Viața mea — memoriile unui țăran autodidact din ținutul Neamțului (Moldova)

[andreicucuruz]

Pentru cei dintre dumneavoastră care au strămoși în regiunea Moldovei (dar nu numai), vă recomand cu căldură o lectură interesantă :

https://drive.google.com/file/d/1WURfWqhwJuP2lpHoWwkjlFMnlIbTq9zG/view?usp=sharing (scanare pusă la dispoziție de către @DanB (Dan Bosinceanu).
_____

Este vorba despre o carte editată după un manuscris de tip memoriu al lui Toader I. Ștefan (sau Toader a Palaghiei), un țăran autodidact, născut la 1852 în ținutul Neamțului.

În încercarea de a vă stârni curiozitatea, am ales câteva fragmente din introducerea editorului care reușesc să sintetizeze natura lucrării de față.

"Ori de cite ori mi se întîmplă să văd cum un fir de iarbă răzbate printr-o infimă fisură a unei lespezi de piatră şi se înalţă timid spre lumina soarelui, îmi zboară gîndul la acest Toader I. Ştefan, mult necăjitul ţăran din Ghindăoani, care răzbătînd prin stînca analfabetismului şi ignoranţei, a năzuit, în toată viaţa lui, cu o uimitoare stăruinţă, spre lumina spiritualităţii, devenind, neştiut de nimeni, un scriitor de o reală valoare.

Toader I. Ștefan n-a avut nici o școală și a trăit toată viața lui în satul Ghindăoani în care s-a născut. N-a avut nici un fel de învățător, tainele alfabetului le-a dezlegat singur. Dar în clipa în care a silabisit primul cuvânt, zarurile au fost aruncate: a rămas, pe viață, un rob al cărții.

În paginile în care povestește cum a învățat să scrie și să citească și cu câte greutăți putea să-și procure câte o carte, vibrează o pasiune atât de puternică, încât te minunezi cum s-a putut ea aprinde în sufletul acelui pui de țăran ai cărui strămoși nu știau bine nici măcar cum arată o carte. Anonimul țăran din Ghindăoani a citit însă cu atât pasiune, de parcă ar fi vrut să răzbune tot lungul șir al strămoșilor săi analfabeți.

Pentru a-și procura cele necesare existenței, pe lângă agricultură, a practicat tot felul de meserii. A fost de toate: cărămidar, zidar, stoler, vărar, contabil, învățător particular, etc. Pe toate le-a practicat însă numai în limitele absolutei necesități, marile pasiuni ale vieții sale fiind, întotdeauna, studiul și scrisul.

Dintre toate uneltele multiplelor sale meserii, nici una nu i-a fost atât de dragă cum i-a fost condeiul. Din nefericire însă, atât biblioteca cât și manuscrisele sale au avut o soartă nespus de tristă, fiind irosite, fără nici un regret, de către unicul său fiu, care, culmea ironiei, era analfabet și avea o fire diametral opus, căci nu moștenise nici una din virtuțile tatălui său.

Dintre toate manuscrisele câte le-am găsit, cel mai valoros din punct de vedere literar este cel intitulat "Memoriul meu". Cuprinde povestea întregii sale vieți, de la nașterea sa - 1852 - și până la 1921.

A fost martorul a trei războaie și a două mari evenimente sociale: împroprietărirea țăranilor la 1864 și răscoalele țărănești din 1907. Fiecare din aceste evenimente este înregistrat și reflectat prin optica țăranului simplu, care, dacă nu e întotdeauna justă, este, în schimb, sinceră.

Trăindu-și întreaga viață în sat, alături de el trăiește tot satul acelor vremi. Satul real, zugrăvit de un țăran autentic, înzestrat cu o gândire limpede, cu o sensibilitate deosebită. În linii generale, tabloul acestui sat este destul de sumbru: ignoranță și superstiții, boli și epidemii, exploatare și sărăcie. Totuși, cu toate aceste condiții și chiar dacă autorul cuprinde în lucrarea sa un grup social restrâns, limitat la perimetrul câtorva sate, ambițiile, pasiunile și patimile omenești clocotesc cu intensitate. Singurele nuanțe mai vesele se găsesc doar în paginile închinate copilăriei. Unele din ele, eternele pățanii și ghidușii ale copilăriei, aparțin unui domeniu comun de evocare, strălucit realizat literar de Ion Creangă.

În rest se află o adevărată galerie de portrete : preoți, feciori boierești și alte categorii de funcționari din vechime, ne apar ca-ntr-aievea. Unii sînt zugrăviți mai amănunțit, alții numai creionați din câteva linii, dar totuși precis și expresiv. Prin toate aceste portrete nu apar numai niște indivizi, ci o epocă, zugrăvită fidel, cu mult talent.

Umilul țăran din Ghindăoani n-a scris cu gândul de a publica, de a fi pe placul cuiva. Scrisul său e determinat de un fel de forță telurică, asemănătoare aceleia care face să se desfacă mugurii pomilor și să înflorească pajiștile pământului.

Virtuțile lui artistice - câte vor fi fiind - trebuie căutate cu obiectivitate în această sinceritate și naturalețe proprie realismului popular. În această privință excelează mai ales paginile în care își descrie nunta și nefericita lui căsnicie. Întocmai ca acea scoică minunată care transformă în perlă strălucitoare firul de nisip ce o sfâșie, el a transformat în pagini literare prețioase, cele mai intime suferințe ale vieții sale.

Ar mai fi multe de spus despre umorul său, despre autoironia lui, despre marea sa dragoste de animale, despre deosebita lui generozitate și modestie. Socot însă că e mult mai bine ca cititorul să ia cunoștință de scrisul său în mod direct, fără sugestii străine, fără idei preconcepute."

[Profiri Alexandru]

Foarte interesantă carte, a fost o lectură plăcută. Seamănă foarte mult cu opera lui Hector Malot- Singur pe lume.

[andreicucuruz]

Într-adevăr, surprinde esența vieții unui țăran moldovean sau muntean din secolele 18-19, cu toate provocările și bucuriile specifice. În lipsa detaliilor personale din documentele de stare civilă, asemenea mărturii rare devin neprețuite căci experiențele descrise aici pot fi raportate la întreaga țărănime. Într-o măsură considerabilă, fiecare țăran a trăit sub influența acelorași realități sociale, economice și culturale.

[Simonarentea]

Salutare. Aveți și alte recomandări de acest tip de memorii? Mulțumesc!

Recent am citit Țânțarul de Daniel Iancu pentru zona Parepa (Prahova), mi s-a părut o lectură foarte valoroasă.

[andreicucuruz]

Avem aici https://forum.genealogica.ro/index.php?topic=58.0 un volum similar. Mai greu de găsit prin anticariate dar cred că la bibliotecile universitare se găsește.

Și eu sunt în căutare de lecturi similare, sunt mărturii care dau forță și completează informațiile din documentele de arhivă.

Vă mulțumim pentru recomandare. Bag de seamă că este un volum de memorii publicat recent sau este o re-editare?

[Simonarentea]

Mulțumesc pentru link. Este publicată recent cartea lui Daniel Iancu.

[bendorna]

Salutare. Aveți și alte recomandări de acest tip de memorii? Mulțumesc!

Recent am citit Țânțarul de Daniel Iancu pentru zona Parepa (Prahova), mi s-a părut o lectură foarte valoroasă.

https://forum.genealogica.ro/index.php?topic=323.0