Un haplogrup Y Balcano-Carpatic de origine Normandă (I-FGC22045)

[abmunteanu]

PARTEA 4

Și vorbind despre familia Montfort de origine Normandă, am aflat de pe grupul Facebook I1 (M253) că haplogrupul Y al lui Rollo ar putea fi descoperit anul ăsta, conform unui articol publicat pe situl Universității din Winchester, Anglia.

===================
{traducere automată, corectată de mine}

Oasele regilor și episcopilor medievali au fost reînhumate în șase lăzi mortuare din Catedrala Winchester, după mai bine de un deceniu de muncă criminalistică minuțioasă pentru a reconstitui rămășițele amestecate. Început în 2012, Proiectul Lăzile Mortuare a implicat expertiza unei serii de cadre universitare specializate, conservatori, personal și voluntari pentru a repara haosul creat în interiorul sicrielor atunci când acestea au fost sparte în timpul Războiului Civil Englez (1642). Scheletele individuale au fost reasamblate folosind tehnici osteologice și analize ADN.
[...]
Oasele sînt anterioare lăzilor mortuare și pot fi urmărite pînă în secolele VII-XII. Se crede că multe dintre oase au fost îngropate inițial în Vechea Catedrală Anglo-Saxonă, care se afla pe un loc adiacent actualei catedrale. Printre numele celebre scrise în latină pe lateralele celor șase cufere se numără William Rufus (William al II-lea al Angliei, fiul lui William Cuceritorul), Cnut (primul rege danez al Angliei) și regina Emma - o nobilă Normandă remarcabilă care a devenit regină a Angliei de două ori, ca soție a regelui Æthelred cel Nepregătit, apoi a lui Cnut cel Mare, și a fost mama a doi regi - Harthacnut și Edward Mărturisitorul. Alții numiți pe cufere sînt Cynegils, Cynewulf, Ecgbert, Æthelwulf, Eadred, Edmund, episcopul Wine și episcopul Alwine. De asemenea, este probabil ca cuferele să conțină rămășițe ale altor figuri din Evul Mediu timpuriu. Se așteaptă ca descoperirile proiectului privind probabilele identități ale scheletelor să fie făcute publice mai tîrziu în acest an.

Dr. [Heidi] Dawson-Hobbis a lucrat la proiect încă de la început, în calitate de specialist în rămășițe umane. Sarcina ei a fost să ,,excaveze" și să înregistreze tot materialul din cele șase lăzi, apoi să încerce să reasocieze fiecare os pentru a crea schelete individuale folosind tehnici osteologice și criminalistice. [...] Heidi a spus: ,,Este cu adevărat special să vedem aceste rămășițe returnate la locul lor de odihnă în lăzile mortuare, știind că acum avem un inventar complet al conținutului lor. Aceste informații vor fi păstrate într-o arhivă la Catedrală și sperăm să publicăm rezultatele complete în următorul an sau cam așa ceva. În prezent, așteptăm rezultatele finale ale studiilor ADN și izotopice."

https://www.winchester.ac.uk/News-and-Events/Press-Centre/Media-Articles/University-helps-Cathedral-solve-medieval-bone-puzzleinvolving-kings-and-bishops.php
===================

Îmi aduc aminte că atunci cînd postam pe forumul Poreklo.rs și am întrebat despre situația rămășițelor cneazului Nikola Rašković Drobnjak, mi s-a răspuns că administrația Societății Genealogiștilor Sîrbi Poreklo încearcă să facă o testare ADN mai aprofundată a lor la un laborator specializat din Anglia, dar că birocrația se opune transferului rămășițelor peste granițele de stat. Evident că motivul invocat nu era plauzibil, pentru că s-au făcut nenumărate teste ADN care au necesitat transferul de rămășițe umane antice sau medievale peste granițele de stat și n-a fost nici o problemă. Eu acum cred că motivul adevărat e că nici un laborator contactat de Poreklo n-a vrut să testeze rămășițele unui conducător local din Balcani, socotit prea puțin important. Pînă una-alta vedem că Englezii au reușit să testeze niște personalități istorice medievale de la ei, care ar putea avansa studiul genealogic al familiilor Normande. Dacă am fi avut și testul ADN al lui Nikola Rašković Drobnjak, am fi putut să-l comparăm cu testele făcute în Anglia, iar enigma haplogrupului I-FGC22045 ar fi putut fi dezlegată.

[abmunteanu]

Acesta e un mesaj în nouă părți.

PARTEA 1

POTRIVIRI GENETICE CU STRĂMOȘI IMINOVICI

În acest mesaj o să discut despre două potriviri mici care sînt asociate cu un nume de familie foarte rar. Ele sînt interesante și prin înrudirea lor probabilă cu o mare personalitate culturală de la noi, Mihai Eminescu (nume real Mihail Eminovici), a cărui genealogie pe ramura paternă este extrem de controversată, dînd naștere de-a lungul timpului la nenumărate ipoteze.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_Eminescu

În cele ce urmează mă bazez pe arborii potrivirilor și pe lucrările publicate care discută despre legăturile presupuse ale familiei Eminovici din Bucovina cu Transilvania și cu Făgărașul în special.

1) R. Rathbone e potrivire (7 cM) cu tata și cu mine pe Ancestry. Conform arborelui ei, stră-străbunicul pe linie maternă este Ioan Iminovici, născut în 1865 în satul Vad, comuna Șercaia, jud. Brașov, sat de care am vorbit în mesajul anterior. Gheorghe Iminovici (n. 1887), fiul lui Ioan, a emigrat în SUA, unde s-a căsătorit cu Maria Ștrompea (n. 1902 la Seliștat, jud. Brașov) și și-a schimbat numele în Menovich, pentru a fi mai ușor de pronunțat de către Anglofoni. Fiul lui, George Menovich (n. 1918), este bunicul matern al lui R. Rathbone.

https://drive.google.com/file/d/1ClO-hKo8rGEKhXeUzGLjDO_U3fzBqkeH/view?usp=sharing (R. Rathbone potrivire)

https://drive.google.com/file/d/1cCeQeKHsM4JN5xouJ5jHn46tMSr6g5XM/view?usp=sharing (R. Rathbone arbore)

2) Kerrir e potrivire doar cu mine pe Ancestry, avînd în comun 11 cM pe 2 segmente de ADN. E foarte probabil ca unul din segmentele comune să fie cel pe care îl are tata în comun cu R. Rathbone (Ancestry nu dă informații despre localizarea segmentelor de ADN comun). Bunica ei paternă se numea Marie Menovich și era fiica cuplului Gheorghe Iminovici și Maria Ștrompea, fiind deci sora lui George Menovich.

https://drive.google.com/file/d/1Xsjm41Poaauge0ZVTUN9Zs8FMeRFkh8T/view?usp=sharing (Kerrir potrivire)

https://drive.google.com/file/d/1rx6HC2vNoGPw_ePwt82HtQaqsaHMHLF-/view?usp=sharing (Kerrir și R. Rathbone potriviri)

https://drive.google.com/file/d/1jiXKDQ_l58UTH3k1j4JOXmgys39eg7sg/view?usp=sharing (Kerrir arbore)

Prezența unor familii numite Iminovici în Făgăraș, presupuse a fi înrudite cu familia Eminovici din Bucovina, era cunoscută de multă vreme de cei care s-au ocupat de genealogia lui Eminescu. Articole despre Eminescu sînt publicate în fiecare an în jurul datei de 15 ianuarie, ziua de naștere a poetului, de exemplu cel de mai jos, care reia ipoteza originii făgărășene.

==============
Profesorul făgărăşean Ion Funariu a făcut cercetări pe vremea când era dascăl la Colegiul Naţional ,,Radu Negru" [din orașul Făgăraș] şi a scris o carte în care publică informaţii uluitoare despre poet: se pare că strămoşii lui Mihai Eminescu sunt ardeleni get-beget proveniţi din inima Ţării Făgăraşului, mai exact din satul Vad, comuna Şercaia, atât de celebru pentru poiana cu narcise de aici. Ca să-şi dovedească spusele, profesorul a luat la rând toate registrele bisericii din Vad şi a bătut pe la porţile celor care mai sunt în viaţă şi poartă numele de Iminovici. Se pare că în secolul al XVIII-lea în Vad trăiau 8 familii cu acest nume, iar în prezent mai sunt două.

Iminovicii din Vad au emigrat din sat către Bucovina stabilindu-se la Călineştii Sucevei. ,,Această ipoteză mi-a venit pornind de la faptul că pe vremea când predam la liceul ,,Radu Negru" existau mai mulţi elevi numiţi ,,Iminovici" şi erau din Vad. Pornind de la acest nume – pentru că şi neamul lui Eminescu se numea Iminovici – am făcut o cercetare la Vad şi am găsit că acolo existau 8 familii cu acest nume. Din acele 8 familii găsite în scriptele bisericeşti, au mai rămas astăzi două", spunea autorul cărţii într-un interviu pentru [situl] ,,Salut Făgăraş". După anul 1700, pentru a nu se converti la religia greco-catolică, mai mulţi locuitori ai zonei au plecat spre alte regiuni din ţară. Aşa au plecat probabil şi Iminovicii.

https://bzb.ro/stire/stramosii-lui-eminescu-ar-fi-plecat-dintr-un-sat-din-judetul-brasov-a216378
================

[abmunteanu]

PARTEA 2

IPOTEZA ORIGINII SÎRBE A LUI EMINESCU

Cea mai detaliată lucrare publicată pînă acum despre genealogia lui Mihai Eminescu este "Legendă și adevăr în biografia lui M. Eminescu (Originile)", scrisă de Ion Roșu. Cartea poate fi cumpărată din anticariate la un preț foarte mic. Fiind publicată în 1989, este vorba evident de o carte în care se folosesc metodele genealogiei clasice, luînd în discuție toate ipotezele enunțate pînă atunci despre originea poetului, adăugînd și una nouă, a autorului cărții.

https://www.targulcartii.ro/ion-rosu/legenda-si-adevar-in-biografia-lui-m-eminescu

Ion Roșu (1945-1996) a fost poet, ziarist și bibliotecar, însă nu istoric literar. Totuși cartea lui a fost publicată la Editura Cartea Românească, cea mai prestigioasă editură de la acea vreme, cînd toate editurile erau de stat.

https://rightwords.ro/autori/biografie/ion-rosu

Unul dintre capitolele cărții se numește "Sîrb pripășit în țară" și tratează despre ipoteza originii Sîrbe pe linia paternă, justificată de terminația "ovici" care este terminația cea mai frecventă a numelor de familie Sîrbe (scrisă "ović" în limba Sîrbo-Croată).

==================
[...] Trebuie să spunem din capul locului că ne aflăm de fapt în fața celei mai verosimile ipoteze analizate pînă acum despre originea Eminoviceștilor. Teoretic, cel puțin, ideea de a-i descinde pe strămoșii poetului din patria lui Baba Novac nu întîmpină nici o dificultate. Luîndu-l mai întîi pe "-ovici", vom observa că Serbia este într-un fel leagănul acestui sufix patronimic. [...] În același timp să arătăm că Serbia este unul din teritoriile balcanice care au stat multă vreme sub dominația otomană, suferind adică o puternică influență orientală în lexic, încît prezența în sîrba veche a apelativului "emin" e și de presupus. De altfel, un discționar general al limbii sîrbo-croate înregistrează acest apelativ sub forma cvasiidentică "jemin" [pronunțată "iemin"], enumerînd sensurile cu care a circulat în limba sîrbă comună: 1. "funcționar", 2. "fruntaș al unui sat", 3. "consul", precizîndu-se totodată și familia de cuvinte sîrbești născută din acest cuvînt: "jeminov", "jeminovac", "jeminluk". Ceea ce înseamnă că în sîrbește din "jemin" s-a putut naște un supranume (poreclă) "Jemin", iar de aici prin slavizare cu sufixul patronimic "-ović" s-a ajuns firesc la patronimul "Jeminović" [pronunțat Ieminovici], adică practic la Eminovici al nostru. [...] Format în Serbia, un "Jeminović" putea apoi urca în România, spre a se așeza în cele din urmă în Bucovina, dîndu-ni-i aici pe strămoșii direcți ai lui Eminescu. Iar cît despre integrarea acestui sîrb în comunitatea românească, ea putea fi mult facilitată de confesiunea sa [religioasă] - identică cu a noastră -, astfel încît singurul semn al obîrșiei sale străine să-i rămînă patronimul Eminovici.

