să asigure pășunile de vară și de iarnă, și astfel baza propriei lor existențe, care era creșterea transhumantă a vitelor. Chiar înainte de începerea Marelui Război de la Viena, în anii 1670 și începutul anilor 1680, Bunievții din Ražana erau într-un adevărat mic război cu căpitanul Udbina pentru pășunile de vară de pe [masivul muntos ]Velebit și au fost implicați și în disputa privind Starigrad în Morlakija (Podgorje).

Predmoderne etnije u Lici i Krbavi prema popisu iz 1712-1714
[Grupuri etnice premoderne din Lika și Krbava conform recensămîntului din 1712-1714]
https://www.pilar.hr/wp-content/images/stories/dokumenti/lika/lika_1_mail_r_325.pdf
===========

Există mai multe articole pe situl Poreklo care menționează numele Rukavina. Unul din ele se numește "Lista ofițerilor din regimentul de graniță Lika (1746-1861)". Ofițeri cu numele Rukavina se găseau în companiile staționate în Smiljan, Trnovac, Mušaluk (toate trei localitățile aflîndu-se la 3-7 km de Gospić) și Sveti Rok.

https://www.poreklo.rs/2024/04/27/popis-licana-oficira-u-lickoj-granicarskoj-regimenti-1746-1861/

[abmunteanu]

PARTEA 3

NUME GĂSIT ÎN MONOGRAFII: RUKAVINA (continuare II)

Tata are potriviri autozomale cu strămoși din zona orașului Gospić, inclusiv din Smiljan, Perušić și Trnovac, care sînt vizibile pe harta făcută mai demult cu potrivirile din Balcanii de Vest. Numele de familie care apar în arborii a trei perechi de potriviri din această zonă sînt Tomljenović (pronunțat Tomlienovici), Prica (pronunțat Prița) și Plećaš (pronunțat Pleciaș). Toate trei se găsesc în recensămîntul din Lika-Krbava din 1712.

Hartă cu potrivirile autozomale din Balcanii de Vest care au arbori cu locurile de naștere ale strămoșilor
https://www.google.com/maps/d/u/0/edit?mid=1nnt-rs1Gm74aCo4QXIoAS2k8gI8EfdY&usp=sharing

Așa cum am mai zis, e posibil ca imperiul Habsburgic să fi transferat trupe de pe Granița Militară Croată (din care făceau parte localitățile amintite mai sus) pe Granița Militară Transilvăneană, din care făcea parte Regimentul de la Orlat, lîngă Gura Rîului. Într-un articol despre familia Rukavina se spune că în armata Habsurgică au fost trei generali și 58 de alți ofițeri superiori și inferiori descendenți ai familiei Rukavina (ramura Bevandić) din Trnovac. Notarul Rukavina ar putea fi descendentul unuia din acești ofițeri, stabilit în zona Sibiului după terminarea servicului militar pe Granița Militară Transilvăneană.

Bunjevačka Plemićka i Časnička Obitelj Rukavina - p.50
[Familia de Nobili și Ofițeri Rukavina de origine Bunievță]
https://hrcak.srce.hr/17818

Tata are multe potriviri cu strămoși din regiunea Lika-Senj. Am remarcat asta de multă vreme și am spus-o încă de cînd postam pe forumul Poreklo, cînd am dat și alte nume de familie pe care le aveau strămoșii de acolo ai potrivirilor: Busija, Pozderac, Skender, Bešić, Musić, Kulas, Malnar, Cvitković, Bosnić, Uzelac, Šarić, Starcević.

Revin însă la familiile Rukavina din satele Trnovac și Smiljan, aflate la 4 km unul de altul în regiunea Lika-Senj. Tata are două potriviri autozomale cu strămoși de acolo:

1) Karolinac e potrivire (8 cM) pe Ancestry. Are o strămoașă numită Kata Tomljenović (n. 1884 în Trnovac).

https://drive.google.com/file/d/1XFpAQsa9gA5aqAnT_YCp6fqyCa9Lgxqf/view?usp=sharing (potrivire)

https://drive.google.com/file/d/1tE0JydzLzS3b9QNBo3R8e41fEqI9Cz_U/view?usp=sharing (arbore)

2) Missymandato e potrivire (7 cM) pe Ancestry. Are o strămoașă numită Marija Tomljenović (n. 1859 în Smiljan).

https://drive.google.com/file/d/13UVsB0ItELC1HdhxzsNXgYd-7nZO-VmU/view?usp=sharing (potrivire)

https://drive.google.com/file/d/1brdosrMvP5Gznr8kn9_-7MweAjaFUyqB/view?usp=sharing (arbore)

Este clar că e vorba de aceeași familie Tomljenović. Potrivirile sînt din SUA și n-au arbori mari, așa că nu se poate vedea dacă au și strămoși Rukavina, dar e foarte posibil.

Există posibilitatea ca strămoșul Vest-Balcanic al lui tata să se fi numit Rukavina și să fi aparținut familiei notarului Rukavina din Gura Rîului. Nu am cum să verific această ipoteză, pentru că arhivele disponibile din Gura Rîului și Orlat încep doar din 1895 și nici o familie Rukavina nu e menționată.

Tata are o singură potrivire mică cu strămoși din Gura Rîului, de unde se vede că importanța unei potriviri nu stă în cantitatea de ADN comun. Poate mai sînt și alte potriviri cu strămoși de acolo, dar n-au arbori genealogici sau au arbori fără locuri de naștere.

T. Munteanu este un Suedez care are linia strict paternă originară din Gura Rîului. El nu-i potrivire cu tata, dar fata lui e potrivire (7 cM) cu tata și cu mine pe Ancestry. T. Munteanu nu-i potrivire nici pe MyHeritage. L-am contactat și l-am convins să-și deschidă un cont GEDmatch unde să pună datele ADN de la Ancestry. Așa am putut verifica faptul că are un segment de 7.5 cM pe cromozomul 4 în comun cu tata, foarte probabil segmentul care apare și la fata lui pe Ancestry. Are însă un haplogrup Y diferit, deci numele Munteanu e o coincidență, strămoșul comun nefiind pe linia paternă.

https://drive.google.com/file/d/1eDb_v1u6hsb5gh8qH9t5rKu4bMaM7ips/view?usp=sharing (potrivire Ancestry)

https://drive.google.com/file/d/1p8QCySY1Ngbnu3A91-atFwWyqYpZdxmy/view?usp=sharing (potrivire GEDmatch)

https://drive.google.com/file/d/1AdA-IwSwCcp2-Gut1DWfpmknx8Sw4VV9/view?usp=sharing (arbore 1)

https://drive.google.com/file/d/12X0_YaGcmKqTCPcaIkLuoMDrPcnX7R84/view?usp=sharing (arbore 2)

