Statut fiscal, recensământ 1838

[Vrabie Constantin Radu]

va implor cu transcrierea celor puse mai sus de ultimul mesaj al domului Andrei. Nu pot sa transcriu singur..

[Andrei Jipa]

Plugari clăcași la ambele.

Și patentar dă al 5-lea clas(?!) - de obicei este "clasă", dar aici pare un alt substantiv masculin

[Andrei Jipa]

Da, într-adevăr, mulți clăcași aveau o viață considerabil mai bună decât acei moșneni/răzeși sărăciți aproape cu totul.

Cred însă că e de menționat că totuși statutul de moșnean a rămas un privilegiu, chiar dacă mult diminuat, până în secolul al XIX-lea. Într-adevăr, erau unii clăcași care o duceau mai bine decât unii moșneni, așa cum erau boieri decăzuți care o duceau mai rău decât un moșnean de rând. Dar situațiile acestea nu cred că trebuie generalizate.

O comparație mai elucidantă ar fi cred să ne uităm la un moșnean înstărit și la un clăcaș fruntaș. Spre exemplu, în satul Chiojdu, cu care sunt mai familiar, unde se practică în principiu pomicultura, cel mai înstărit clăcaș, Dumitru Vizirean, avea 200 de pruni la 1838. Un caz unic, o proprietate mai mare decât mulți moșneni Chiojdeni, și la distanță mare înaintea unui clăcaș de rând, care poate avea 20-30 de pruni. Alți clăcași fruntași au și ei câte 50-80.
Dar un moșnean de frunte, cum ar fi Gheorghe Stroie, avea 800 de pruni. Iar un moșnean "de neam", dar tot codevălmaș în hotarul satului, cum este Bănică Izbășoiu, avea 1000 de pruni, plus 45 de pogoane de arătură, 20 de cai, 24 de boi, 80 de vaci, 500 de oi, 60 de capre, 100 de porci și 12 stupi.

[andreicucuruz]

Cu siguranță nu trebuie generalizat, nu am vrut să transmit mesajul acesta. Și, firește, fiecare tinde să evidențieze situația întâlnită în satele de interes.

În satele Moldovei de nord, de pildă, răzeșii sărăciți cu totul erau majoritari în sec. 19 (să nu mai vorbim de cei care erau neam de răzeși dar nu mai aveau deloc pământ). Mulți dintre ei au și intrat în categoria clăcașilor tocmai din această cauză. Majoritatea satelor (unde mai erau răzeși) erau mixte, în sensul în care o mare parte din moșie era stăpânită de familiile boierești mari care intraseră de-alungul timpului în moșie prin vânzări sau danii, proprietatea stăpânită de răzeși fiind serios micșorată.

Din ce înțeleg, în zona Prahova-Buzău, zona ta de interes, cred că obștea de moșneni încă aveau proprietăți serioase în sec. 19.

Deci da, dacă vrem să facem comparații reale trebuie să analizăm fiecare regiune și moșie în parte.

Dar un moșnean de frunte, cum ar fi Gheorghe Stroie, avea 800 de pruni. Iar un moșnean "de neam", dar tot codevălmaș în hotarul satului, cum este Bănică Izbășoiu, avea 1000 de pruni, plus 45 de pogoane de arătură, 20 de cai, 24 de boi, 80 de vaci, 500 de oi, 60 de capre, 100 de porci și 12 stupi.

Sunt astfel de cazuri excepționale și în satele Moldovei dar din câte am observat, aceștia se deosebesc de birnici - reușesc de obicei să urce în clasa socială a vremii și îi întâlnim pe diferite poziții de privilegiu (e.g polcovnicei, postelnicei, căpitani, etc.)

[dumiac]

Și patentar dă al 5-lea clas(?!) - de obicei este "clasă", dar aici pare un alt substantiv masculin

Pe vremea aceea se folosea și forma clas în loc de clasă, dar sensul era același. Uite și un exemplu cu sensul școlar.

[Vrabie Constantin Radu]

Va rog mult.. la 6 = birnic clacas
la 7 = .... si birnic.  Ion a fost frate cu strabunul meu popa Iosiv,ambii copii ai popei Bucur. De ce un baiat era mosnean iar altul clacas? Poate spune ceva despre categoria sociala a tatalui lor, popa Bucur (nascut la 1760 cf catagrafiei preotilor de la 1810) ? Multumesc mult!

[Andrei Jipa]

Țârcovnici scutiți de bir

[andreicucuruz]

țărcovnic, să scutești dă bir.

[Andrei Jipa]

Ion a fost frate cu strabunul meu popa Iosiv,ambii copii ai popei Bucur. De ce un baiat era mosnean iar altul clacas? Poate spune ceva despre categoria sociala a tatalui lor, popa Bucur (nascut la 1760 cf catagrafiei preotilor de la 1810) ? Multumesc mult!

Sunt mai multe scenarii posibile. S-ar putea ca Popa Bucur sa fi fost moșnean, iar Ion, ajuns la nevoie, să își fi vândut toată partea de moșie și să fi ajuns clăcaș.