Ion Roșu
"Legendă și adevăr în biografia lui M. Eminescu (Originile)" - Editura Cartea Românească, București, 1989 (pag. 52-53)
================

Originea Sîrbă este susținută indirect de răspîndirea actuală a numelui Eminović (pronunțat Eminovici), întîlnit mai ales la Sîrbi și Bosniaci, dar prezent și la Croați, Sloveni și Kosovari. E interesantă asocierea cu Dubrovnikul, menționată pe situl Acta Croatica. Pe LocateFamily.com se poate vedea că cei cu numele Eminović indexați acolo sînt Bosniaci (din Konjić și Travnik) și Sîrbi (din Šabac și Novi Pazar).

=============
{traducere automată din Engleză}

Acest nume de familie [Eminović] este cel mai frecvent întîlnit în Serbia, unde este deținut de 928 de persoane, sau 1 din 7.699. În Serbia se găsește mai ales în: Districtul Raška, unde se găsesc 44%, Districtul Pčinja, unde se găsesc 31% și Belgrad, unde se găsesc 9%.

https://forebears.io/surnames/eminovi%C4%87

În Croația, familiile Eminović sînt în principal Croate (din zona Dubrovnik), rar Bosniace (din regiunea Tuzla) și foarte rar Rome (din Bjelovar, Croația). În secolul trecut, majoritatea locuitorilor Croați care poartă acest nume de familie s-au născut în Serbia și în Dubrovnik.

https://actacroatica.com/en/surname/Eminovi%C4%87/

https://www.locatefamily.com/E/EMI/EMINOVIC-1.html
=============

Ipoteza originii Sîrbe a fost menționată mai întîi într-o carte veche de genealogie a nobilimii Moldovene. Noțiunea de "pripășit" înseamnă "un om care a venit din altă parte și s-a stabilit undeva". Căminarul era boierul însărcinat cu strîngerea taxelor pentru băuturile vîndute în cîrciumi. Particula "vel" din numele funcției de "vel-căminar" înseamnă "mare" și provine din cuvîntul Slav "veliki", cu același sens. Căminarul Gheorghe Eminovici, tatăl poetului, a refuzat cu îndîrjire să dea orice informație despre originea lui. Cercetările în arhive au arătat că Gheorghe ar fi fost fiul dascălului de biserică Vasile Eminovici din satul Călinești (Șerbăuți), județul Suceava, el însuși fiul lui Petrea Eminovici. Lucrurile nu sînt clarificate nici în ziua de azi. Se știe doar că Vasile Eminovici a venit în satul Călinești în 1804, dar nu se știe de unde.

================
Într-adevăr ipoteza apare formulată pentru întîia oară în "Arhondologia Moldovei" a paharnicului Constantin Sion, adică pe la 1844-1856, cînd bătrînul cîrcotaș și gură rea își redacta citat lucrare. În acest original dicționar al boierilor moldoveni din secolul trecut, [...] se pot citi următoarele în dreptul numelui EMINOVICI: "Sîrb pripășit în țară [Moldova] după introducerea Regulamentului și ridicat la boierie de Mihai Vodă."[...] De unde deținea bătrînul paharnic această informație despre Gheorghe Eminovici? [...] În ceea ce-l privea pe Gheorghe Eminovici, Constantin Sion avea să se dovedească destul de bine informat, căci după cum vom vedea într-un capitol următor, tatăl poetului era venit în Moldova într-adevăr după introducerea Regulamentului Organic (1831) și miluit cu cin de vel-căminar, pe la 1841, de către Mihail Vodă Sturdza! Cunoscînd deci atît de bine momentele mai importante ale vieții căminarului, e de presupus că și afirmația despre originea lui sîrbească trebuie să fi avut o acoperire în fapte și că, deci, în familia Eminoviceștilor puteau să existe unele indicii despre o proveniență sîrbească a strămoșilor lor...

Ion Roșu
"Legendă și adevăr în biografia lui M. Eminescu (Originile)" - (pag. 53-54)

https://ro.wikipedia.org/wiki/C%C4%83minar
================

Numele Iminovici, socotit o variantă a lui Eminovici, apare menționat în orașul Blaj, județul Alba, Transilvania, fiind asociat cu etnicitatea Sîrbă.

==============
Prezumțiile noastre capătă o confirmare spectaculoasă, odată cu publicarea de către un ieșean, M. Bodinger, a următoarei însemnări manuscrise aparținînd unui legător de cărți din Blaj: "Această sfîntă carte, anume penticostariu, l-au cumpărat de la noi, Vasile Iminovici Rați, jupînul Ursu [...] anul 1771 în luna dechemvrie zile 10". Ceea ce sare în ochi de la început este desigur numele fostului posesor al penticostarului, adică acel Iminovici, sub care ghicim fără greș pe Eminovici al nostru din Bucovina, căci alternanța vocalică i - e, des întîlnită și la alte nume (vezi cazurile: Irimia - Eremia, Iftimie - Eftimie, etc.) nu ne poate împiedica identificarea. De altfel, să reținem că însuți Gh. Eminovici va apărea caligrafiat adesea în acte drept Iminovici, de pildă în chiar decretul domnesc de atribuire a cinului de căminar. Plecînd dar de la raritatea numelui, care trebuie luată în calcul și adăugînd faptul că numele de botez al legătorului de cărți e pur românesc, ca și limba în care se exprimă, putem presupune cu îndreptățire că acest Vasile Iminovici din Blaj și cu Vasile Eminovici din Bucovina descind dintr-un strămoș comun. Spre deosebire însă de tizii săi din Bucovina, vedem că acest Vasile Iminovici din Blaj mai are și un adaos insolit -- Rați -- , desigur un supranume, care intrigă. [...] Un cercetător al vechii noastre patronimici observa că "Raț" sau "Rați" este un supranume des întîlnit în Ardeal [Transilvania], dezvoltat din apelativul maghiar "racz" [pronunțat "raț"], care înseamnă "sîrb". Prin urmare, "Rați", din coada numelui acelui legător de cărți din Blaj, e o poreclă ce sugerează originea etnică a purtătorului ei; așa încît numele său întreg trebuie citit de fapt" Vasile Eminovici - Sîrbul! O indicație -- s-ar zice -- cît se poate de limpede că paharnicul Sion nu se înșelase în afirmația sa că deci obîrșia Eminoviceștilor, în genere, trebuie căutată în Serbia, unde am văzut că patronimul Jeminović se putea forma atît de ușor. Din serbia, apoi, acest patronim putea urca împreună cu purtătorii lui în Transilvania, unde să capete printre ardeleni adaosul "Rați" -- dovada onomastică a originii sale -- și să ajungă într-un sfîrșit în Bucovina, unde odată cu românizarea deplină, să-și piardă porecla, rămînînd pur și simplu Iminovici sau Eminovici, spre deruta biografilor de mai tîrziu...

Ion Roșu
"Legendă și adevăr în biografia lui M. Eminescu (Originile)" - (pag. 54-56)
===================

Trebuie însă spus că nu există nici o mărturie și nici o dovadă documentară care să susțină că familia Eminovici din Bucovina descindea dintr-un strămoș Iminovici din Transilvania. Eminescu însuși a scris într-un articol de ziar, republicat în Operele Complete, că nu-i Ardelean și nimeni din neamul lui n-a fost Ardelean. Este doar o presupunere că Petrea Iminovici/Eminovici s-ar fi născut la Blaj, iar unul din fiii lui, Vasile Eminovici, ar fi emigrat în Bucovina și ar fi bunicul lui Eminescu.

În plus de asta, în cele 4 registre de stare civilă din Blaj (1895-1906) existente acum pe portalul arhivistic nu se întîlnește nici un Iminovici/Eminovici. Dar în arhivele mai vechi menționate în cartea lui Ion Roșu, ei apar.

[abmunteanu]

PARTEA 3

ETIMOLOGIA NUMELUI EMINOVICI
POTRIVIRI GENETICE CU NUME DERIVATE DIN EMIN

Numele Eminovici e clar străin, Turco-Sîrb, prin faptul că rădăcina "Emin" e Turcească, iar terminația "ovici" e Sîrbească. Ținînd cont că am văzut multe nume din Balcanii de Vest de cînd am început cercetarea genealogică, Eminovici nu mi se pare un nume Sîrbesc, ci Bosniac, pentru că îmi aduce aminte de numele unor Sîrbi convertiți la Islam în Bosnia. Acești convertiți uneori își abandonau numele original și luau un nume Turcesc sau Arab, de exemplu "Šaban" (pronunțat "Șaban"), "Bešir" (pronunțat "Beșir"), "Muho" / "Mušo" (diminutive ale lui Muhamed) și de ce nu, "Emin" (însemnînd "om de încredere, cinstit"). Chiar dacă-și schimbau religia, nu-și schimbau și limba, deci, copiii lor urmau să se numească "Šabanović", "Beširović", "Muhović" / "Mušović", "Eminović". Majoritatea celor cu numele Eminović de pe LocateFamily.com au prenume folosite doar de musulmani (Adis, Salih, Mehmed, Fadil, Semir, Husein, Mustafa, Safet, Izet, etc.).

Există bărbați avînd haplogrupul I-FGC22054 (subramură a lui I-FGC22061) care au strămoși paterni musulmani Sîrbi, Muntenegreni sau Bosniaci, în mod evident fiind vorba de Sîrbi convertiți la Islam în timpul ocupației otomane din Evul Mediu. Numele lor sînt: Šabanović, Erović, Kajević, Mušović.

Tata are o potrivire (16 cM) pe Ancestry numită Emina K-evic, unde rădăcina K e un nume întîlnit frecvent la Sîrbi și la alte popoare Slave. Strămoșii ei (Balagic, Reis și K-evic) sînt din Bosnia-Herțegovina.

https://drive.google.com/file/d/1IXDzSoGOOxMHcaRUGLga-zL8gHtZvVW4/view?usp=sharing

Pe MyHeritage există o altă potrivire (8 cM) numită Emina, ale cărei nume de strămoși sînt: Bulić, Hazirović, Omerović, Zoranić. Dintre acestea, Hazirović și Omerović sînt nume Arabo-Sîrbe, rădăcina fiind Arabă, iar terminația Sîrbă, ceea ce sugerează că Emina e de religie musulmană.

https://drive.google.com/file/d/15XHlbbRLIGvu1MuZqDGa4Gp9jkaHEkPt/view?usp=sharing

Există și doi bărbați de origine Albaneză care sînt potriviri pe MyHeritage și au numele de familie Emini, fără să fie înrudiți între ei.

https://drive.google.com/file/d/1ZPEwlfG78_8J1VIw50PxiItXg_3q9lbO/view?usp=sharing

În sfîrșit, există două potriviri cu mine pe 23andMe cu nume derivate din Emin.

Emina P. (bunici din Mostar și Trebinje, Bosnia-Herțegovina)
https://drive.google.com/file/d/1Db_4rzH1pLetGxXt6OSlUz9dkbuaN2qe/view?usp=sharing

A. Eminagic (nu dă informații genealogice, dar după potrivirile comune e probabil Bosniac; are haplogrupul intermediar N-P189.2)
https://drive.google.com/file/d/1GP-7q1GFgwA33pY12RWjJb-Trbu72C8F/view?usp=sharing

Se vede deci din exemplele de mai sus că numele Emin și derivatele sale se întîlnesc în Balcanii de Vest.

E greu de spus ce religie avea strămoșul Eminović al lui Eminescu. La prima vedere ar părea că era musulman, ținînd cont de faptul că marea majoritate, dacă nu toți toți care au acum numele Eminović sînt musulmani. Dar există și excepții printre cei cu nume de familie Turco-Sîrbe sau Arabo-Sîrbe, de exemplu cei din ramura Abazović (I-FT36856) a haplogrupului I-FGC22061 sînt creștini ortodocși, deși numele Abazović, conform etimologiei susținute de un administrator al forumului Poreklo, derivă din cuvîntul Arab "Abbas" însemnînd "leu" (Abbas + ović = Abasović = Abazović). Numele ar fi fost primit datorită vitejiei în luptă alături de Turci în Anatolia. Prenumele "Abas" este folosit și azi în Bosnia-Herțegovina. Există două posibilități în cazul unui nume de origine Turcă sau Arabă asociat cu religia creștină. Un băiat sau un bărbat putea să fi primit ca poreclă un cuvînt arab sau turcesc aflat în uzul populației locale, iar porecla să fi devenit ulterior numele lui de familie, fără ca el să-și schimbe religia. Apoi e posibil și ca descendentul unui bărbat convertit la Islam să fi revenit la Creștinismul Ortodox, fără însă a-și schimba numele de familie primit de strămoșul lui odată cu convertirea la Islam. Ca urmare, strămoșul lui Eminescu venit în Transilvania putea foarte bine să se numească Eminović și să fi fost creștin ortodox.