T. Munteanu mi-a dat acces la contul lui MyHeritage și așa am văzut c-a reușit s-o convingă pe mătușa lui, F.E. Munteanu, să facă testul ADN. Ea are un arbore mai bun.

https://drive.google.com/file/d/1-lxZ_rV-0zqzWxpNo7O3SusosBSol0Cc/view?usp=sharing (F. Munteanu potrivire cu T. Munteanu)

https://drive.google.com/file/d/183FER-8PjTHVDmc3MigopQAtVNeTTUQi/view?usp=sharing (F. Munteanu - arbore)

În monografia scrisă de Ioachim Muntean mai e un lucru interesant, care ține de dinamica populației. În 1785 existau în Gura Rîului 1825 de locuitori, iar în 1894 populația crescuse la 2880 de locuitori. Dar în timp ce în 1785 existau 75 de locuitori cu numele Muntean, în 1894 mai existau doar 30, ceea ce arată faptul că mulți locuitori Muntean au migrat în altă parte, posibil în satele sau orașele învecinate sau chiar peste munți. Am arătat în mesajul din 14.02.2025 că tata are mai multe potriviri autozomale cu strămoși din Rășinari, care este la 8 km de Gura Rîului.

https://drive.google.com/file/d/12Gd9obbZNsl0KLDMGYulryYkvGmcavxU/view?usp=sharing (recensămînt 1785)

https://drive.google.com/file/d/1-qDoILQT7xMJRzDBqblDdvzAxHERkqR1/view?usp=sharing (recensămînt 1894)

În concluzie, Rukavina ar putea fi numele strămoșului Vest-Balcanic al lui tata, însă trebuie o confirmare printr-un test ADN al cromozomului Y al unui bărbat cu numele Rukavina care să descopere haplogrupul I-PH3895.

[abmunteanu]

PARTEA 4

NUME GĂSIT ÎN MONOGRAFII: LONČARIĆ

Mai apare un nume Sîrbo-Croat în Gura Rîului, de data asta în ediția nouă a monografiei.

==============
De reținut este că pe Valea Plaiului a existat o carieră de piatră, numită "pietrărie", de unde se exploata piatra pentru construcții, în mod deosebit, pentru orașul Sibiu. Proprietarul carierei era un italian, pe nume Mateiu Lonciarici, [dintr-o] familie care se pare că a venit la Gura Rîului înainte de anul 1800, odată cu familiile Pesamosca, Pius și Pizza, din Udinese [Udine], Italia.

captură de ecran a paginii
https://drive.google.com/file/d/17ztygyXMCgWZd8edeyEIYV3BhIaBgRoV/view?usp=sharing

Dumitru Ioan Arsenie: Gura Rîului -- Sat din Mărginime, Editura Universității Lucian Blaga, Sibiu, 2000 (pag. 187)
https://www.anticariat-unu.ro/gura-riului-sat-din-marginime-de-dumitru-ioan-arsenie-anii-2000-dedicatie--p321148
=============

E clar că numele Lonciarici despre care se vorbește în carte este de fapt Lončarić, un nume Sîrbo-Croat, nu Italian, care e corespondentul lui "Olaru" de la noi.

==============
Familiile Lončarić sînt Croate și provin în mare parte din Crikvenica [în Croația, pe malul Mării Adriatice, aproape de Novi Vinodolski].

https://actacroatica.com/en/location/crikvenica

https://forebears.io/surnames/lon%C4%8Dari%C4%87
==============

Ce se spune în carte e confirmat de arhive, unde apare căsătoria dintre Mátyás Lončarić (n. 1876 în Tilișca) și Johanna George (n. 1891 în Gura Rîului). Ca o coincidență, sau nu, mirele era născut în Tilișca, satul lui Ioachim Muntean. Asta confirmă faptul că au existat familii de origine Sîrbo-Croată stabilite în zona Sibiului.

https://descopera.arhivelenationale.ro/cota/?cid=11834628 (poza 525)

captură de ecran a actului de căsătorie
https://drive.google.com/file/d/1GVqOx3uoEO4fnaogB1PsCEr0FIJnIb5p/view?usp=sharing

Descendenții familiei Lončarić se numesc acum Lonciarici și continuă să trăiască în județul Sibiu.

https://locatefamily.com/L/LON/LONCIARICI-1.html

Există un sat numit Lončari aproape de Gacko, în Bosnia-Herțegovina. Numele Lončarić poate proveni de acolo.

https://en.wikipedia.org/wiki/Lon%C4%8Dari,_Gacko

Pe situl Poreklo există o pagină dedicată numelui Lončarević, unde mai mulți dintre cei care au acest nume au prezentat în comentarii informații genealogice despre familia lor.

=============================
{traducere automată din Sîrbo-Croată, adaptată de mine}

Milan
Numele de familie provine din anul 1492 din satul Lončari din Bosnia, unde se făcea olărit în timpul ocupației turcești, așa că satul a fost numit după ei. Numele de familie Lončar, Lončarić și Lončarević își au originea acolo. Ziua de sărbătoare [Slava] este Ziua Sfîntului Gheorghe [Đurđevdan în Sîrbo-Croată, pronunțat Giurgevdan].
-----------

Ž. Lončarević
De 4 generații familia mea s-a născut în zona Subotica [Bačka de Nord, Voivodina], dar nu se știe de unde au venit înainte.
-----------

V. Ananić
LONČARIĆ (m), în Lončari (Gacko). Numele de familie ar putea proveni din numele locului în care s-au stabilit sau din meșteșugul (olar) unuia dintre strămoșii lor.
------------------

A. Lončarević
Bună ziua, sînt un Lončarević din a doua generație din Voivodina. Străbunicul meu Dušan a venit din Dalmația (Benkovac sau Kula Atlagića, [Croația]). Numele său de familie era Lončar, dar înainte sau după Primul Război Mondial a adăugat sufixul "-ević". Ziua noastră de sărbătoare este Djurdjevdan [Ziua Sfântului Gheorghe].
------------------