Sau mai puțin probabil, popa Bucur să fi vândut deja toată partea lui de moșie rămânând clăcaș. Iar mai apoi, Popa Iosif să fi răscumpărat moșia tatălui său, redevenind moșnean, dar nu și fratele său.

Alt scenariu ar fi ca Bucur să fi fost clăcaș, iar Iosiv să fi devenit moșnean fie printr-o danie, o moștenire de la un unchi fara moștenitori, sau prin zestrea soției.

Și un alt scenariu pe care nu l-aș exclude, ar fi o greșeală în recensământ

[Vrabie Constantin Radu]

va multumesc mult tuturor pentru explicatii!

[Andrei Jipa]

Ion a fost frate cu strabunul meu popa Iosiv,ambii copii ai popei Bucur.

Dar referitor la asta: în imagine nu apare niciun Ion sin Popa Bucur. Este Ion sin Popa Oancea și Nicolae sin Popa Bucur.

[Vrabie Constantin Radu]

Nicolae, scuze

[Andredass]

Da, într-adevăr, mulți clăcași aveau o viață considerabil mai bună decât acei moșneni/răzeși sărăciți aproape cu totul.

Cred însă că e de menționat că totuși statutul de moșnean a rămas un privilegiu, chiar dacă mult diminuat, până în secolul al XIX-lea. Într-adevăr, erau unii clăcași care o duceau mai bine decât unii moșneni, așa cum erau boieri decăzuți care o duceau mai rău decât un moșnean de rând. Dar situațiile acestea nu cred că trebuie generalizate.

O comparație mai elucidantă ar fi cred să ne uităm la un moșnean înstărit și la un clăcaș fruntaș. Spre exemplu, în satul Chiojdu, cu care sunt mai familiar, unde se practică în principiu pomicultura, cel mai înstărit clăcaș, Dumitru Vizirean, avea 200 de pruni la 1838. Un caz unic, o proprietate mai mare decât mulți moșneni Chiojdeni, și la distanță mare înaintea unui clăcaș de rând, care poate avea 20-30 de pruni. Alți clăcași fruntași au și ei câte 50-80.
Dar un moșnean de frunte, cum ar fi Gheorghe Stroie, avea 800 de pruni. Iar un moșnean "de neam", dar tot codevălmaș în hotarul satului, cum este Bănică Izbășoiu, avea 1000 de pruni, plus 45 de pogoane de arătură, 20 de cai, 24 de boi, 80 de vaci, 500 de oi, 60 de capre, 100 de porci și 12 stupi.

Scuze pentru ignoranță, dar clăcașii chiar puteau avea posesii? Eu aveam impresia că tot ce lucrau ținea de boieri sau de mănăstiri, cu tot cu păduri, pășuni și tot (bine, în afară de animale și pomii pe care îi aveau la ei în ogradă).

[Vrabie Constantin Radu]

inteleg ca locuintele, animalele si tot ceea ce aduceau ei in plus erau proprietatea lor...

[Andrei Jipa]

Mărturisesc că și mie mi se pare complicat de înțeles relația oamenilor cu pământul în secolele XVIII-XIX.

Dar într-adevăr, conform legii agrare din 1864, clăcașii erau și rămâneau proprietari pe posesiunile lor. Adică fuseseră și până atunci:
https://legislatie.just.ro/public/DetaliiDocument/231532

Aceste posesiuni constau din locul de casă din vatra satului, plus, după caz, loc de arătură, fânețe și livezi. Aceste terenuri erau alocate în mod proporțional cu mărimea familiei și a numărului de animale de povară, astfel încât să poată lucra și supraviețui din terenul respectiv.

Clăcașii erau posesori (n.b. proprietatea și posesia sunt chestiuni diferite) pentru că exercitau niște drepturi specifice proprietății, adică exploatau pământul, puteau construi pe el și îl puteau lăsa moștenire urmașilor. Și această posesie era un drept, deci nu puteau fi pur și simplu "dați afară" de pe posesiunea lor. Acești clăcași stăteau pe pământul lor indiferent de tranzacțiile pe care le suferea moșia, dacă era vândută, moștenită sau împărțită.

Stăpânul unei moșii (domn, boier, mănăstire, sau obște de moșneni) beneficia de fapt de exploatarea pământului nealocat clăcașilor (care era așadar în posesia directă a stăpânului moșiei), plus de dijmă, clacă, și alte taxe sau venituri pe care le obținea din exploatarea resurselor de pe moșie.

Cred că dificultatea de a înțelege acest sistem vine pe de o parte din familiaritatea pe care o avem astăzi cu sistemul de închiriere al apartamentelor. Dar clăcașii nu erau chiriași, iar renta pe moșie nu era o chirie.

Și pe de altă parte, întregul sistem de proprietate a suferit o tranziție graduală de la ideea de stăpân feudal, către cea de proprietar în sensul modern.

Eu cam așa înțeleg lucrurile, dar aș fi bucuros dacă cineva are explicații mai pertinente.