În ce privește Blajul, asocierea cu el implică de asemenea un aspect religios.

================
Prima atestare documentară referitoare la Blaj datează din 1252, an în care contele Herbord a cumpărat domeniul "de la întâlnirea Târnavelor", domeniu denumit în continuare "villa Herbordi". În 1313, fiul lui Herbord, Blasius, a devenit stăpân al moșiei respective. Denumirea Blajului provine de la numele proprietarului, Blasius, care la rândul lui a preluat numele de la Sfântul Blasius (Vlasie). De-a lungul timpului Blajul a fost menționat în limba latină ca villa Blasii, iar mai apoi în traducere maghiară ca Balázsfalva (satul lui Blasiu), respectiv în germană Blasendorf, nume care a devenit în dialectul săsesc Bluesendref.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Blaj#Istorie
===============

Printr-o coincidență, sau nu, Sfîntul Blasius este patronul spiritual al orașului Dubrovnik (fost Ragusa), care în opinia mea este locul unde a trăit strămoșul Normand care a adus haplogrupul I-FGC22045 în Balcani.

==============
Blasiu (în variantă latină Blasius, în variantă slavonă Vlasie) (n. secolul al III-lea d.Hr., Sivas, Turcia – d. 316 d.Hr., Sivas, Turcia) a fost un episcop în Sebasteia (Armenia Mare), astăzi Sivas în Turcia. Este sărbătorit ca sfânt în Biserica Catolică și în Biserica Ortodoxă. Numele în limba română ar putea fi Sfântul Valah din Sebasteia întrucât în albaneză și croată numele său înseamnă Valahul.

Moaștele sale au fost aduse în anul 855 în Sfântul Imperiu Roman și așezate în Mănăstirea St. Blasien, care a dat ulterior numele orașului Sankt Blasien din Baden-Württemberg. Blasiu de Sebastia este, de asemenea, patron al orașului Dubrovnik și patron al Bisericii St. Vlah din Scupia (Skopje), Macedonia.

Numele municipiului Blaj este atestat din anul 1313 sub forma  villa Blasii, satul lui Blasiu, în maghiară Balázsfalva.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Blasiu_de_Sebastia
============

În sfîrșit, o altă coincidență, sau nu, e faptul că tata are o potrivire mică (7 cM) pe Ancestry numită M. Damian, a cărui bunică paternă se numea Maria Muntean și era din Blaj. Este singura potrivire de pe Ancestry cu strămoși de acolo, așa cum se poate vedea din captura de ecran de mai jos, unde am căutat doar potrivirile cu strămoși din Blaj.

https://drive.google.com/file/d/1FyFWr33b4EBi63AA4wrWUaYAXlZXFQ6M/view?usp=sharing (potrivire)

https://drive.google.com/file/d/1F9wG649_lcelvXYDXOZxUzPKLHkU8EKv/view?usp=sharing (arbore)

[abmunteanu]

PARTEA 4

INVENTAREA ORIGINII BĂNĂȚENE A LUI EMINESCU

Ion Roșu consideră ipoteza originii Sîrbe a lui Eminescu ca plauzibilă, dar inacceptabilă, bazîndu-se pe două argumente, al doilea fiind cel principal. Apoi își va expune teoria lui.

1) Prenumele celor cu numele de familie Iminovici sînt autohtone (Iovul, Ion, Gheorghe, Iosif, Petru, etc.) și nu Sîrbești (Iovan, Milutin, Miloš, Zdravko, Blagoje, etc.).

2) Familiile Iminovici din Transilvania (Blaj, Vad, Rășinari, Cisnădie) erau de religie greco-catolică, așa cum se vede dintr-un articol publicat în 1976 de Dimitrie Vatamaniuc, un critic și istoric literar specializat în opera lui Eminescu. Ion Roșu susține că dacă familiile Iminovici ar fi fost de origine Sîrbă, ele ar fi rămas ortodoxe, pentru că Sîrbii erau privilegiați în imperiul Austro-Ungar, avînd o patriarhie ortodoxă la Sremski Karlovci (lîngă Novi Sad, în Voivodina), de care depindeau și celelalte popoare de religie ortodoxă din imperiu. Ca urmare, nu ar fi avut nevoie să treacă la catolicism pentru a obține privilegii. Mai mult, Ion Roșu susține și că emigrarea unor bărbați Iminovici din Transilvania în Bucovina s-ar fi făcut tocmai pentru a nu fi obligați să treacă la catolicism, pentru că toate familiile Iminovici/Eminovici din Bucovina sînt ortodoxe.

Teoria lui Ion Roșu despre originea lui Eminescu este următoarea: Un bărbat din regiunea Banat ocupată de otomani ar fi primit acolo porecla "Emin", devenită în pronunția populară "Imin". Apoi numele ar fi fost slavizat în "Iminovici", nume cu care trei descendenți ai lui ar fi migrat la Blaj, pentru că acolo puteau să-și dea copiii la școală în limba maternă, școală înființată și administrată de biserica greco-catolică transilvăneană, ceea ce ar justifica și convertirea ulterioară de la ortodoxie la catolicism.

================
Așadar, istoria numelui din părinți al lui Eminescu devine, în sfîrșit, limpede. Ea începe cu un prim strămoș bănățean, poreclit sau supranumit "Imin(u)", născut cam pe la 1675, pe timpul ocupației turcești, al cărui fiu, hirotonisit preot pe la 1730 a devenit, sub ierarhia sîrbească în biserică, primul Iminovici. Și cum epoca de transformare a unor nume de tipul "Al lui Iminu" în "Iminovici" începuse să fie și cea a fixării lor în acte, acest patronim de aspect slav s-a putut păstra astfel nealterat peste ani, pînă cînd, într-un moment de fericită inspirație, poetul s-a decis să-l acorde în fine la onomastica noastră, schimbîndu-l în Eminescu.

Ion Roșu
"Legendă și adevăr în biografia lui M. Eminescu (Originile)" - (pag. 104)
=============

Problema cea mare a teoriei lui Ion Roșu despre presupusa origine bănățeană a lui Eminescu, e faptul că numele Eminovici sau Iminovici nu se întîlnesc deloc în recensămintele din Banat. Este vorba doar de o presupunere a autorului, care nu are bază documentară, pentru că nu a cercetat arhivele din Banat, sau dacă le-a cercetat nu o spune în carte, deoarece nu-i susțineau teoria. Ion Roșu amintește la pagina 115 a cărții că a vizitat arhivele de stat din Suceava, dar nu spune dacă le-a vizitat și pe cele din Timișoara, așa cum ar fi trebuit să facă.

Părerea mea e că Ion Roșu a vrut cu tot dinadinsul să-i găsească o origine autohtonă lui Eminescu, în condițiile în care numele Eminovici e străin. Pentru asta a inventat evenimentele următoare, care sînt pur speculative, neputînd fi dovedită existența lor:

1) un bărbat din Banat a fost poreclit "Emin"
2) pronunțarea populară a schimbat porecla în "Imin"
3) porecla s-a transformat în nume de familie
4) numele de familie a fost slavizat în "Iminovici"
5) fiii lui Iminovici au migrat din Banat la Blaj, unde este consemnat un Iovul Iminovits în 1747, iar apoi în acte apar și alți Iminovits, descendenții celor care se presupune că au migrat acolo.

[abmunteanu]

PARTEA 5

RESPINGEREA IPOTEZEI BĂNĂȚENE A ORIGINII LUI EMINESCU

În mod straniu, Ion Roșu nu și-a dat seama că teoria lui e ușor de desființat, pentru că numele Iminovici se găsește doar în arhivele din Ardeal, dar nu și în cele din Banat, de unde ar fi provenit. Din păcate articolul de pe Wikipedia preia în mod necritic teoria lui Ion Roșu, care n-are absolut nici o bază. Fermitatea cu care Ion Roșu își enunță teoria nu ține loc de dovezi documentare, dar pe unii i-a convins, dovadă faptul că repetă pe internet presupunerile lui Ion Roșu fără să le verifice. Iar articolul de pe Wikipedia despre Mihai Eminescu citează tocmai aceste "surse" (cartea lui Ion Roșu și articole de ziar prezentînd teoria lui), care n-au nici o valoare.

Culmea e că și Ion Filipciuc, scriitor și istoric literar care a scris mai multe cărți despre Eminescu, s-a lăsat convins de existența unor Iminovici în Banat, care de fapt nu sînt menționați nicăieri, ci inventați de Ion Roșu. Așa continuă să se propage mitul originii bănățene a lui Eminescu.

============
[...] în satul Călineştii lui Cuparencu, bunicul lui Mihail Eminescu a fost înregistrat în 1806 cu numele laminovici, iar în Banat, cei bănuiţi a fi strămoşii poetului se chemau lminovici.

"Mihai Eminescu, românul absolut necunoscut" de Ion Filipciuc (2017), p. 364
https://biblioteca-digitala.ro/reviste/Acta-Musei-Maramorosiensis/dl.asp?filename=13-Acta-Musei-Maramorosiensis-XIII-2017_346.pdf
=============

Mai mult, Ala Sainenco (fost profesor universitar de Litere la Universitatea din Bălți, Republica Moldova și actual director al Memorialului Ipotești – Centrul Național de Studii ,,Mihai Eminescu") face aceeași greșeală în a-l crede pe cuvînt pe Ion Roșu, privitor la presupusa origine din Banat a lui Iovul Iminovici. Ea însă mai adaugă o sursă, anume conferința ținută de politicianul Ioan Rațiu în 1912 la Blaj, care nici el nu a oferit vreo dovadă în sprijinul afirmației sale că Iminovicii din Blaj erau originari din Banat. E uimitor cum profesioniștii în ale literaturii se lasă convinși de către neprofesioniști.

================
În 1804, sau mai devreme, Vasile Eminovici se muta din Transilvania, din părțile Blajului, în Călineștii lui Cuparencu din Bucovina, la fel cum pe la 1736, străbunii săi, cu numele Iminovits, veneau din Banat în Blaj.

În conferinţa ţinută la Societatea meseriașilor români din Blaj, pe 17 martie 1912, dr. Ioan Raţiu consemna venirea coloniștilor români din Banat (dar și din alte părți ale țării) în Blaj, care avea să devină oraș autentic ,,românesc (...) numai după ce se mută aci episcopia românească dela Făgăraş", în 1737. Ioan Inocenţiu Micu Klein, ,,fundatorul Blajului, al Blajului românesc", ,,aduse din toate pârțile coloniști români, mai ales industriași şi comercianți, dându-le pământ şi loc de casă, pentru niște taxe minimale. De aci numirea de taxaliști, ce se da acestor locuitori, cari, alături de iobagi, sunt cei mai vechi locuitori în Blaj". La 5 ani de la venirea lui Micu Klein, Blajul fu ridicat la rang de opid. Printre cele dintâi treizeci și una de familii, prin care ,,s'a ridicat încetul cu încetul oraşul Blajului", Ioan Raţiu trece, prima în listă, familia lui Iovul Iminovits (Raţiu 70/1912). Numele lui Iovul Iminovits e trecut și în Conscriptio taxalistarum in fundo curiali Balasfalva commorantium (Urbariul de la 1747), cu precizarea că deține jumătate de casă, pentru care plătea 5 florini (Răduțiu 1966: 297).

Iovul Iminovits lipsește în lista familiilor românești de la 1726, dovadă că a venit, de rând cu alți români, la chemarea episcopului Micu Klein, emigrarea sa din Banat fiind cauzată, după Ion Roșu, și de războiul turco-austriac, la care se adaugă ,,epidemia de ciumă izbucnită către sfârșitul războiului, precum și înăsprirea împilării sociale și religioase la care populația
românească era supusă în chip tradițional" (Roșu 89: 107). Numele lui Iovul Iminovits lipsește și din Conscriptio taxalistarum in oppido Balasfalva commorantium eorum que facultatum et taxarum (Urbariul pe anul 1772). În schimb, în acest Urbariu, apar alți taxaliști Iminovits: Sztan (prin văduva sa); Pavel cu fiii săi, Szalavestru, de 4 ani, și Vonu, de doi ani; frații Sivan (20 de ani), Juan [Iuan] (16 ani) și Petru (18 ani) (Răduțiu 1966: 298-304). Stabiliți în Blaj, în localitățile din apropierea Blajului sau – trebuie să admitem – rămași în localitățile lor de baștină, Iminovitsii, de rând cu alți locuitori, își trimiteau copiii la cele câteva școli întemeiate în Blaj.