Violeta
Străbunicul meu provine din satul Draksenić, lîngă Kozarska Dubica [la granița de nord dintre Bosnia-Herțegovina și Croația]. Milan Lončarević. Ziua de sărbătoare este Djurdjevdan. Numele lui de familie a fost probabil Lončar, căruia i-a adăugat "-ević" după ce a fugit în Serbia... după uciderea unui turc pe pămîntul lui.
-----------------

R
Bună ziua, Lončarii mei sînt din satul vecin Međeđa [lîngă Draksenić] și sărbătorim și noi Djurdjevdan. În Serbia, noi, cei din Međeđa, sîntem doar în Inđija și Zrenjanin [Voivodina], unde v-ați stabilit? Conform poveștilor bătrînilor și a unor cercetări, ne tragem din Laza Lončari, care a venit în Kozara [Bosnia-Herțegovina] în secolul al XVIII-lea din satul Vodoteč din Lika (cătunul Škalić). Au imigrat în acea zonă în secolul al XVI-lea, după invazia turcească, iar majoritatea familiilor Lončar provin din satul Lončari din comuna Gacko, chiar lîngă izvorul rîului Neretva. Am fost întotdeauna ortodocși, probabil de origine preslavă.

https://www.poreklo.rs/2012/02/22/lon%C4%8Darevi%C4%87/?script=lat
=====================

[abmunteanu]

PARTEA 5

NUME GĂSIT ÎN MONOGRAFII: LONČARIĆ (continuare)

Faptul că familiile Lončar/Lončarić/Lončarević de religie ortodoxă sărbătoresc Ziua Sfîntului Gheorghe [Đurđevdan = Djurdjevdan] și că provin din satul Lončari de lîngă Gacko poate sugera faptul că au haplogrupul I-FGC22061. Asta pentru că Djurdjevdan este și Slava (tradiția religioasă) a tribului Drobnjak, iar Nikola Rašković Drobnjak, cneazul Vlah din Gacko, avea haplogrupul I-FGC22061. Însă pînă acum Poreklo a testat doar trei bărbați cu numele Lončar/Lončarević, dintre care doi au haplogrupul R1a, iar al treilea haplogrupul I1, dar neînrudit apropiat cu haplogrupul Drobnjak. Nici unul dintre cei trei nu e însă originar din zona Gacko. Fiind vorba de un nume de familie ocupațional legat de olărit, e de așteptat ca bărbații numiți Lončar/Lončarić/Lončarević să nu fie înrudiți genetic între ei și să aibă o multitudine de haplogrupuri Y.

Potriviri cu strămoși avînd numele de familie Lončar:

1) A. Đermek e potrivire (9 cM) pe MyHeritage. Sora lui și doi fiii sînt de asemenea potriviri. Are un strămoș Lončar-Ilinić născut în 1765 în Poljanica Bistranska, un sat de lîngă Zagreb, Croația.

https://drive.google.com/file/d/17QJcHnDNrndc7ybDxA5s2s3WJeIBe1tw/view?usp=sharing (potrivire)

https://drive.google.com/file/d/14SHNwP0sCcWZdOBuJJL9MXG0HWqgP_Kd/view?usp=sharing (arbore)

2) S. Cinthio e potrivire (8 cM) pe Ancestry. Are o strămoașă numită Mara Lončar/Pekić, născută probabil în Gradac, aproape de Mostar, Bosnia-Herțegovina. Are mulți strămoși din Vrdi, Bosnia-Herțegovina, printre care și Matija Čarapina (n. 1730). E interesant faptul că tata are pe FTDNA o potrivire numită M. Carapina, a cărui linie paternă (haplogrup I2) este tot din Vrdi, iar el e potrivire comună cu E. Knezevic.

https://drive.google.com/file/d/1_91jO0HR0-20snD6ZgZh3O1aRlJpgle6/view?usp=sharing (potrivire)

https://drive.google.com/file/d/1F4TCRVhcsiKZ90rMrmfIwD0gyeuDLqj3/view?usp=sharing (arbore)

3) V. Kopilas e potrivire (7 cM) pe Ancestry. Are un strămoș numit Jozo Loncar (Skutor), născut în Podbablje, Split-Dalmația, Croația.

https://drive.google.com/file/d/1qxpGlO-xmOLnyLRSkW0-Gu9uMRekvNGB/view?usp=sharing (potrivire)

https://drive.google.com/file/d/10sOeBEytVHYfyYveM83ogvC4m7ofIaca/view?usp=sharing (arbore)

În concluzie, Lončar/Lončarić/Lončarević ar putea fi numele strămoșului din Balcanii de Vest, însă trebuie o confirmare printr-un test ADN al cromozomului Y al unui bărbat cu unul din aceste nume, sau al unuia cu numele Lonciarici, test care să descopere haplogrupul I-PH3895.

P.S.

YSEQ e una din companiile care fac teste ADN în scopuri de genealogie, avînd în ofertă inclusiv un test WGS, care analizează în detaliu tot genomul. Nu știam însă că fac și teste de ADN Vechi, medieval, dar un mesaj din 19.11.2025 postat pe grupul Facebook YSEQ confirmă acest lucru.

https://www.facebook.com/groups/YSEQDNA/posts/25064153603237034/

Pe de altă parte, din același grup Facebook aflăm că Thomas Krahn, fondatorul YSEQ, a fost între 22-25.05.2025 la Belgrad unde a vorbit la o conferință pe teme de genetică. Cu acest prilej a organizat pe 24 mai la Belgrad un eveniment de tipul "Întîlnire și Salutare" [Meet and Greet] pentru pasionații de genetică genealogică. Așa cum se vede din mesajul de mai jos, cîțiva dintre conducătorii Societății de Genealogie Poreklo au avut o întîlnire particulară cu Thomas Krahn, lucru logic din moment ce Poreklo a comandat de-a lungul timpului multe teste ADN la YSEQ, deci e unul din clienții importanți și stabili ai companiei.

https://www.facebook.com/groups/YSEQDNA/posts/9803840163028293/

Nu știu ce au discutat atunci cei de la Poreklo cu Thomas Krahn, dar ținînd cont de faptul că YSEQ face acum și teste de ADN Vechi, poate ar putea pe viitor să discute testarea ADN-ului cneazului Nikola Rašković Drobnjak.

[abmunteanu]

Acesta e un mesaj în trei părți.

PARTEA 1

Am primit în ultima vreme trei răspunsuri la multiplele mele încercări de contactare a potrivirilor genetice ale lui tata.

