Act de adopție 1902, Săvinești, comuna Roznov, județul Neamț (familia Curuț-Cucuruz)

[abmunteanu]

Adoptarea la vîrstă adultă are în multe cazuri ca obiectiv un transfer de proprietate mascat, ceea ce pare valabil și-n cazul de față, posibil pentru a evita plata de taxe către stat pentru moștenire.

E deci posibil ca tatăl lui Ion Curuț să fi fost un bărbat Bîtlan. Ion Petrea și Neculai Petrea Bîtlan erau clar frați, avînd același patronim. Mai exista și un alt frate care să fi fost tatăl lui Ion Curuț? Sau Ion Petrea Bîtlan era de fapt tatăl, ceea ce ar explica înfierea ulterioară? Ar fi interesant de aflat cînd s-a căsătorit Ion Petrea Bîtlan cu Smaranda.

Dovedirea relației genealogice cu familia Bîtlan e ușoară, prin test ADN-Y sau Family Finder, dacă există potriviri cu bărbați cu numele Bîtlan la potrivirile autozomale. Evident, pentru a avea cele mai multe șanse de a găsi o astfel de potrivire trebuie făcut testul ADN și la Ancestry și 23andMe.

Numele de familie Bîtlan pare destul de rar. În jud. Neamț sînt consemnate pe LocateFamily doar două persoane cu numele ăsta, una din Roznov și celaltă din Piatra Neamț.

https://locatefamily.com/B/BIT/BITLAN-2.html
https://locatefamily.com/B/BAT/BATLAN-2.html

Există un V. Bîtlan din Roznov pe Facebook. Probabil că mai există și alții în județul Neamț. Deci se poate găsi cineva care să facă un test ADN care să confirme înrudirea.

https://www.facebook.com/profile.php?id=61552594665943

[Andrei Jipa]

Prin urmare, actele ulterioare în care tatăl apare ca "Costache Curuți" par să fie simplificări sau erori ale ofițerilor de stare civilă, care au proiectat asupra tatălui (decedat) numele sub care era cunoscută familia în documentele mai târzii.

Având în vedere că și Costache și Gheorghe apar cu numele de Curuți, nu cred că este o simplă greșeală. Moartea timpurie ar fi o explicație. Altă posibilitate ar fi ca acești "Curuți" să fi fost o ceată mai importantă de moșneni, care rămasă fără descendenți masculini, să îi fi lăsat zestre lui Costache partea lor de moșie, cu tot cu nume. Sau numai casa și numele, dacă numai asta le mai rămăsese.

Altă idee care mi-a trecut acum prin minte, să fie Curuți un diminutiv al lui Cojocaru -> Cojocăruțu -> Căruțu?

Multe dintre chestiunile acestea cred că vor fi dezlegate doar după indexarea întregului fond de stare civilă și registre parohiale pentru Piatra.

Asta cred că e singura opțiune cu care să te asiguri că nu îți scapă nimic din punct de vedere documentar. Sper că vei găsi pe undeva vreo înregistrare prin care să poți corela cumva numele de Curuți și Bîtlan. Sunt de fapt câteva acte care ar putea fi de mare folos: decesul lui Iordache Cojocaru, decesul lui Costache "Curuți" Cojocaru, acte privitoare la alți descendenți ai lui Iordache Cojocaru, orice altă mențiune a numelui Curuți (posibili frați sau surori ai Ilenei), și probabil că ar mai trebui să existe copii ai Ilenei născuți între Gheorghe și Toader. La fel și pentru Bîtlan: poate mai sunt de descoperit alți membri ai familiei.

[andreicucuruz]

Având în vedere că și Costache și Gheorghe apar cu numele de Curuți, nu cred că este o simplă greșeală. Moartea timpurie ar fi o explicație. Altă posibilitate ar fi ca acești "Curuți" să fi fost o ceată mai importantă de moșneni, care rămasă fără descendenți masculini, să îi fi lăsat zestre lui Costache partea lor de moșie, cu tot cu nume. Sau numai casa și numele, dacă numai asta le mai rămăsese.

Altă idee care mi-a trecut acum prin minte, să fie Curuți un diminutiv al lui Cojocaru -> Cojocăruțu -> Căruțu?

Numele Curuț asociat cu Costachi apare o singură dată, la căsătoria din 1884 a lui Gheorghe.



Hmm, nu știu dacă poate fi un diminutiv de la Cojocariu (familia nu apare niciodată cu forma Căruțu). Numele Curuț este vechi și destul de sigur asociat cu răzeșii din Dușești. Am reușit să documentez și ascendența Ilenei cu ajutorul catagrafiilor:

Ileana Curuț (n. ~1834) -> Ioan T. Curuț (n. ~1808) -> Toader Curuț (n. ~1770)

Cea mai veche documentare este de la catagrafia ruptașilor din 1820 și vidomostia de la 1829 (https://genealogica.ro/inregistrare/wZbRNQpbPR).



Din documentul atașat de la 1820 consider că se pot deduce câteva informații valoroase.

Toader Curuț plătește dajdia ruptășească la o cruce cu Pavăl Popa, având carte gospod din 1814 și fiind neam de ruptași. Se poate intui o oarecare relație cu acest Pavel Popa, pe care sper să o documentez în viitor.

Costachi sin Iordachi Cojocariu era din Piatra, probabil învățase meseria de la tatăl său, Iordache, care apare printre breslașii recenzați în ciastia neagră la catagrafia din 1845 în categoria meseriașilor cojocari (calfă de meșter). Așadar, foarte probabil el este primul purtător al numelui ocupațional.

[dumiac]

Oare la originea numelui Curuț ar putea sta curuții, locuitorii Ungariei care s-au răsculat împotriva dominației habsburgice în a doua jumătate a secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea? Nu înseamnă neapărat că ar fi fost un strămoș de etnie maghiară, printre curuți au fost și slovaci, români ș.a.m.d. Conform bazei de date Forebears (care lasă multe de dorit, dar din păcate nu cunosc alta mai bună), în Ungaria ortografia cea mai obișnuită este Kurucz, însă există și Kuruc, care însă este cel mai frecvent în Slovacia. Pronunția este oricum identică cu Curuț din română, cu excepția faptului că accentul este pe prima silabă, așa cum este întotdeauna în maghiară și slovacă.

Apropo de accent, am băgat de seamă că în catagrafia ruptașilor din 1820, accentul este marcat pe prima vocală: Cúruț. Poate fi vorba și de o greșeală, dar dacă accentul este întotdeauna pe prima silabă în documentele scrise în chirilică, ar fi un motiv să presupunem că originea numelui nu este o derivare cu sufixul diminutival românesc -uț.