Ala Sainenco: Din Blaj la Călinești. Comentarii la ,,aventura în necunoscut" a lui Vasile Iminovits
https://www.diacronia.ro/ro/indexing/details/A31799/pdf
================

În cuvîntarea lui, Ioan Rațiu a spus că Blajul "avea să devină oraș autentic ,,românesc (...) numai după ce se mută aci episcopia românească dela Făgăraş". E chiar așa de greu de luat în calcul varianta cea mai simplă, anume că alături de instituția bisericească s-au mutat și cîteva familii din Făgăraș în Blaj, printre care putea să fie și o familie numită Iminovici, greco-catolici, care și-au dat apoi copiii la școala nou înființată în Blaj? Buna funcționare a unei instituții e asigurată de oameni. În momentul în care instituția e mutată în altă parte, trebuie mutați și oamenii (împreună cu familiile lor) care sînt indispensabili pentru funcționarea instituției. Din moment ce Iovul Iminovits nu e prezent în recensămîntul din 1726 din Blaj, dar apare în cel din 1747, pare logic ca el să fi venit în Blaj în 1737, odată cu mutarea arhiepiscopiei greco-catolice din Făgăraș la Blaj. E deci posibil ca el să fi fost originar din Făgăraș.

===============
Arhieparhia de Făgăraș și Alba Iulia (în latină Archidioecesis Fagarasiensis et Albae Iuliensis Romenorum) este cea mai mare eparhie a Bisericii Române Unite, atât ca suprafață geografică, cât și ca număr de credincioși. Eparhia a fost înființată în 1721 la Făgăraș, mutată în 1737 la Blaj și ridicată la rangul de arhieparhie în data de 16 noiembrie 1854.
[...]
Primul episcop de Făgăraș a fost Ioan Giurgiu Patachi. Episcopul Inocențiu Micu-Klein a mutat sediul episcopal de la Făgăraș la Blaj, printr-un schimb de proprietăți efectuat în anul 1737. Catedrala Sfânta Treime din Blaj a fost sfințită în anul 1754 de episcopul Petru Pavel Aron, fondatorul primei școli elementare cu predare în limba română din toate timpurile (,,școala de obște").

https://ro.wikipedia.org/wiki/Arhieparhia_de_F%C4%83g%C4%83ra%C8%99_%C8%99i_Alba_Iulia
===============

Însă chiar dacă ar fi găsită originea familiei Iminovici din Blaj, asa nu înseamnă că Eminovicii din Bucovina au aceeași origine, din moment ce nu există dovezi genealogice care să lege cele două familii.

[abmunteanu]

PARTEA 6

ORIGINEA DIN SATUL VAD (FĂGĂRAȘ) A FAMILIEI IMINOVICI
LEGĂTURA POSIBILĂ CU GRANIȚA MILITARĂ TRANSILVĂNEANĂ ȘI CU BUNIEVȚII

Teoria lui Ion Roșu se bazează deci pe existența lui Iovul Iminovici (scris "Iovul Iminovits") în 1747 în Blaj, care apare în registru ca "taxalist", adică venit din altă parte și stabilit la Blaj unde i s-a dat pămînt, pentru care trebuia să plătească o taxă. Ar fi fost logic să se caute originea acestui Iminovici din Blaj în satele din Făgăraș, pentru că e cunoscută tendința oamenilor fără pămînt de la sate de a migra la oraș. Iovul Iminovici este însă considerat de Ion Roșu ca fiind venit din Banat, fără nici o dovadă documentară pentru asta.

Mai mult, Ion Roșu susține cu tărie că Iminoviceștii nu erau originari din Făgăraș, pentru că în recensămintele de acolo nu apar înainte de 1747. Într-adevăr, numele Iminovici/Eminovici nu se găsește în recensămintele din Făgăraș făcute între 1601-1680, publicate în cele 2 volume numite "Urbariile Țării Făgărașului" [Recensămintele Țării Făgărașului], care conțin evident și recensămintele din satul Vad. Se găsește însă numele "Sîrbu", foarte rar totuși, care sugerează originea Sîrbă probabil îndepărtată a bărbaților respectivi: Ztancsiul Zirbul (Stanciu Sîrbul), Radul Zirbul, Thoma Zirbul, Juuon Zirbul (Ion Sîrbul), Idumir Zirbul (Idomir Sîrbul), Opra Sirbul (Oprea Sîrbul).

================
Tot în urbariul [recensămîntul] pe 1772/73 mai aflăm încă un strămoș blăjean al lui Eminescu, anume Sălăvăstru, fiul lui Pavel Iminovici, născut pe la 1768. După vîrstă, acesta, ca și Dumitru, face parte din cea de-a treia generație de Iminovicești, în care-l vom include și pe un George Iminovici din Vad (Făgăraș), mort, după cum atestă condicile de stare civilă, la 4 iulie 1857, de 95 de ani, deci născut în 1762. Prezența în Vad a acestui Iminovici, și după el și a altora, cu același nume de familie, a iscat precum ne amintim întrebarea dacă nu cumva matca originară a Eminoviceștilor trebuie căutată în Făgăraș. Cum însă am dovedit în chip limpede că Banatul este izvorul strămoșilor poetului, iar Blajul locul primei lor atestări documentare, putem conchide fără teamă că acest George Iminovici din Vad trebuie să fi fost la origine un blăjan imigrat nu știm cînd și din ce motive, în Făgăraș, unde, căsătorindu-se, și-a perpetuat spița și numele pînă în zilele noastre. În aceeași poziție se găsesc apoi și alți Iminovicești ardeleni, anume cei din Rășinari și Cisnădie, precum și din alte localități vecine, ei fiind mai mult ca sigur urmașii celor trei frați Iminovici din Banat, care au imigrat la Blaj.

Ion Roșu
"Legendă și adevăr în biografia lui M. Eminescu (Originile)" - (pag. 112)
================

În mesajul trecut am arătat că tata are 2 potriviri autozomale cu strămoși Cosgarea din satul Vad, iar una din ele are și strămoși Strîmbu din același sat. În mesajul ăsta am arătat că tata are 2 potriviri cu strămoși Iminovici din Vad. Faptul că numele Cosgarea și Iminovici sînt rare, sugerează că strămoșul lui tata a făcut parte din familia Muntean din satul Vad. În arhivele satului Vad se găsesc numele de familie Muntean, Cosgarea, Strîmbu și Iminoviciu (forma transilvăneană a lui Iminovici), așa cum se poate vedea în registrul de căsătorii dintre 1895-1906, care are și index pentru găsirea ușoară a numelor.

https://descopera.arhivelenationale.ro/cota/?cid=10257663

Numele Iminoviciu se găsește și în registrele din Șinca Veche și Rășinari, dar numărul cel mai mare e în Vad, ceea ce sugerează că originea familiei e în Vad. Ar putea familia Iminovici să aibă haplogrupul I-FGC22045? După numele cu rezonanță Bosniacă, acest lucru e plauzibil.

https://descopera.arhivelenationale.ro/cautare-text/?ts=iminoviciu&pg=1&pgs=100&cs=1&srt=0&sro=1

Am spus deja că strămoșul lui tata ar putea fi un ofițer sau soldat Austro-Ungar din Balcanii de Vest transferat de pe granița militară Croată pe granița militară Transilvăneană în zona Făgărașului. Multele potriviri autozomale cu strămoși născuți în teritoriul dintre granițele de azi ale Croației cu Slovenia și Bosnia sugerează o astfel de ipoteză, pentru că acest teritoriu a fost locul multor lupte între imperiile Habsburgic și Otoman. În momentul în care Otomanii au început să se retragă din el, o parte dintre militarii de pe granița Croată au fost mai mult ca sigur mutați pe alte granițe, cum era cea Transilvăneană. Dar cum numele Muntean nu-i Slav, a avut loc și o schimbare de nume.

===============
În 1765, satul [Vad] a fost militarizat în întregime și a făcut parte din Compania a XI-a a Regimentului I de Graniță de la Orlat până în 1851, când a fost desființat.
[...]
Primele menționări ale instituțiilor școlare din Vad ajung la anul 1820, primul dascăl cunoscut fiind Toader Damian, care susținea lecțiile în propria sa locuință și-i învăța pe elevi slovele. Acest prim învățător, de care avem cunoștință că a activat la Vad, a murit în anul 1858. Un învățător, care i-a urmat a fost Iacob Cocișiu, care își ținea și el lecțiile acasă. Cei doi învățători nu primeau salariu, însă erau scutiți de serviciul militar pe care ar fi trebuit să-l satisfacă, știind că Vadul era un sat grăniceresc, iar grănicerii erau oameni liberi, dar trebuiau să poarte arme și să facă serviciul militar.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Vad,_Bra%C8%99ov
=============

Am vorbit despre Granița Militară Transilvăneană, Regimentul de la Orlat și conducătorul acestuia, Josip Šišković în mesajul de mai jos:

https://forum.molgen.org/index.php/topic,14941.msg624058.html#msg624058

Generalul Josip Šišković era din Bačka, Voivodina și făcea parte din grupul etnic numit Bunjevci (pronunțat Bunievți), format din Vlahi convertiți la Catolicism, originari din Herțegovina de Vest, migrați ulterior în Dalmația și apoi în Voivodina. Bunievții spuneau că se trag din Normanzi. E posibil ca numirea lui Šišković ca comandant al regimentului să fi fost făcută și pentru că inițial regimentul avea mulți soldați din Balcanii de Vest, cu care comandantul se putea înțelege pe limba lor maternă, fără să folosească Germana.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Bunievici

https://ro.wikipedia.org/wiki/Josip_Siskovics

Am emis ipoteza că strămoșul lui tata ar putea face parte din grupul Bunjevci încă de cînd postam pe forumul Poreklo, cînd nu știam de Granița Militară Croată și de cea Transilvăneană. Nu ar fi de mirare dacă Josip Šišković ar fi adus cu el pe granița militară Transilvăneană ofițeri și soldați de încredere din grupul lui etnic.

https://forum.poreklo.rs/index.php?topic=472.msg189695#msg189695

Numele de familie de origine Vlahă, Albaneză și Musulmană (Turcă sau Arabă) erau prezente la familiile de Bunjevci. Un Iminovici/Eminovici de religie catolică ar fi putut fi un membru al grupului Bunjevci.

==========
{traducere automată}

Conform studiilor etnologice moderne, bunjevcii sunt un popor sud-slav cu unele elemente de origine non-slavă, cu o structură antroponimică parțial vlaho-arbanașă (20%); de asemenea, numele de familie de origine musulmană și croată non-Bunjevci arată un proces continuu de asimilare a familiilor neînrudite [etnic]), provenind din simbioza etnică vlaho-croată [...].

https://en.wikipedia.org/wiki/Bunjevci#Origins
==========

[abmunteanu]

PARTEA 7

DESCOPERIREA ORIGINII LUI EMINESCU PRIN AFLAREA HAPLOGRUPULUI Y

La originea familiei Eminovici ar putea fi un strămoș din Balcanii de Vest venit în Transilvania, cu diferența că numele de familie nu a fost schimbat. Adevărul despre originea pe linie paternă a lui Eminescu nu este ușor de aflat, din moment ce nu există descendenți confirmați pe linie bărbătească ai lui Gheorghe Eminovici, tatăl poetului.

Deși e puțin probabil că se va întîmpla, se poate face deshumarea și testarea rămășițelor din mormîntul familiei din Ipotești, unde au fost îngropați mai mulți dintre membrii ei, așa cum reiese din articolul de mai jos.