1) D. Rukavina e o potrivire de 14 cM pe Ancestry, despre care am vorbit în mesajul anterior. L-am contactat pe Ancestry, unde i-am spus despre haplogrupul I-FGC22061 și despre faptul că există un bărbat numit J. Rukavina care are probabil acest haplogrup, deci și el l-ar putea avea. I-am zis apoi că poate primi un haplogrup Y intermediar pentru doar 19 USD dacă își descarcă datele ADN de pe Ancestry și le încarcă pe FamilyTreeDNA. Nu mi-a răspuns, așa că i-am scris ulterior pe 25.03.2026 un mesaj scurt pe Facebook, la care mi-a răspuns după vreo zece zile (între timp a citit și mesajul mai detaliat de pe Ancestry). Mi-a spus că tatăl lui e Croat și a crescut în Zagreb. A zis apoi că-i de acord să ajute cercetarea mea genealogică, dar că nu vrea să plătească nimic pentru a încărca datele pe FTDNA. Pun mai jos o captură de ecran cu mesajul lui.

https://drive.google.com/file/d/1G5ijG7Nh4D9h2KU-_QsXsj_jZzPZ8D24/view?usp=sharing

I-am răspuns a doua zi atît pe Ancestry, cît și pe Facebook, spunîndu-i că încărcarea datelor la FTDNA e gratuită, plata fiind legată de deblocarea opțională a unor funcționalități și informații suplimentare, de exemplu haplogrupul Y. Pe 9.04.2026 i-am trimis un alt mesaj pe Facebook în care i-am spus despre reducerea oferită de FTDNA pînă pe 30.04.2026, în cadrul căreia deblocarea haplogrupului Y costă doar 9 USD. Deși evident aș fi vrut să știu haplogrupul lui Y, pînă la urmă m-aș fi mulțumit și cu încărcarea gratuită la FTDNA a datelor lui, pentru că aș fi aflat locul celor două segmente de ADN pe care le are în comun cu tata, informație pe care Ancestry nu o oferă, dar FTDNA da. Însă de atunci nu mi-a mai răspuns și nici n-a citit al doilea mesaj de pe Ancestry. Foarte probabil nu și-a încărcat datele ADN la FTDNA, pentru că n-a apărut ca potrivire acolo. Concluzia e că nu-i interesat de genealogie, așa că nu i-am mai scris alte mesaje.

Dar legat de haplogrupul Y intermediar, o experiență recentă mă face să cred că nu mai e o afacere așa de bună pentru 19 USD. Rămîne o afacere bună pentru 9 USD sau pentru deblocarea gratuită cu ajutorul unui cod care-i valabilă o dată pe an, în timpul lunii Martie, cînd are loc conferința de genealogie RootsTech. Să explic despre ce e vorba.

2) T. Kastelein e o potrivire de 11 cM pe Ancestry. Conform estimării de etnicitate are 71% ADN Scandinav și nu are deloc ADN Balcanic sau Est-European. Conform arborelui lui, dar și a unui arbore găsit de mine pe FamilySearch, în afară de strămoșii Scandinavi de pe liniile paternă Dahl și maternă Dahlström are majoritar strămoși Britanici și cîțiva strămoși Germani și Olandezi.

https://drive.google.com/file/d/1PzLUIc243kWaIuwlKXqrjXTVigszb0o_/view?usp=sharing (potrivire pe Ancestry)

https://drive.google.com/file/d/1LdhRMou7oJ5p0PGhERt423mlH9xfdLIs/view?usp=sharing (estimarea etnicității)

L-am contactat pe Ancestry și l-am întrebat dacă are un cont GEDmatch, ca să pot vedea segmentul de ADN comun. Și-a creat un cont GEDmatch, iar compararea kiturilor a arătat un segment comun de 12 cM exact la începutul cromozomului 12 (191,619 - 4,406,281). Un segment de ADN similar (1,687,110 – 3,871,581) dar mai mic, se găsește la S. K. Lindgren, un Suedez care-i potrivire de 21 cM pe MyHeritage. Totuși, potrivirile comune cu T. Kastelein de pe GEDmatch sînt majoritar cu nume Britanice, unele avînd adrese de poștă electronică din Anglia. Însă nici una din ele nu are segmentul de pe cr. 12.

T. Kastelein - potrivire pe GEDmatch
https://drive.google.com/file/d/1si8oB8m1D1c7Dr0HFpr1d0hjLdGvAoJw/view?usp=sharing

T. Kastelein - segment ADN comun
https://drive.google.com/file/d/14bPIHditW79_fNQq67hU6ChOYNdAuIcw/view?usp=sharing

SK Lindgren - potrivire pe MyHeritage
https://drive.google.com/file/d/1ComtRIh3hgwuo4g1SNIG0dTaiMZwtSv-/view?usp=sharing

SK Lindgren - segmente ADN comune
https://drive.google.com/file/d/1IdH0lguMHMlghscylJ6zUmob3BMKjM8K/view?usp=sharing

L-am convins apoi pe T. Kastelein să-și încarce datele ADN pe FTDNA, ca să obțină haplogrupul Y pentru prețul redus de doar 9 USD. Spre surprinderea mea, nu-i potrivire cu tata pe FTDNA, ci doar cu mine și sora mea. Însă segmentul avut în comun cu mine este aproape același segment pe care-l are în comun cu tata, 10 cM pe cromozomul 12 (190,980 - 4,338,646). Faptul că nu-i potrivire cu tata arată un rezultat fals negativ, lucru pe care l-am mai întîlnit nu numai la FTDNA, ci și la toate celelalte companii de testare genetică, deci nu m-a surprins prea tare.

T. Kastelein - potrivire pe FTDNA
https://drive.google.com/file/d/1O2y_hQkCeOVpH2nsQfMxlvaWNcLbXyyp/view?usp=sharing

T. Kastelein - segment ADN comun pe FTDNA
https://drive.google.com/file/d/1-oEh4XsHsxTQzz_m7ZSa3oMq7hn9yhxZ/view?usp=sharing

Evident că mă interesa și haplogrupul primit de T. Kastelein de la FTDNA, unde am fost într-adevăr surprins de rezultat. FTDNA a luat o decizie stupidă de a nu arăta haplogrupurile Y obținute de cei care și-au transferat datele de la alte companii, de aceea haplogrupul lui nu se vede în captura de ecran. Însă l-am întrebat și mi-a zis că a primit haplogrupul I-S63.

https://discover.familytreedna.com/y-dna/I-S63/story

Lucrul surprinzător e faptul că haplogrupul I-S63 e extrem de vechi, apărînd în urmă cu 6000 de ani. Pînă acum haplogrupurile intermediare oferite de FTDNA pentru cei cu transfer autozomal erau mai noi, de pînă la 4000 de ani. De exemplu eu mi-am transferat datele ADN tot de la Ancestry în 2019, cînd am plătit taxa de deblocare de 19 USD. Ulterior, în 2024, am primit de la FTDNA haplogrupul I-P109, a cărui vîrstă e de 3700 de ani.

