Nume, mitrică botezați, Chiojdu Buzău [Teleauru]

[Andrei Jipa]

Salutare!
Aveți idee cum să interpretez acest nume?
Gheorghe Teleauru? Telaolă?

Literele par destul de clare, dar numele pare atât de neobișnuit încât bănuiesc că fac o greșeală de transcriere.

[bendorna]

Da bizar nume, am găsit o referință prin Arcanum

https://adt.arcanum.com/en/view/AnuarulInstitutuluiDeIstorieNationala_1924-1925/?query=Teleauru&pg=794&layout=s

[Andrei Jipa]

Mulțumesc!

Într-adevăr, numele vine din comuna Chiojdu de pe la 1830–40. Pare că dispare, cel puțin în forma aceasta, înainte de sfârșitul secolului al XIX-lea.

Este interesantă nota legată de etimologie din text, și trimiterea la Teleorman.
Teleorman ar proveni din cumană sau turca otomană, teli/deli ("nebun") + orman ("codru"), cu sensul de "pădure deasă"

Eu m-aș fi gândit la râul Teleajen, mai apropiat geografic, denumirea lui provenind posibil din slavonă, телѣга (telěga, "căruță") + долинa ("vale"). Cu aceeași etimologie fiind și teleagă (căruță cu două roți) și telegar (cal de trăsură sau căruțaș).

[bendorna]

Vezi aici un Radu sin Stancu Teleauru

[Andrei Jipa]

Acest nume apare în mitricile Chiojdene de patru ori și a fost un mister pentru mine până acum. Cele patru apariții au fost insuficiente pentru a identifica dacă e vorba de un supranume alternativ sau de o familie aflată efemer în localitate.

În caz că cineva se va mai lovi de această chestiune, re-activez această discuție pentru că am descopreit recent că este vorba de un supranume primit de Stanciu Micu Roșu, născut pe la 1735. Micu Roșu este moșul Miculeștilor, una dintre cetele proeminente de moșneni chiojdeni.

Elucidarea vine dintr-un zapis de la 1825, semnat olograf de un anume Gheorghe sin Rad(u) Miculescu, nepotul lui Stanciu Micu Roșu:


Pe verso, apare un rezumat al zapisului scris de un hotarnic în 1841:

Zapis(ul) lui Gheorghe Teleaură de vănzarea la un stă(n)j(en) din Hotar(ul) Brădet:

Din ce am observat până acum, supranumele Teleaură a fost asumat, dar folosit numai ocazional până pe la 1850 de trei generații de Miculești din ramura lui Stanciu, după care a fost abandonat, urmașii revenind la numele de Micu.