============
La Memorialul Mihai Eminescu de la Ipoteşti se găsesc mai multe obiective, ce formează împreună un complex muzeistic, unic în ţara noastră: casa copilăriei lui Mihai Eminescu, biblioteca cu sala de conferinţe, muzeul cu exponate despre viaţa şi opera poetului, amfiteatru în aer liber, biserica Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril, bisericuţa familiei cu hramul Sfinţii Voievozi, lângă care se găsesc mormintele familiei Eminovici.
[...]
Judecând mai logic, putem afirma că aici se găsesc două rânduri de morminte. Primul rând este constituit din mormintele celor doi copii mici [Maria și Vasile Eminovici], a lui Vasile Iurașcu [bunicul matern al lui Eminescu] și a lui Iorgu [Eminovici]. Al doilea rând de morminte este format din cel al Ralucăi [Iurașcu, mama lui Eminescu], urmat de cel al lui Gheorghe Eminovici și a lui Niculae [Eminovici], așa cum ele se găsesc astăzi.

https://luceafarul.net/mormintele-familiei-gh-eminovici-si-a-stolnicului-vasile-iurascu
============

Deci Ala Sainenco, directoarea complexului memorial Mihai Eminescu din Ipotești, are efectiv o comoară genealogică în propria curte. Dacă se va face testarea ADN a rămășițelor rudelor lui Eminescu, evident în colaborare cu istorici și geneticieni profesioniști de la noi, Ala Sainenco va fi cea care va fi lăudată pentru inițiativa de a descoperi originea adevărată a lui Eminescu.

Există azi familii cu numele Iminovici sau Eminovici, dar nu se știe dacă sînt înrudite pe partea paternă cu Eminescu. Ion Roșu a discutat despre toți copiii lui Vasile Eminovici, bunicul poetului, în subcapitolul "Frații și surorile căminarului" (p. 133). Conform cercetărilor, nu ar exista urmași pe linie bărbătească. Cei care poartă azi numele Eminovici în Bucovina l-ar fi moștenit pe linie maternă.

Se poate vedea mai jos că familiile Iminovici contemporane se găsesc în Făgăraș și SUA.

https://www.locatefamily.com/I/IMI/IMINOVICI-1.html

Se poate vedea mai jos că familiile Eminovici contemporane se găsesc în Craiova (jud. Dolj), Sf. Gheorghe (jud. Covasna), Constanța, Sibiu, Suceava, Tecuci (jud. Galați), Onești (jud. Bacău), București și SUA. Nici măcar o singură familie Eminovici nu se găsește în Banat.

https://www.locatefamily.com/E/EMI/EMINOVICI-1.html

Distribuția familiilor Iminovici și Eminovici contemporane nu se suprapune, fiind deci încă un argument că nu erau înrudite.

Dacă s-ar testa rămășițele rudelor de sex masculin ale poetului s-ar putea compara haplogrupul găsit de testul Big Y cu cel al unor familii Eminović din Balcanii de Vest. Pe situl Poreklo există cîteva articole despre sate unde apare numele Eminović (scris Еминовић în alfabetul chirilic Sîrbesc).

https://www.poreklo.rs/tag/eminovic/

Singurul Eminović al cărui haplogrup Y este cunoscut acum e un cetățean Sîrb din satul Sjenica (pronunțat Sienița), care așa cum se spune în articolul de mai jos e un sat multietnic. Haplogrupul intermediar descoperit de 23andMe este R-CTS3402, aparținînd deci ramurii R1a, considerată de origine Slavă. E interesant faptul că apare din nou asocierea cu orașul stat Ragusa (actualul Dubrovnik), Sjenica fiind unul din satele prin care trecea drumul folosit de negustorii Raguzani, care sînt menționați și în Transilvania. După părerea mea, familia raguzană Martinussio era cea care avea haplogrupul I-FGC22045, transmis apoi tribului Drobnjak.

============
{traducere automată din Engleză}
Sjenica (în alfabetul chirilic sârb: Сјеница) este un oraș și un municipiu situat în districtul Zlatibor din sud-vestul Serbiei, pe vastul platou Sjenica-Pešter și situat geografic în partea centrală a regiunii Sandžak. [...] Este un mediu multietnic în care trăiesc bosniaci, sârbi, albanezi, muntenegreni, turci, romi și alții. [...] Sjenica a fost menționată pentru prima dată în 1253 ca un loc pe drumul spre Dubrovnik, unde negustorii din Dubrovnik se opreau și plăteau vama. [...] În timpul Imperiului Otoman, Sjenica a fost folosită ca sit fortificat. Pe un deal din apropiere, otomanii au construit o fortăreață, care mai târziu a fost demolată. Lângă cetate se afla un cartier de negustori și câteva case de locuit din lemn.

https://en.wikipedia.org/wiki/Sjenica

Un alt drum [comercial] lega Transilvania de Adriatica, mărfurile fiind transportate de raguzani (Ragusa este actualul Dubrovnik), nodul comercial cel mai important fiind la Vidin.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Dualismul_politic_rom%C3%A2nesc#Aspectul_comercial
============

[abmunteanu]

PARTEA 8

HAPLOGRUPUL Y DESCOPERIT RECENT AL UNOR PERSONALITĂȚI CULTURALE

Încercarea găsirii haplogrupului Y al unei personalități culturale nu-i ceva ieșit din comun. Pe forumul Molgen există două discuții despre cum au fost aflate haplogrupurile poeților Pușkin (R-A11924 / R-A11909) și Lermontov (R-FT28743).

https://forum.molgen.org/index.php/topic,1066.0.html

https://forum.molgen.org/index.php/topic,12061.0.html

Și vorbind de Ruși, ar putea fi luată în considerare și o ipoteză Rusă a originii paterne a lui Eminescu, nemenționată de Ion Roșu, care amintește doar de o ipoteză Rusină (Ruteană), ca și de una Armeană, alături de altele mai puțin importante. Ipoteza Rusă pare posibilă dacă se caută "Eminov" în arhivele care sînt disponibile acum pe internet. Unul din documente se referă la "Pricina dintre Siminovna Matrona cu Agafon Eminov", adică la un proces desfășurat în 1857 la tribunalul din Iași pentru un loc.

https://descopera.arhivelenationale.ro/cota/?cid=9133396

https://drive.google.com/file/d/1grLaK8Env3ifGNv4R4BsGUebWfnMgvIE/view?usp=sharing (captură de ecran)

Toate cele 4 nume ale persoanelor implicate în proces (Agafon, Eminov, Matrona, Siminovna) sînt Rusești. Căutarea cu Google a numelui Eminov sau a variantei transliterate în alfabetul Rusesc (Эминов) îl arată ca nume de familie existent în mai multe țări, inclusiv în Rusia.

https://www.google.com/search?q=Eminov

https://www.google.com/search?q=%D0%AD%D0%BC%D0%B8%D0%BD%D0%BE%D0%B2

https://forebears.io/surnames/eminov

Cea mai nouă carte despre viața lui Eminescu este "Necunoscutul nostru Mihail Eminescu" de Dan Arion, publicată în 2010 de Editura Semne / Fundația AlegRO.

https://www.printrecarti.ro/231433-dan-arion-necunoscutul-nostru-mihail-eminescu-volumele-1-2-viata.html

Partea întîi este numită "Pe urmele înaintașilor" și discută despre strămoșii lui Eminescu pe linie paternă și maternă. Cartea lui Ion Roșu este menționată la bibliografie și este citată de cîteva ori. Însă teoria despre originea bănățeană a lui Eminescu nu este nici măcar amintită, cum de altfel nu sînt amintite nici celelalte ipoteza din cartea lui Ion Roșu, cu excepția ipotezei Rusine (Rutene) și a celei Armeano-Poloneze. Ipoteza Armeano-Poloneză se bazează pe existența unor familii numite Eminowicz (pronunțat Eminovici) în Polonia, descendente ale unui negustor Armean numit Murad Eminowicz, menționat în anul 1640 în Lvov, care făcea atunci parte din Polonia. Eminescu însuși găsea această ipoteză ca fiind neadevărată, dar plauzibilă.

https://forebears.io/surnames/eminowicz

Obsesia de a-i găsi lui Eminescu o origine autohtonă apelînd la tot felul de scamatorii genealogice, în loc de a-i găsi adevărata origine, e ridicolă. Poeții Pușkin și Lermontov de care am vorbit mai sus sînt dovediți a avea o origine parțial străină și asta nu le-a știrbit cu nimic reputația în rîndul Rușilor și nu le-a afectat cu nimic locul important în literatura Rusă.

În aceeași situație se găsește și scriitorul Lev Tolstoi, al cărui haplogrup Y (I-FTC22908) e de origine Scandinavă, fiind găsit recent prin efortul unor genealogiști intresați de problemă.

==============
{traducere automată, corectată de mine}

Pentru a identifica haplogrupul lui Lev Tolstoi [Лев Толстой], am finanțat participativ [crowdfunded] testele Big Y pentru doi descendenți ai familiei Tolstoi:
• contele Tolstoi-Miloslavski [Толстой-Милославский] este membru al liniei nobiliare, 10C3R [văr de gradul 10 decalat cu 3 generații] pentru Lev Tolstoi;
• Tolstîh [Толстых] este un descendent al unei linii mai puțin cunoscute, cu cel mai vechi strămoș pe linia paternă cunoscut născut în ~1620 d.Hr. în Tambovsky uyezd [parte din fosta Gubernie Tambov, Rusia].

Ambii indivizi aparțin lui I1, haplogrupul tipic pentru Scandinavia. Deci nu e de mirare că multe dintre potrivirile lor sînt din Suedia.
Haplogrupul lor I-FTC22908 este datat ~ 1355 CE conform FTDNA și are ~ 495 de ani conform YFull.

Aceste date par să se potrivească bine cu istoria cunoscută a familiei. Toți Tolstoi sunt descendenți ai lui Andrei Haritonovici Tolstoi (,,Grasul", [толстой = gras]), care s-a mutat de la Cernigov la Moscova și a slujit sub Vasili al II-lea al Moscovei în secolul al XV-lea. TMRCA din grupul FTC22908 ar putea fi Andrei Haritonovici, sau probabil nepotul său Fiodor Karpovici Sr., sau descendentul lor cu câteva generații mai jos de Fiodor.

Familia Tolstoi crede de asemenea că străbunicul lui Andrei Haritonovici a fost un nobil mitic pe nume Indris, care a sosit din Sfântul Imperiu Roman la Cernigov în 1353 - și cine știe, poate că această legendă nu este prea departe de realitate?

Pe lângă testele pe care le-am finanțat și analizat în cadrul proiectului, cunoaștem și testul 17 STR al stră-strănepotului lui Lev Tolstoi și haplogrupul său I1. Toate aceste rezultate ne oferă suficientă încredere pentru a afirma că cunoaștem haplogrupul lui Lev Tolstoi, anume I-FTC22908.

Anastasia Nederman
https://www.linkedin.com/posts/dcweeks_science-dna-ydna-activity-7031664774530695168-0ljO

https://www.familytreedna.com/groups/russian-nobility-dna/about
=================

În concluzie, originea pe linie paternă a lui Eminescu se poate afla cu precizie doar printr-un test al cromozomului Y. Dacă se dorește asta, se poate face. Dacă nu, ipotezele fanteziste vor continua să se propage, inclusiv cu sprijinul profesioniștilor într-ale literaturii, cărora nu le pasă de propria reputație.

[abmunteanu]

PARTEA 9

CUVINTE DE ÎNCHEIERE

Revenind la cercetarea mea, mai e ceva care trebuie luat în considerare. Conform actelor din arhive, cele 4 familii de care am vorbit la începutul mesajului (Muntean, Cosgarea, Strîmbu și Iminovici) sînt toate de religie greco-catolică. Așa cum se poate vedea mai jos, una din ramurile Bisericii Greco-Catolice deservește toate țările din Balcanii de Vest, cu excepția Albaniei. Această ramură a fost creată special pentru a încerca convertirea la catolicism a populației ortodoxe care a fugit din teritoriile ocupate de turci și s-a refugiat în Croația de Vest și Slovenia. Încercarea de convertire a populației ortodoxe a stat bineînțeles și la baza creării greco-catolicismului în Transilvania.

==============
{traducere automată din Engleză}

Biserica Greco-Catolică din Croația și Serbia sau Biserica Catolică Bizantină din Croația și Serbia, este o biserică est-catolică particulară (sui iuris) în deplină comuniune cu Biserica Catolică. Se compune din Eparhia Greco-Catolică de Križevci, care acoperă Croația, Slovenia, Bosnia și Herțegovina și Eparhia Greco-Catolică din Ruski Krstur, care acoperă Serbia.