B. Munteanu - haplogrup Y intermediar
https://drive.google.com/file/d/14-xVy_7vyKoZ8DGg3Ge6gmr--ZCeVbZj/view?usp=sharing

Haplogrupul I-S63 a fost introdus recent de FTDNA ca subramură a lui I-M253 și ramură părinte a lui I-DF29. Nu e clar motivul introducerii lui, cum nu e clar nici motivul introducerii haplogrupului I-M170 ca ramură părinte a haplogrupurilor I-M253 (I1) și I-M438 (I2). Din păcate apariția acestor două haplogrupuri noi s-a asociat, din cîte văd eu, cu haplogrupuri intermediare mult mai vechi, deci de valoare mai redusă. În mod normal haplogrupul intermediar al lui T. Kastelein ar fi trebuit să fie o subramură a lui I-DF29 sau a lui I-Z17954 (cealaltă ramură mare a lui I-S63). Faptul că a primit haplogrupul I-S63 arată probabil o schimbare a politicii FTDNA cu privire la haplogrupurile intermediare, în speță o scădere a calității lor cu păstrarea aceluiași preț. Am pus mai jos o captură de ecran cu compararea poziției celor două haplogrupuri în arborele de haplogrupuri I1 (I-M253).

https://drive.google.com/file/d/1TuctMeznbLEcgXe57QcTp4WowfVOcIwa/view?usp=sharing

Nu e clar dacă aceeași scădere calitativă se reflectă și în haplogrupul Y intermediar primit de cei care cumpără testul autozomal Family Finder (FF) de la FTDNA. Pînă acum cei care cumpărau testul FF primeau un haplogrup intermediar mai nou decît cel primit de cei cu transfer autozomal de la altă companie. De exemplu primeau haplogrupul I-S14887, vechi de 2900 de ani în loc de I-P109, vechi de 3700 de ani. Practic acum devine mai convenabil să cumperi testul FF la reducere (39 USD) decît să plătești taxa de deblocare de 19 USD, haplogrupul Y intermediar de la FF va fi oricum mai nou decît un haplogrup bazal de tipul I-S63. Poate că asta a fost de fapt și intenția FTDNA, încurajarea cumpărării testului Family Finder și descurajarea transferului autozomal pentru aflarea haplogrupului Y.

[abmunteanu]

PARTEA 2

3) D. Muntian e o potrivire de 12 cM pe 23andMe. E născută în Odessa, iar bunicii materni sînt născuți în Rusia. Nu menționează unde-s născuți bunicii paterni, dar menționează două nume de strămoși, Komarov și Sorokin.

https://drive.google.com/file/d/13cVbsTRJrdO_ccO6QKtqTWeXHmJksQY9/view?usp=sharing (potrivire)

https://drive.google.com/file/d/1xFdqy4YrN8xwxveEIvlhmojv-myZeuFJ/view?usp=sharing (numele bunicilor și locul lor de naștere)

https://drive.google.com/file/d/1OD3Kb4QvG9NdEep0wbrcoXTC2rIidtHv/view?usp=sharing (estimarea etnicității)

Am contactat-o și am întrebat-o dacă Muntian e numele ei de fată și dacă da, de unde e originară linia Muntian. Mi-a răspuns că Muntian este numele de fată, iar tatăl ei s-a născut în Crimeea, dar nu știe locul de naștere al bunicului patern. I-am răspuns și eu spunîndu-i că e posibil ca înrudirea să fie pe linia ei Muntian, dar că acest lucru se poate verifica numai printr-un test ADN la FTDNA sau 23andMe care să descopere haplogrupul Y al liniei Muntian. De data asta nu mi-a mai răspuns, așa că i-am mai scris un mesaj scurt după 2 săptămîni, la care n-am primit răspuns. Atașez mai jos o poză cu mesajele mele și răspunsul ei.

https://drive.google.com/file/d/1OmCxqymd5t50Ow4610YKtvmotLcdw_z9/view?usp=sharing

Numele Muntian este o variantă a lui Muntean, întîlnită în special în străinătate, unde s-a folosit această transcriere pe baza pronunției sau din cauza inexistenței diftongului EA în limba țintă, fiind înlocuit cu diftongul IA. Numărul cel mai mare de familii Muntian este în SUA, însă există cîteva familii Muntian și la noi în județele Sibiu, Brașov, Alba, Caraș-Severin, Gorj, Hunedoara și Arad.

https://www.locatefamily.com/M/MUN/MUNTIAN-1.html

Presupunerea mea că înrudirea este pe linia Munteanu - Muntian se bazează în special pe potrivirile comune, care sînt marea majoritate din Balcani, inclusiv din Balcanii de Vest:

- J. Brkljača are bunicii originari din Slivnica și Vinjerac, regiunea Posedarje, lîngă Zadar, Croația.
- F. Matosevic are bunicii paterni din Knapići și Opatija, Croația, iar cei materni din Bosnia-Herțegovina.
- M. Rubic are bunicii paterni din Croația, dar nu spune de unde.
- I. Velickovic e de origine Sîrbă, cu bunicii din Vranje, Despotovac, Niš, Bela Palanka.
- M. Piljojčić e de origine Sîrbă, cu bunicii paterni din Vrdila, Kraljevo.

