Pe urmele unui soldat necunoscut

[bendorna]

Uneori, istoria nu se găsește doar în arhive sau în cărți, ci chiar sub pașii noștri.

În urmă cu puțin timp, am descoperit în currea casei copilărie mele o plăcuță militară germană de identificare (Erkennungsmarke). M-am întrebat imediat cum a putut ajunge acolo și ce poveste ascunde.

Apoi mi-am amintit de o întâmplare pe care tatăl meu mi-o povestise cu ani în urmă. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în contextul ofensivei Iași–Chișinău din august 1944, un grup de soldați germani aflați în retragere a poposit pentru câteva ore în grădina casei, la umbra unui nuc bătrân. În același timp, bunicul meu, abia întors – sau poate fugit – de pe front, stătea ascuns într-o dependință, temându-se deopotrivă de nemții aflați în retragere și de trupele sovietice care se apropiau.

Curios, am început să caut prin locul unde se afla odinioară nucul, dispărut între timp. Nu după mult timp am găsit și un cartuș contorsionat. În acel moment am realizat că povestea nu era doar o amintire transmisă din generație în generație. Războiul trecuse cu adevărat pe acolo și lăsase urme în pământ.

Se pare că plăcuța a aparținut unui soldat dintr-o Infanterie-Nachrichten-Kompanie, o unitate de transmisiuni a infanteriei germane. Pentru că plăcuța este intactă, este imposibil de spus dacă soldatul a supraviețuit războiului sau nu. Mi-ar plăcea însă să-i aflu identitatea și, dacă este posibil, să returnez această plăcuță urmașilor săi.

Un detaliu important despre astfel de plăcuțe este modul în care erau concepute. Plăcuța nu era alcătuită din două piese separate, ci era o singură placă metalică perforată la mijloc, astfel încât să se poată rupe ușor în două jumătăți identice. În caz de deces al unui soldat, plăcuța era ruptă: o jumătate rămânea la trup pentru identificarea ulterioară a mormântului, iar cealaltă era preluată de unitatea militară pentru evidențe și raportarea oficială a decesului. Din acest motiv, multe plăcuțe descoperite astăzi pe fostele câmpuri de luptă apar doar sub formă de jumătate.

Am schimbat câteva mesaje cu un specialist în domeniu. Din câte am înțeles, doar Bundesarchiv Abteilung PA din Berlin poate descifra complet informațiile de pe aceste plăcuțe și le poate corela cu arhivele militare existente. Procedura presupune completarea unor formulare și, eventual, primirea unui răspuns din partea arhivei, deși acesta este adesea incomplet.

Pentru cei interesați de subiect, las mai jos un material video despre plăcuțele de identificare militare, în special cele germane din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

P.S. Și, mai interesante in aceași prospecție am găsit o monedă de 5 bani din 1905 – chiar anul în care s-a născut bunicul meu, cel din povestea de mai sus. Uneori, câteva obiecte uitate în pământ reușesc să lege surprinzător de bine istoria mare de istoria unei familii.

Un video legat de plăcuțele de identificare militare și, în special, cele germane aici