Biserica Greco-Catolică din Croația și Serbia a luat naștere din Unirea de la Marča în 1611. Biserica Greco-Catolică din Croația există încă din secolul al XVII-lea și a fost creată de creștinii de rit greco-slav care au fugit înaintea turcilor din Bosnia și Slavonia și s-au mutat în zona Frontierei Militare (Vojna krajina) și în părțile de vest ale Croației.

https://en.wikipedia.org/wiki/Greek_Catholic_Church_of_Croatia_and_Serbia
=============

Am vorbit pe larg în mesajul de mai jos despre faptul că tata are multe potriviri cu strămoși de la granița Croației cu Slovenia, ca și despre faptul că majoritatea refugiaților Sîrbi, Bosniaci și Muntenegreni care trăiau acolo au fost convertiți în timp la greco-catolicism sau catolicism. Acum urmașii lor sînt integrați aproape complet în populația Croată sau Slovenă, pierzîndu-și identitatea etnică inițială, evident și prin amestecul cu populația locală.

https://forum.molgen.org/index.php/topic,14941.msg622962.html#msg622962

Ținînd cont de aceste mișcări de populație în cadrul imperiului Austro-Ungar, nu trebuie deci să mire nici asimilarea completă a unor bărbați din Balcanii de Vest în cadrul populației din Făgăraș, cu sau fără păstrarea numelui de familie original. Ulterior, cei din Făgăraș care au migrat în afara Transilvaniei au revenit la ortodoxie pentru că s-au stabilit în cadrul unor populații locale ortodoxe. În concluzie, aflarea haplogrupului Y precis este singura metodă prin care se poate determina originea unei familii, nu numele sau religia, care se pot schimba de mai multe ori.

[abmunteanu]

Acesta e un mesaj în zece părți.

PARTEA 1

POTRIVIRI CU STRĂMOȘI DIN PĂRĂU ȘI SCOREIU

Continui în acest mesaj să prezint potrivirile cu strămoși din județele Brașov și Sibiu. Am subliniat pe hartă localitățile unde s-au născut strămoșii potrivirilor despre care vorbesc în acest mesaj.

https://drive.google.com/file/d/1HClGJf9UKYlqq9j92nJIixFRZeEndzBA/view?usp=sharing (captură de ecran a hărții)

1) N. Armstrong e potrivire (9 cM) pe Ancestry. Are strămoși Chitea și Niciu din Cuciulata și strămoși Boamfă și Canja din Părău, ambele sate fiind din zona Făgăraș, jud. Brașov. Bunica paternă era Elizabeth Canja, fata lui Nicolae Canja și Maria Boamfă.

https://drive.google.com/file/d/14aImzANaaQ-OsMLbolevm-GTjsGfGrAQ/view?usp=sharing (potrivire)
https://drive.google.com/file/d/1Banx7RKxFhuno8wIkQN95mMJb04oclAb/view?usp=sharing (arbore Armstrong)

2) R. Equizi e potrivire (10 cM) pe Ancestry. Bunica lui maternă se numea Helen Oana [Oană], născută în Salem, Ohio, SUA. Cînd aveam abonament Ancestry și pachetul Pro Tools am văzut că R. Equizi e văr de gradul 2 decalat cu 1 generație [2nd cousin once removed] al lui N. Armstrong. Am căutat-o pe Helen Oana pe Ancestry și i-am găsit arborele, care arată că era fata lui Elena/Ileana Canja, ai cărei părinți erau Nicolae Canja și Maria Boamfă, care apar și în arborele lui N. Armstrong.

https://drive.google.com/file/d/1-ct69wPZ9mCDYgJ4FU88IHBpNrRxcZpQ/view?usp=sharing (potrivire)
https://drive.google.com/file/d/173fmQ0ITCIbTx-rGoBTZ25W6Za1_WQNa/view?usp=sharing (arbore Equizi)

https://drive.google.com/file/d/1u9j2kyp-6oaxLl-xGgOPdHAikJuDxFgx/view?usp=sharing (Helen Oana arbore - Ancestry)
https://www.familysearch.org/en/tree/pedigree/landscape/GWYF-MD8 (Helen Oana arbore - FamilySearch)

Înrudirea cu N. Armstrong și R. Equizi e pe linia Boamfă-Canja din satul Părău, aflat lîngă Șercaia și la vreo 7 km de satul Vad. Există în arhivele de pe internet persoane numite Muntean în satul Părău și în comuna Șercaia.

https://descopera.arhivelenationale.ro/cautare-navigare/?cid=10831361

3) D. Pampu e potrivire (6 cM) pe Ancestry. Are un arbore mare, dar îl ține ascuns, deci nu l-am văzut.

https://drive.google.com/file/d/1yRHP2n-zBKB5hnoeko8uVOh9BSumgIY9/view?usp=sharing

În lipsa arborelui, cîteodată poți folosi niște trucuri de căutare ca să găsești informații genealogice, mai ales dacă e vorba de nume de familie rare, ca Pampu. De exemplu în cazul lui D., el are pe pagina cu profilul un arbore (tot privat) numit "Joyce's Family" [familia lui Joyce]. E clar că Joyce e numele soției lui. În SUA există obiceiul ca în anunțurile de deces să fie menționați copiii decedatului, iar dacă sînt căsătoriți, prenumele soțului/soției să fie trecut în paranteză. Deci am căutat pe internet "D. (Joyce) Pampu" (evident am folosit prenumele întreg, nu D.), iar primul rezultat a fost anunțul de deces al lui Mary Pampu, mama lui D. Pampu și a lui Marilyn. Numele soțului ei era și el menționat, David. Am aflat deci numele părinților lui D. Pampu și pe cel al surorii lui.

https://www.legacy.com/us/obituaries/detroitnews/name/mary-pampu-obituary?id=32187562

Apoi am căutat pe FamilySearch și am găsit actul de la recensămîntul din 1950 din Detroit, care listează cuplul Pampu David (38 de ani) și Mary (34 de ani), cu copiii D. și Marilyn.

https://www.familysearch.org/ark:/61903/3:1:3QHN-GQHW-PBR7

Dacă David Pampu avea 38 de ani în 1950, asta înseamnă că s-a născut în 1911 sau 1912.

Am găsit apoi un alt document pe FamilySearch, care listează pasagerii imigranți de pe un vas ajuns la New York în 1920. Printre ei se află soții Arsenie și Paraschiva Pampu și băiatul lor David de 7 ani (deci era născut în 1912 sau 1913). Fiind vorba de un nume rar, e foarte probabil ca acest copil David Pampu să fie tatăl lui D. Pampu, potrivirea de pe Ancestry. Tot în acea listă cu pasagerii vasului este trecut "locul ultimei reședințe permanente". În cazul familiei Pampu e precizată țara ("Roumania") și orașul ("Score"). Există și o rubrică cu "ruda cea mai apropiată din țara de origine", unde apare Maria Pampu, mama lui Arsenie Pampu.

https://www.familysearch.org/ark:/61903/3:1:3Q9M-C9T4-T9TF-R

Este clar că "Score" e de fapt satul "Scoreiu" din județul Sibiu, un alt sat militarizat, care a făcut parte din Regimentului I de Graniță de la Orlat, ca și satul Vad.

================
Scoreiu este un sat în comuna Porumbacu de Jos din județul Sibiu, Transilvania, România. [...] Localitatea este atestată pentru prima oară în anul 1392, cu numele Szkore [pronunțat "Score"]. [...]
Din registrul aceleiași conscripțiuni [din 1733] mai aflăm și numele celor 4 preoți [greco-catolici] din localitate: Sandru, Halmagy, Illyie și Iuon, (uniti omnes). [...] Denumirea satului: Szkorej, precum și numele preoților erau scrise cu ortografie maghiară, întrucât rezultatele conscripțiunii erau destinate unei comisii formate din neromâni, în majoritate unguri.

În 1766 satul a fost militarizat parțial și a făcut parte din Compania a VII-a de graniță a Regimentului I de Graniță de la Orlat până în 1851, când a fost desființat.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Scoreiu,_Sibiu
================

Numele Halmagy al unuia din preoții greco-catolici din Scoreiu, era foarte probabil Hălmagi și vine de la satul Hălmeag (numit "Halmágy" în Maghiară) din comuna Șercaia, jud. Brașov. Am vorbit de strămoșii Muntean ai lui tata din satul Vad, comuna Șercaia în mesajele trecute. Hălmeag se află la 5 km nord de Șercaia, iar Vad la 5 km sud de Șercaia.

=============
Hălmeag (în dialectul săsesc Halmajen, în germană Halmagen, în maghiară Halmágy) este un sat în comuna Șercaia din județul Brașov, Transilvania, România.[...] După anumite indicii, se bănuiește că în această zonă ar fi existat o cetate teutonă, amintită într-un document de dată ceva mai târzie, sub denumirea latină de castrum Halmagen.

https://ro.wikipedia.org/wiki/H%C4%83lmeag,_Bra%C8%99ov
==============

În registrul de nașteri (1901-1906) din Scoreiu, primul document PDF de la adresa mai jos, poza 41, există actul de naștere din 1901 al lui Gheorghe Muntean, fiul lui Ion Muntean și al lui Ludovica Halmagy. În documentul index (IDX) se pot vedea și alți născuți cu numele Muntean. Există și născuți cu numele Pampu, de exemplu Paraschiva Pampu, născută în 1901, primul document PDF, poza 121. ADN-ul comun cu D. Pampu de pe Ancestry e astfel explicabil prin faptul că familiile Muntean și Pampu locuiau în același sat, deci cîndva în trecut au avut loc căsătorii între ele.

https://descopera.arhivelenationale.ro/cota/?cid=10619229

4) R. Dean e potrivire (8 cM) pe Ancestry (nume de fată: Stoia). Este potrivire comună cu D. Pampu, dar și cu E. Hawkins, de care vorbesc mai jos. Are un arbore bun, cu strămoși numai de la noi. Bunicul ei matern se numea John Pampu, născut în 1898, emigrat în SUA, căsătorit cu Eufrosina Neagosi [Neagoș] și mort în 1955. Avînd aceste date l-am căutat pe FamilySearch și i-am găsit arborele, dar am găsit și poza cererii lui de naturalizare, unde scrie că era născut în "Scorei, Rumania".

https://drive.google.com/file/d/1mzPQuB4Kfv71E57feWpfGeiFjbwoaiAM/view?usp=sharing (potrivire)

https://drive.google.com/file/d/1jnYddy_sr_uMCveGJ2PijxkNGJXnJ7Dz/view?usp=drive_link (arbore)

arborele lui John Pampu
https://www.familysearch.org/en/tree/pedigree/landscape/P39V-564

cererea de naturalizare în SUA
https://www.familysearch.org/ark:/61903/3:1:3Q9M-CS74-1SBF-V

Înrudirea cu D. Pampu și R. Dean e deci pe linia Pampu din Scoreiu, jud. Sibiu, unde există familii Muntean.