Există și alte potriviri comune cu nume de familie Sîrbo-Croate: Bakija, Vicic, Kocovic, Tomic, Piecuch, Smolich. Dar există și potriviri comune de origine Albaneză, Greacă, Bulgară și chiar Italiană, alături bineînțeles de potriviri de la noi. Segmentul de ADN comun este clar de origine Balcanică, posibil Vlahă.

https://drive.google.com/file/d/1UfG7MRgPvC54-8cPyLIjEU3v8li22u5J/view?usp=sharing (potriviri comune 1)

https://drive.google.com/file/d/1zJIn2Rn6UrsT-q-iVsISnwwJCZtr2iDa/view?usp=sharing (potriviri comune 2)

https://drive.google.com/file/d/1A2iO2Q5X0mFAws_vZS2ebCurbVNlpo_A/view?usp=sharing (potriviri comune 3)

https://drive.google.com/file/d/1-tvy1m0SXgRls0jq4VQb2N31IGVeSeDh/view?usp=sharing (potriviri comune 4)

Majoritatea acestor potriviri au același segment de ADN comun, localizat pe cromozomul 17. În momentul de față 23andMe nu permite vederea segmentelor de ADN comun decît cu abonament plătit, și nu-mi convine să plătesc pentru o funcționalitate care a fost gratuită multă vreme. Dar unele potriviri sînt prezente și pe FTDNA (Hayes, Brassard, Stereff) sau MyHeritage (Piljojčić, Bostrom), unde se vede că segmentul comun e cel de pe cromozomul 17. Am și o captură de ecran mai veche de unde rezultă că și D. Muntian are segmentul de pe cr. 17. Pun mai jos poze cu unele din potrivirile care au acest segment pe FTDNA sau MyHeritage.

https://drive.google.com/file/d/1olHvd_bPKlVK_9hCi8wU4R2TH_3u1Pfq/view?usp=sharing (FTDNA 1)

https://drive.google.com/file/d/1iMO8PqQdV-CJYK_URo_IJaVHXADRlx3i/view?usp=sharing (FTDNA 2)

https://drive.google.com/file/d/1y2NBRQGgTiGfMoJBhqJPCmLJvj8GlZdE/view?usp=sharing (MyHeritage)

Eu presupun că acest segment de pe cr. 17 care apare la destul de multe potriviri comune a fost moștenit de la strămoșul lui tata din Balcanii de Vest care a adus haplogrupul I-PH3895 în Transilvania. O dovadă circumstanțială în favoarea acestei ipoteze este prezența acestui segment la B. Drobnjak, care deși nu are haplogrupul Y tipic descendenților din tribul Drobnjak, este originar din regiunea Drobnjak din Muntenegru.

Există însă și o dovadă care este contrară acestei ipoteze. M. Warhurst, care este potrivire pe FTDNA și are segmentul de pe cr. 17, are în plus și un alt segment comun, de data asta pe cr. X. Din păcate M. Warhurst nu are arbore genealogic și nici n-a răspuns la mesajul pe care i l-am trimis.

https://drive.google.com/file/d/1azRUXQPUuoh3OVD6sJfXrmtQ8dAE_dXS/view?usp=sharing (potrivire)

https://drive.google.com/file/d/1dSsvGJla8YxWmuBK1H_3Dq161sZ3SLpg/view?usp=sharing (segmente comune)

Prezența segmentului ADN de pe cr. X înseamnă că a fost moștenit de la mamă, pentru că bărbații moștenesc cromozomul X de la mamă. Pare logic să ne gîndim că și segmentul de pe cr. 17 a fost moștenit tot pe linie maternă, la fel ca cel de pe cr. X. Însă lucrurile nu stau chiar așa, fiind posibil ca segmentul autozomal (în cazul de față de pe cr. 17) să fie moștenit de la tată, iar segmentul de pe cr. X de la mamă. Pentru a dovedi asta, am să dau chiar exemplul meu.

Există pe FTDNA o potrivire numită L. Manley, care are în comun cu tata un segment pe cr. 22. Dar cu mine ea are în comun același segment de pe cr. 22 și în plus un segment pe cr. X. Se vede de aici că prezența unui segment autozomal comun și a unuia pe cr. X nu implică neapărat proveniența lor de la același părinte. Asta mă face pe mine să cred că segmentul de pe cromozomul 17 amintit mai sus a fost moștenit pe linie paternă și provine probabil de la strămoșul cu haplogrupul Drobnjak.

https://drive.google.com/file/d/1MWM1cCIu691QVFVtwd0aU2ODEKeWCXjv/view?usp=sharing (C. Munteanu - ADN comun cu L. Manley)

https://drive.google.com/file/d/17dKTA0--MwEV51-AX4F09IcRaDlF8xs7/view?usp=sharing (B. Munteanu - ADN comun cu L. Manley)

[abmunteanu]

PARTEA 3

Conform cercetării mele, strămoșul lui tata din Transilvania era cel mai probabil mocan (oier - proprietar de oi) din Făgăraș sau Mărginimea Sibiului care a migrat în Oltenia din cauza înrăutățirii condițiilor economice din Transilvania de atunci. Rămîne de aflat cum a ajuns strămoșul patern al lui D. Muntian în Crimeea.

Răspunsul se află într-o carte scrisă de istoricul Ștefan Meteș, dedicată emigrărilor din Transilvania în secolele 13-20. Acolo este un capitol numit "Emigrări ale românilor din Transilvania în Rusia, Serbia, Bulgaria și America", din care am să citez cîteva fragmente.

=================
În Rusia, [transilvănenii] încep să emigreze mai ales în veacul al XVIII-lea din cauza persecuțiilor religioase, Austria cu conducătorii ei voind cu forța să-i treacă la catolicism. Legea [credința] părinților însă nu voiau cu nici un preț s-o părăsească, ci mai bine luau drumul meleagurilor străine, dar ortodoxe, spre a-și salva credința. [...] Oieri români din Transilvania știm că din cele mai vechi timpuri cutreierau cu turmele lor cîmpiile bogate ale principatelor române [Valahia și Moldova], ba treceau și peste granițele lor. Desigur și la aceștia se referă dispoziția din tratatul de pace turco-polon din 1577, prin care se îngăduie păstorilor români de a trece Nistrul cu turmelelor pentru pășunat. [...] Oierii ardeleni, dibaci și isteți, prin turmele lor realizau bune cîștiguri chiar și pe meleagurile așa de îndepărtate de casele lor. După 1812, o parte din acești oieri trec în Dobrogea, iar alta rămîne sub noua dominație rusească.
[...]
În tot cursul veacului al XIX-lea, și îndeosebi după războiul vamal [cu Austro-Ungaria] din 1885, s-au strecurat în Rusia sudică, o mulțime de oieri din jurul Sibiului: Cacova, Sibiel, Săcel, Vale, Săliște, Galeș, Tilișca, Rod, Poiana și Rășinari și din alte sate Poiana Sărată, etc. Locurile pe unde au băciuit acești oieri cu turmele lor au fost: Crimeea pe hotarele orașelor Evpatoria, Karassubasar [Belogorsk], Simferopol, Ialta, Livada și Sevastopol pe malul Mării Negre, apoi în ținutul Molojna la Ekaterinodar, Melitopol și Mariupol pe malul Mării de Azov, în Caucaz la Krasnodar și în Kuban, pe valea rîului Terek cu orașele Vladikavkaz și Malcik și pe valea rîurilor Kuma și Manîci care duc la Marea Caspică și în numeroase sate ale ținutului și în jos pînă la Baku, Batumi și Tbilisi. Îi găsim la Cerkask, Taganrog, și la Rostov pe Don, apoi pe Volga și Țarițîn (Volgograd), Astrahan și Zimonovnik, în care oraș oierul Oprea Lupaș era proprietarul a 2 rînduri de case. Prizonierii români [transilvăneni] din primul război mondial au descoperit pe cursul de mijloc și de jos al fluviului Volga mulți oieri și proprietari români din Transilvania, așa în Gubernia Samara trăia un mare proprietar, care fusese pe la 1877 oier, în orașul Buguruslan: Petru Smoală din Săliștea Sibiului. În Dubăsari s-au așezat numeroși oieri mărgineni bogați cu rol de conducere în acest tîrg din stînga Nistrului. În Siberia, în Omsk, oierii N. Oancea din Săliște și I. Rîbu din Rod au avut moșie, aici au fost îngropați alți doi oieri mărgineni: Dumitru Miclăuș din Tilișca și Gh. D. Taban din Cacova.

Ștefan Meteș: Emigrări Românești din Transilvania în Secolele XIII-XX (Editura Științifică, București, 1971) - paginile 82-87
=================

În concluzie, e foarte probabil ca strămoșul lui D. Muntian să fi fost oier din sudul Transilvaniei migrat în Crimeea. Am spus în trecut că e posibil ca haplogrupul I-FGC22045 să se găsească și în Rusia. Iată că acest lucru se poate confirma dacă familia Muntian din Crimeea se dovedește a avea haplogrupul I-PH3895, lucru care evident trebuie demonstrat cu un test Big Y sau WGS.

[abmunteanu]

Continui cu cercetarea despre strămoșul Munteanu din Transilvania folosind potrivirile autozomale.

D.H. e potrivire cu tata pe Ancestry (33 cM pe 3 segmente).

https://drive.google.com/file/d/1sZToa2X21viavh2lJX7ltgG7_SnKK0x7/view?usp=sharing

Are un mic arbore genealogic, dar eu n-am abonament la Ancestry, așa că nu pot să-l văd. Fiind vorba de o potrivire pe care o socotesc medie ca mărime, l-am contactat pe DH și l-am întrebat care sînt numele bunicilor lui și locurile lor de naștere. Mi-a dat informațiile următoare:

bunica paternă: Maria Gârbacea (Bran-Moieciu, jud. Brașov)
bunicul patern: Dumitru Holostenco (Ucraina)

bunica maternă: Maria Vașik (Zărnești, jud. Brașov) de origine Poloneză
bunicul matern: Ioan Banu (Zărnești, jud. Brașov)

captură de ecran a mesajului lui DH:
https://drive.google.com/file/d/1wpNOAwNn2f3CdyKayKpQj4Bly5xBilD4/view?usp=sharing

Tata n-are alte potriviri cu numele de strămoși Vașik sau Holostenco și are doar două potriviri cu strămoși Banu, din județul Vîlcea, respectiv Republica Moldova, deci foarte probabil neînrudiți cu bunicul lui DH. Nu există nici potriviri cu numele Gîrbacea / Gârbacea. A rămas doar posibilitatea ca DH să aibă strămoși Munteanu.

Am căutat deci în arhivele de pe internet numele Gârbacea și într-adevăr este întîlnit frecvent în Moieciu de Jos, lîngă Bran.

https://descopera.arhivelenationale.ro/cautare-text/?ts=garbacea&pg=1&pgs=100&cs=3&srt=0&sro=1

În registrele de nașteri din 1907-1912 din zona Bran-Moieciu-Măgura-Fundata-Peștera se întîlnesc ambele nume, Munteanu și Gârbacea. Numele Gârbacea apare cel mai frecvent scris Gerbacea, pentru că în Maghiară nu există sunetul Î.

De exemplu, în registrul de nașteri de mai jos, numele Gerbacea apare începînd cu poza 9, fiind mulți născuți cu acest nume, de exemplu 15 fete numite Maria Gerbacea.

https://descopera.arhivelenationale.ro/cota/?cid=10734846

O captură de ecran din registru arată numele Munteanu și Gerbacea din Moieciu de Jos (numit "Alsó Moécs" în limba Maghiară) scrise foarte aproape unul de altul.

https://drive.google.com/file/d/15csIVJc-gqQdwpzZr4dkDaVKc31L0psW/view?usp=sharing

Mai mult, am găsit chiar și o căsătorie Munteanu - Gerbacea în 1907 în Moieciu de Jos. Este în primul PDF de la pagina de mai jos, exact pe prima filă a registrului.
Maria Munteanu (părinți: Preda Gheorghe Munteanu și Paraschiva Enescu) s-a căsătorit cu Janos Gerbacea (părinți: Tivadar Gerbacea și Katalin Olteanu).

https://descopera.arhivelenationale.ro/cota/?cid=10743303

captură de ecran a actului de căsătorie
https://drive.google.com/file/d/18hKgVU5E75tVxqpwSZJkKmh2oNR8RkMg/view?usp=sharing

Au existat deci căsătorii între familiile Munteanu și Gârbacea din Moieciu de Jos. Totuși strămoșul comun cu DH e greu de găsit, pentru că arhivele din Moieciu și Bran din secolul 19 nu sînt încă puse pe internet.

Dar lucrurile interesante nu se opresc aici.

În poza 34 a registrului de nașteri amintit mai sus este înregistrată nașterea Mariei, fata lui Janos Gerbacea și a Mariei Gavenea din Fundata.

https://drive.google.com/file/d/1SCesFepfl_CwpefbDUCbmI1UXnYMA2fR/view?usp=sharing

Am vorbit în mesajul din 28.02.2026 despre CM Gavenea, care este potrivire Y-25 a lui tata pe FTDNA și are haplogrupul I-P109. Am zis atunci că CM Gavenea este din Sînpetru, un sat de lîngă orașul Brașov și că numele Munteanu și Gavenea se găsesc în arhivele indexate din Moieciu de Jos și din satele învecinate (Măgura, Peștera, Șimon, Fundata), aflate la vreo 20-30 km sud-vest de orașul Brașov. Faptul că numele Munteanu, Gârbacea și Gavenea se întîlnesc în Moieciu de Jos și că tata este înrudit destul de apropiat cu DH, care are bunica paternă Gârbacea din Moieciu de Jos, mă face să fiu aproape sigur că CM Gavenea are și el haplogrupul I-PH3895, probabil moștenit de la un strămoș cu numele Munteanu.