[abmunteanu]

PARTEA 2

POTRIVIRI CU STRĂMOȘI DIN SCOREIU, CÎRȚIȘOARA ȘI ARPAȘU DE JOS

5) A. Halmage e potrivire (8 cM) pe Ancestry. Tatăl lui era Alexander Joseph Halmage (n. 1912 în Kokomo, Howard, Indiana, SUA), iar părinții acestuia erau Janos Halmagyi (n. 1886) și Anna Hampu (n. 1883) din Scoreiu. Am găsit arborele lui Alexander Joseph Halmage și pe FamilySearch.

https://drive.google.com/file/d/1sckgpeygJmrqTc2k-FnGBhU7uvP4qykl/view?usp=sharing (potrivire)

https://drive.google.com/file/d/1mj7vgNa57awZvIwzE5FSfOoh9svqpydh/view?usp=sharing (arbore)

https://www.familysearch.org/en/tree/pedigree/landscape/G897-3NB

6) Plwillis e potrivire (10 cM) pe Ancestry. Bunica ei maternă se numea Mary Paraschiva Helmag, iar mama bunicii se numea Anna Hampu (n. 1883) din Scoreiu. E clar că străbunicii lui Plwillis sînt de fapt Janos Halmagyi și Anna Hampu, aceiași cu bunicii lui A. Halmage. De altfel se vede în arbore că mama lui Plwillis era născută tot în Kokomo, Indiana, ca și tatăl lui A. Halmage.

https://drive.google.com/file/d/1ZAfmx_JZz9wGpf9U8zOWH3EdFusYL2pT/view?usp=sharing (potrivire)

https://drive.google.com/file/d/1E8pvr4mXYfgGzJ39mKvFfmspVpubO9MQ/view?usp=sharing (arbore)

7) R. Granson e potrivire (8 cM) pe Ancestry. Are doi străbunici materni numiți John Berdosh (n.1888) și Eva Hampu (n. 1890), ambii din Scoreiu. Așa cum se poate vedea în arbore, și ei s-au stabilit tot în Kokomo.

https://drive.google.com/file/d/14FPQWJYVD9litXhFJ7McRCuVfoMmILa3/view?usp=sharing (potrivire)

https://drive.google.com/file/d/1n5nRBUjfv2ZZzQUKRoHxCjm3oqaV0bu8/view?usp=sharing (arbore)

8 ) E. Hawkins e potrivire (10 cM) pe Ancestry. Părinții ei se numeau Aurel Marcu și Elena Hampu din Scoreiu. N-am salvat arborele pentru că era foarte mic, dar am scris numele părinților și locul de naștere în nota atașată ei. Se vede în captura de ecran că e interesată de genealogia familiei Hampu din Scoreiu.

https://drive.google.com/file/d/16SWmeesrJfyUHLi2tbmFSD-vnp4mbmaS/view?usp=sharing (potrivire)

A. Halmage, Plwillis, R. Granson și E. Hawkins apar ca potriviri comune unii cu alții, deci înrudirea cu ei e pe linia Hampu din Scoreiu. Numele Hampu e asemănător cu Pampu, dar ambele nume apar în actele din Scoreiu.

9) G. Monea e potrivire (10 cM) pe Ancestry. Bunicii patern erau Constantin și Suzana Monea din Cîrțișoara, jud. Sibiu.

https://drive.google.com/file/d/17VWzq6kByCOUIyEc_aFGQWzUTJeg3N9m/view?usp=sharing (potrivire)

https://drive.google.com/file/d/1_wdgV3LdZ24eg9kgxfmer4RGbQmbKB1N/view?usp=sharing (arbore)

10) T. Monea e potrivire (7 cM) pe Ancestry și este văr de gradul 3 cu G. Monea, pentru că au 90 cM în comun.

https://drive.google.com/file/d/1k6hKiBjI4t4sS5B2aYClzBPpPR3GyqLw/view?usp=sharing (potrivire)

https://drive.google.com/file/d/1OfMiVDO0IvDNKDVl6TRfwQpT26-yIy34/view?usp=sharing (arbore)

Bunicul patern era George Monea, căsătorit în SUA cu Sylvia Stauffenger. Am găsit recensămîntul din 1940 unde George Monea apare ca locuind cu soția și 3 copii, dar și cu mama lui, Paraschiva. L-am găsit și pe tatăl lui, Andreiu Monea, dar în certificatul de deces scrie doar că s-a născut în Austro-Ungaria. Totuși, prin faptul că T. Monea e văr de gradul 3 cu G. Monea, înseamnă că și strămoșii lui T. Monea erau din Cîrțișoara.

https://www.familysearch.org/en/tree/pedigree/landscape/GMGX-S8Y
https://www.familysearch.org/ark:/61903/1:1:KWN9-9PG?lang=en
https://www.findagrave.com/memorial/89912319/andreiu-monea

11) Jtcrawford e potrivire (7 cM) pe Ancestry. N-am salvat arborele, dar am scris în nota lui strămoșii de la noi, care sînt Achim Cosma (n. 1886 în Cîrțișoara, Sibiu) și Maria Monea (n. 1889 în Arpașu de Jos, Sibiu).

https://drive.google.com/file/d/1S8Plu6Is85O1uH-Svy1L-rJ8U0DSxM3U/view?usp=sharing (potrivire)

Tata apare deci ca fiind înrudit cu familiile Monea din Cîrțișoara și Arpașu de Jos. Ambele sate sînt în zona Făgăraș, la vreo 8 km de Scoreiu.

Aceste nouă potriviri cu strămoși din Scoreiu sau de lîngă Scoreiu arată că tata e înrudit cu cel puțin una din familiile Muntean din Scoreiu pe linia strict paternă, deci acea familie are același haplogrup Y ca tata.

[abmunteanu]

PARTEA 3

POTRIVIRI CU STRĂMOȘI DIN SEBEȘ ȘI JINA

12) PaOpincar e potrivire (9 cM) pe Ancestry. Pe partea paternă (Opincar, Dumitreasa, Lăncrănjan, Sîrbu) e originar din Sebeș, jud. Alba.

https://drive.google.com/file/d/1o8gRLhQsrTQCksrKWWMPD39mtFTZS46L/view?usp=sharing (potrivire)

https://drive.google.com/file/d/1tfAr1RldvvLvwXETWc9U22lC_pM3kQnY/view?usp=sharing (arbore)

13) M. Opincaru e potrivire (15 cM) pe MyHeritage. Ramura paternă Opincaru e originară din Sebeș, jud. Alba.

https://drive.google.com/file/d/1ZorFHO27wjQgl7uHAnHCpgwGuVsNj4uA/view?usp=sharing (potrivire)

https://drive.google.com/file/d/1-mAiS4Xc5KPb2e-ig9CauJaaJ0rzQfyz/view?usp=sharing (arbore)

14) L. Donais e potrivire (20 cM) pe MyHeritage și 23andMe (unde apare ca potrivire și fratele ei, deci știe haplogrupul Y al tatălui ei). Are bunica paternă numită Opincar din Sebeș, jud. Alba, așa cum mi-a spus într-unul din mesajele de răspuns schimbate pe mesageria MyHeritage. În plus e vară de gradul 3 cu M. Opincaru, cu care are în comun 102 cM, deci e clar că înrudirea cu ele este pe linia Opincaru.

https://drive.google.com/file/d/13k7es_I3Iap4cxefci_OXCUBU7sSr11H/view?usp=sharing (potrivire)

https://drive.google.com/file/d/1jpBON6jpsoE10qnZH5oSQ417cs3zdCLL/view?usp=sharing (arbore)

https://drive.google.com/file/d/1ACHjoV5mlgHisgLhZnO0VmeUSAoCLz1u/view?usp=sharing (mesaj)

La adresa de mai jos sînt 4 registre ale căsătoriilor din Sebeș din perioada 1902-1906. În primul document PDF, la pagina 2, este actul de căsătorie din 1902 dintre Dumitru Opincariu și Maria Muntean.

https://descopera.arhivelenationale.ro/cota/?cid=10052547

De la cele trei potriviri de mai sus reiese că tata e înrudit cu familia Opincar/Opincaru/Opincariu din Sebeș.

15) G. Cuntan e potrivire (25 cM) pe Ancestry. Liniile lui paternă (Cuntan [Cunțan]) și maternă (Bebeselea [Bebeșelea]) sînt din Jina. Potriviri comune cu el sînt E-hoffmann (130 cM de ADN identic) și R. Vingarzan (72 cM).

https://drive.google.com/file/d/1gpojxLiPxxYefTb5kqa-ySTjqh0qKsHH/view?usp=sharing (potrivire)

https://drive.google.com/file/d/1prGiwWbsc-BVxFkRa7EvOYvFOvEHUGVq/view?usp=sharing (arbore)

16) E-hoffmann e potrivire (21 cM) pe Ancestry. Din păcate n-am salvat arborele ei, dar am scris în notă faptul că bunicul patern se numea Străulea și era din Jina.

https://drive.google.com/file/d/1vQnAye15jIXYxn99sPDjJBhskaYVd_j0/view?usp=sharing (potrivire)

17) R. Vingarzan e potrivire (8 cM) pe Ancestry. Linia ei paternă (Vingărzan, Răduțiu, Achim, Bratu) e din Jina și Rod, județul Sibiu.

https://drive.google.com/file/d/1etNgToxVrGteMBC__PrNpUmb9ajtjzGw/view?usp=sharing (potrivire)

https://drive.google.com/file/d/1W9HE4x46v3HpEADzfHFAQwxgGxYDSMTh/view?usp=sharing (arbore)

18) D. Streulea e potrivire (14 cM) pe MyHeritage. Toți strămoșii lui sînt din Jina, județul Sibiu. Numele Streulea este moștenit de la bunica paternă, în locul numelui Ordean care era al bunicului patern. Fiul lui D. Streulea este B. Streulea, care e potrivire cu mine pe FTDNA (sînt înrudit cu el pe linia lui maternă). Haplogrupul intermediar al lui B. Streulea, deci și al lui D. Streulea, este G-FGC5089, același cu al lui T. Munteanu care are strămoșul patern din Gura Rîului, jud. Sibiu, despre care am vorbit în mesajul din 14 februarie. Ca urmare există familii Ordean, Streulea și Muntean din jud. Sibiu care au acest haplogrup, dar nu sînt singurele. Mai există și familii Bursan (Bîrsan) și Gruițoiu tot din aceeași zonă, care au același haplogrup, pentru că am potriviri autozomale pe FTDNA cu aceste nume și le pot vedea haplogrupurile. Rezultă că același haplogrup apare la familii cu nume diferite și doar o cercetare genealogică amănunțită poate descoperi numele strămoșului comun.

https://drive.google.com/file/d/1Gyb9MKPnF9J1_rXessx4lFd2XHc2LtMV/view?usp=sharing (potrivire)

https://drive.google.com/file/d/1IgODBRuytzuM_dpU6t358WYXMzGXpwEa/view?usp=sharing (arbore)

https://drive.google.com/file/d/14AfTQMt9ZEzciaKq9nXA_EY1vDZnRD6M/view?usp=sharing (haplogrup Y intermediar)

De la cele patru potriviri de mai sus reiese că tata este înrudit cu familia Muntean din Jina.

[abmunteanu]

PARTEA 4

POTRIVIRI CU STRĂMOȘI DIN POIANA SIBIULUI

19) D. Dancila e potrivire (10 cM) pe MyHeritage. Are un arbore mic, doar cu părinții lui, și fără locuri de naștere. Există trei potriviri comune mari: M. Ciuca (1990 cM), Sufana Mold (102 cm) și D. Streulea (76 cM).

https://drive.google.com/file/d/1SKcFiY7kihcDbLl1b2Tt-2NXGbytLw_p/view?usp=sharing (potrivire)

https://drive.google.com/file/d/1sc1-UwaJ6nz9Ze0sjV08YwUt66IEFbru/view?usp=sharing (arbore)

Chiar dacă arborele lui D. Dăncilă nu oferă informații importante, îmi oferă confirmarea faptului că și sora lui, M.A. Dancila, a făcut testul ADN la MyHeritage, pentru că ea are aceiași părinți și un arbore mai bun. M.A. Dancila nu-i potrivire cu tata, dar e potrivire cu T. Munteanu, care mi-a dat acces la contul lui MyHeritage. Din arborele lui M.A. Dancila se vede că are o străbunică numită Muntean pe linia Dăncilă. Dar nici ea nu are locuri de naștere în arbore.

https://drive.google.com/file/d/13h1k25NsmriUqx6epxDTAXqs47bBcULc/view?usp=sharing (potrivire)

https://drive.google.com/file/d/1PvnIJrzcck93a9OrR36omH-7PInVWRzJ/view?usp=sharing (arbore)

Însă așa cum se poate vedea mai sus, o potrivire comună cu D. Dancila e M. Ciuca, care după numărul mare de centimorgani avuți în comun poate fi semifrate (frate vitreg, doar după unul dintre părinți) sau nepot (fiul fratelui sau sorei). Enigma a fost rezolvată de E.D. Ciuca, care-i potrivire pe MyHeritage cu sora mea și din al cărui arbore se vede că e fiul lui M.A. Dancila și fratele lui M. Ciuca. El are locuri de naștere în arbore, iar partea maternă (Dăncilă - Bozdog) e din Poiana Sibiului, sat care este lîngă Jina. Ca urmare, și strămoașa Muntean a celor din familia Dăncilă e tot din Poiana Sibiului sau din Jina.

https://drive.google.com/file/d/12LuWT9TUs7YhsSNBuk5Dnc9FJb5zNVmz/view?usp=sharing (potrivire)

https://drive.google.com/file/d/11mTgK4FEagLD8AfLjDDhFH_jkoWQlwz8/view?usp=sharing (arbore)

20) Sufana Mold e potrivire (9 cM) pe MyHeritage. E o potrivire interesantă, pentru că evident numele de utilizator MyHeritage nu-i numele ei, ci un nume fals ales de fiul ei "sr_i" (!), care e și el potrivire. El a făcut arborele genealogic, unde numele de fată al mamei lui ar fi Mold, un nume care nu există la noi. Sigur că oricine poate alege anonimitatea cînd face un test ADN, dar inducerea în eroare prin nume false în arborele genealogic nu este deloc în regulă, atîta timp cît poți să nu-l faci deloc sau să-l ții ascuns. Mai e o situație asemănătoare, anume adoptații care folosesc ca arbore pe cel al familei adoptive, cu care n-au nici o legătură genetică, încurcîndu-i pe cei care ar încerca să găsească strămoșul comun pe baza acelui arbore.

https://drive.google.com/file/d/1P3n0wMnyybBydE-ZlOOTC-H2FzFkXitk/view?usp=sharing (potrivire)

https://drive.google.com/file/d/1Toz__Rfjw6EKhx9i9OhPSvQUdBPyK2Jj/view?usp=sharing (arbore)

Inițial am căutat numele "Sufana" pe internet, crezînd că e un prenume mai exotic. În fapt e vorba de numele de familie Șufană, care conform LocateFamily se găsește doar în județele Sibiu (în special în satul Poiana Sibiului) și Alba.

https://www.locatefamily.com/S/SUF/SUFANA-1.html

Originea din Poiana Sibiului a "Sufanei Mold" e confirmată de faptul că printre potrivirile comune se găsesc M. Ciuca (112 cM în comun cu ea) și D. Dancila (102 cM), ambii cu strămoși Bozdog din Poiana Sibiului.