În captura de ecran de mai sus se vede și înregistrarea nașterii Ilenei, fata lui Mozes Cotinghiu și a Mariei Plumbota. Iar la pagina 8 a registrului apar numele Gerbacea, Gavenea și Cotinghiu foarte aproape unul de altul.

https://drive.google.com/file/d/1vTvDUuvRycO7djZ0GRrlyICje5R4eP4w/view?usp=sharing

Numele de familie Cotinghiu este foarte rar, dar tata are o potrivire A. Cotinghiu din Brașov pe 23andMe.

https://drive.google.com/file/d/14O3ZtUVcJJmYlfInVKJpLwN99oNOeGti/view?usp=sharing

Un alt nume de familie rar care apare în arhivele din Moieciu de Jos și satele învecinate este Cențiu, așa cum se vede în registrul de mai jos unde-i înregistrată nașterea lui Janos Centiu.

https://drive.google.com/file/d/1xgdQBkMvLcoIMRDcCJxckWhNgpOWe9d5/view?usp=sharing

Tata are o potrivire S. C. pe 23andMe, cu numele de familie Cențiu și originea din Bran, așa cum se poate vedea din captura de ecran de mai jos.

https://drive.google.com/file/d/1n-NMANvhO0-wzLT7PqBH7X-Eg3nuRbRK/view?usp=sharing

În opinia mea, cel puțin una din familiile Munteanu din Moieciu de Jos și satele învecinate are haplogrupul I-PH3895 și este foarte probabil înrudită cu familiile Munteanu din Șinca Veche și Vad, sate aflate la 30 km în linie dreaptă de Moieciu de Jos.

hartă a zonei Făgăraș - Vad - Șinca - Bran - Moieciu de Jos
https://drive.google.com/file/d/1_gL_i1XuWJpDklJgUGxB9ItEgfa3F01B/view?usp=sharing

Cu acest mesaj am terminat cercetarea liniei Munteanu din zona Făgăraș - Brașov. Prezența familiilor Munteanu cu haplogrupul I-PH3895 în acea zonă este aproape o certitudine, trebuind doar să fie confirmată prin teste ADN ale cromozomului Y ale unor bărbați Munteanu de acolo.

În concluzie, potrivirile autozomale, în special dacă au nume de strămoși rare, sînt utile pentru cercetarea genealogică a liniei strict paterne, definită de haplogrupul Y.

[abmunteanu]

Acesta e un mesaj în cinci părți.

PARTEA 1

Luna trecută a fost publicat un articol științific care a stîrnit multă vîlvă în rîndul pasionaților de genealogie, în special cei care fac cercetări legate de haplogrupul Y.

E vorba de articolul "Ancient DNA reveals pervasive directional selection across West Eurasia" [ADN-ul Vechi dezvăluie o selecție direcțională consistentă în Eurasia de Vest], publicat pe situl revistei Nature în data de 15.04.2026. El se bazează pe analizarea a aproape 16 000 de eșantioane ADN culese de la persoane care au trăit în trecut.

https://www.nature.com/articles/s41586-026-10358-1

Articolul e cu plată, dar o versiune e disponibilă gratuit pe situl laboratorului care a făcut analizele prezentate în articol.

https://reich.hms.harvard.edu/sites/reich.hms.harvard.edu/files/inline-files/2026_Akbari_Nature_selection_0.pdf

Interesul pasionaților de genealogie n-a fost provocat de articolul propriu-zis, ci de rezultatele testelor ADN, care au potențialul de a dezlega multe enigme genealogice legate de originea unor haplogrupuri Y. Dintre cele 16 000 de eșantioane ADN analizate, 10 000 au fost analizate pentru prima oară, fiind deci inedite pentru cercetarea genealogică. Există însă o problemă, anume faptul că autorii articolului au primit dreptul de a analiza eșantioanele de ADN Vechi, cu condiția să nu dea publicității date precise legate de descoperirea lor. În fapt există un embargou de 15 ani asupra publicării acestor date, deci autorii studiului nu le pot publica pînă în 2041. Acestă interzicere de publicare este probabil datorată faptului că rămășițele din care au fost colectate eșantioanele respective au fost descoperite de arheologi și istorici, care vor să fie primii care să scrie despre ele. Deci informațiile despre eșantioanele analizate vor apărea încetul cu încetul pe măsură ce vor fi publicate articolele de arheologie și istorie respective, dar nu mai tîrziu de 15 ani.

Evident că datele exacte despre originea geografică a unui eșantion ADN asociat cu un anumit haplogrup Y ar fi fost de mare folos pentru genealogiști, însă chiar și fără ele pot fi obținute informații interesante care vor face să avanseze cercetarea genealogică a haplogrupului respectiv.

Articolul a fost discutat, încă dinainte de a fi publicat, de unele comunități de pasionați de genealogie, de exemplu pe forumul GenArchivist i-a fost dedicat un fir de discuție întins pe zeci de pagini.

Aligned Ancient DNA Sequencing Data from 10,016 Individuals
[Date Aliniate de Secvențiere a ADN-ului Vechi de la 10.016 Persoane]
https://genarchivist.net/showthread.php?tid=2424

Pe alte forumuri de genealogie (Molgen, Poreklo, Eupedia) articolul a fost prezentat, dar discuția a fost foarte redusă, ceea ce e de mirare. În mod surprinzător, faptul că între eșantioanele analizate se află și unul aparținînd unui bărbat cu haplogrupul I-FGC22061 a fost dezvăluit în 30.03.2026 de către Suave, un utilizator al forumului Krstarice, care e un forum Sîrbesc generalist cu o singură discuție despre genealogia genetică. Ar fi fost de așteptat ca forumul Poreklo să fie primul care să facă publică această informație, ținînd cont de faptul că are discuția despre haplogrupul I-FGC22061, dar actualmente nu există nici o menționare a acestui eșantion pe forumul Poreklo.

https://forum.krstarica.com/threads/geneticka-genealogija-ii.809292/post-52668050

Pentru discuția de față tocmai acest eșantion prezintă importanță.