Fiind vorba de un nume de familie rar, l-am căutat în documentele disponibile pe portalul arhivistic.

Am găsit astfel în arhivele din Poiana Sibiului (Polyán în ungurește) căsătoria din 1901 dintre Eudoxia Muntean (mamă Ana Șufană) și Demeter Bozdog, ambii de religie ortodoxă. În pagina imediat anterioară există căsătoria dintre Janos Serb (mamă Maria Șufană) și Eudoxia Oprian, unde ca martori au fost prezenți Szilard Bozdog și Janos Muntean. Se vede deci de aici legătura dintre familiile Muntean, Bozdog și Șufană din Poiana Sibiului, reflectată în ADN-ul comun.

Poiana Sibiului. Căsătorii (1895-1906)
SB-FD-00042-4(PR1)-353_03.PDF (paginile 412-413)

https://descopera.arhivelenationale.ro/cota/?cid=10331835

https://drive.google.com/file/d/1YArFJGHWMeYYcgeCKErDjMvdNK3H4E-6/view?usp=sharing (căsătoria Muntean - Bozdog)

https://drive.google.com/file/d/1Ze1ww13uKpC5iTMm3OwjsMmZj1E9RwtE/view?usp=sharing (căsătoria Serb - Oprian)

De la aceste două potriviri de mai sus reiese că tata este înrudit cu familia Muntean din Poiana Sibiului.

Mai există multe alte potriviri cu strămoși din județele Brașov și Sibiu, dar n-are rost să le înșir pe toate.

[abmunteanu]

PARTEA 5

CONCLUZIE REFERITOARE LA POTRIVIRILE CU STRĂMOȘI DIN JUDEȚELE BRAȘOV ȘI SIBIU

Concluzia e evidentă, anume că povestea cu strămoșul patern al lui tata venit din Făgăraș se adeverește. Familia Muntean/Munteanu cu haplogrupul I-PH3895 se întîlnește foarte probabil în multe sate și orașe situate în județele Brașov, Sibiu și Alba, fiind de religie ortodoxă sau greco-catolică. Această familie făcea probabil parte în trecut dintre mocanii (crescătorii de oi) care locuiau în zona ce cuprinde Făgărașul, Mărginimea Sibiului și Mărginimea Sebeșului.

Iată și un grup Facebook numit "Poiana Sibiului - Satul Vlașinilor" unde la prietenii grupului se găsesc numele Muntean, Bozdog, Șufană, Hampu, Streulea, Dăncilă, Bebeșelea, Șerb, Oprean, toate menționate mai sus.

https://www.facebook.com/profile.php?id=100007865658652

Există un mesaj postat în acest grup care amintește de crearea uniunii oierilor din țară la inițiativa lui Nicolae Munteanu din Poiana Sibiului.

===================
Această dezvoltare a oieritului in ţara noastră a impus aproape de la sine şi o organizare a oierilor. Primul pas al organizării acestora a fost făcut la indemnul şi din iniţiativa lui Nicolae Munteanu, cunoscut oier din Poiana Sibiului care a susţinut organizarea din punct de vedere profesional a oierilor, necesară ca in oricare altă profesie. [...] Întâia reuniune a oierilor a luat fiinţă la Poiana Sibiului în anul 1924, în care a fost ales preşedinte pe Nicolae Muntean. După ea s-au înfiinţat, pe aceleaşi baze şi cu acelaşi scop, reuniuni [filiale locale] în comunele: Jina, Tilişca, Răşinari, Raul Sadului, Sadu, Tălmăcel şi Boiţa in judeţul Sibiu, Şugag şi Loman în judeţul Alba, Vaideeni şi Băbeni – Bistriţa în judeţul Râmnicu Vâlcea, Novaci în judeţul Gorj, în Covasna din judeţul Trei Scaune, în Arad din jud. Arad, la Titerleşti în judeţul Mehedinţi, în Roit din judeţul Bihor. Toate reuniunile de oieri, cu peste 2.000 de delegaţi ai oierilor din toată ţara, s-au întâlnit la 21 noiembrie 1935 la Sibiu şi au hotărât gruparea oierilor într-o organizaţie pe ţară, luând naştere astfel ,,Uniunea oierilor din întreaga ţară". Uniunea urmărea dezvoltarea culturală, socială şi economică a oierilor precum şi promovarea oieritului prin ameliorarea rasei de oi, asigurarea de păşuni şi valorificarea produselor ovine. Conducerea Uniunii Oierilor din întreaga ţară avea un comitet format din 31 de persoane: preşedinte ales a fost Nicolae Muntean (preşedintele ,,Reuniunii oierilor" din Poiana Sibiului), vicepreşedinţi - Ioan Giugiulan şi Miron Ştefan, iar secretar general - Ilie Muntean.

https://www.facebook.com/100007865658652/posts/4357210717884407/
==================

Strămoșul lui tata a plecat din zona de origine, la fel ca mulți alți mocani sau țărani, din cauza condițiilor care nu mai erau prielnice acolo.

Istoricul Ștefan Meteș a publicat o carte tocmai despre acest lucru, din care citez mai jos cîteva fragmente. E interesantă menționarea soldaților Sîrbi alături de cei Gemani (Austrieci). Asta arată prezența în Făgăraș a soldaților din Balcanii de Vest, vorbitori de limbă Sîrbo-Croată. Armata habsburgică multietnică era încartiruită în sate, ceea ce ar putea explica transferul haplogrupului I-FGC22045 la populația locală.

======================
Rezultatul acestei situații insuportabile era că iobagii [își] luau lumea în cap, își părăseau casele și peticele de pămînt care nu le mai puteau asigura traiul vieții. La fiecare conscripție sau urbariu [recensămînt] întîlnim zeci și sute de moșii pustii. În conscripția mare din 1721-1722 întîlnim notate numai în 46 de sate sesiuni pustii 949. Ceea ce ne arată mizeria cumplită care domina între iobagii români din Țara Făgărașului. Ei pribegeau în toate părțile, dar îndeosebi treceau munții cu sutele în Țara Românească, cum se precizează în aproape toate conscripțiile și urbariile la rubrica fugiților. Viața acolo era mai liberă și traiul mult mai ușor. (pag. XVIII)
[...]
Ocuparea pe timp de 20 de ani a Olteniei din Țara Românească (1718-1739) din partea Austriei a fost o mare nenorocire și pentru Românii din Țara Făgărașului. Austria, cu Habsburgii ei mereu lacomi pe avutul altuia, își susținea dominațai ei prin armată, pe care o așeza astfel ca să-i fie imediat la dispoziție în caz de mișcări revoluționare ale populației adînc nemulțumite. Așa s-a ajuns ca armata austriacă de apărare și intervenție, în loc să fie adăpostită în Sibiu și satele din jur, ceea ce nu le convenea Sașilor, ea a fost dusă în satele din Țara Făgărașului, unde decenii a supt toată vlaga de viață a populației românești din acele părți. Strigătul de revoltă pentru fărădelegile și necunoscutele sisteme de sărăcire a satelor, se vede cu prisosință din răspunsul boierilor și iobagilor dat la ancheta din 1726 în cele 33 de comune cotropite. Soldați flămînzi și goi, ofițeri stricați și bețivi au năpădit satele istovite și sărăcite din acest ținut de graniță, gata să-i despoaie de tot ce le mai rămăsese bieților iobagi, numai ca ei să se poată ghiftui cu toate bunătățile oferite prin "daruri" silite. Nicăieri nu s-a putut vedea o mai cumplită secătuire sub toate raporturile a unei populații harnice ca în Țata Făgărașului din partea armatei asutriece. (pag. LX)
[...]
Multe mizerii făceau iobagilor și simplii soldați, care sînt foarte pretențioși și agresivi, vagabondează din sat în sat, jefuind poporul. Cei din Scoreiu se plîng astfel: "Cînd se așează în satul nostru soldați nemți, sîrbi, uneori nici nu știm ce fel de oameni și dacă le cerem pașușul [ordinul] ne arată sabia, că ei sînt soldații împăratului; de obicei doresc vin, bere și vinars, [de] asemenea [și] cailor ovăz și dacă nu le dăm ne bat și ne necăjesc. (pag. LXII)
[...]
Soldații împăratului, după ce sînt incartiruiți [în sate], pretind daruri peste măsură, cum a fost înainte cu 4 ani în satul nostru un sublocotenent căruia i-am dat dar ("discretis") bani gata 8 florini ungurești, 1 junc, 1 berbece, un porc gras, 12 măsuri de unt, în toată luna 10 găini, 4 cable [găleți] de grîu, 14 cable de ovăz, 6 care de fîn. [...] Am dat soldaților, cît au staționat la noi, nu numai celor care au fost cu sublocotenentul, ci și altora: slănină, varză, unt, brînză, ceapă și alte produse necesare alimentării, apoi fiecăruia i-am făcut cîte 2 cămăși; aceste excese si altele le face armata pe socoteala noastră, vor fi bonificate [despăgubite] sau nu toate acestea de undeva, noi nu știm, pentru că nouă nu ni se dă nici un ban pentru acestea. (pag. 286)
[...]
Din satul nostru [Dejani] de vreo 5-6 ani au pribegit acești oameni, fiindcă n-au putut suferi mai departe multele mizerii: [...] Savul Munteanul, Radu Munteanul, Bucur Munteanul, Lupu Munteanul, Bratu Munteanul, Badin Munteanul, Dyirie Munteanul si Muică Munteanul [...] (pag. 299)

Ștefan Meteș: "Situația economică a românilor din Țara Făgărașului" vol. I, Cluj, 1935
https://biblioteca-digitala.ro/?pub=8367-situatia-economica-a-romanilor-din-tara-fagarasului

https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98tefan_Mete%C8%99
===================

Ștefan Meteș vorbește și despre un obicei specific Făgărașului, care complică cercetarea genealogică din zonă.

===============
Din conscripții mai vedem că pînă și unele nume de fruntași, boieri ori iobagi dispar din timp în timp. Aceasta e în legătură nu numai cu moartea sau pribegia din sat, ci și cu un obicei caracteristic în Țara Făgărașului și anume: Cînd băiatul se "mărita", adică se așeza la curtea și moșia fetei și a tatălui socru, el își pierdea numele de familie și îl lua pe cel al socrului, și e interesant că și religia acestuia trebuia s-o primească locuind pe "heiul" [proprietatea] lui. (pag. IV)

Ștefan Meteș: "Situația economică a românilor din Țara Făgărașului" vol. I, Cluj, 1935
===============

În actele din arhivele publicate pînă acum pe internet n-am observat acest lucru, dar probabil că e prezent în actele mai vechi. Asta arată din nou cît de important este testul ADN-ului de pe cromozomul Y pentru a determina originea pe linia paternă.