Explicatie pentru lipsa semnatura cu deget

[Vrabie Constantin Radu]

Aveti vreo explicatie pentru absenta semnaturii cu degetul pentru anumite persoane din acest act? Se poate presupune ca ele stiau sa scrie? Si oare de ce a preferat sa scrie in grafia asta bizara? Multumesc mult!

[bendorna]

Grafia e chirilica. Știau să scrie/ semneze doar in chirilică (ca așa apucaseră să învețe). Cu degetul semnau doar cei care nu știau carte.

Cu întroducerea actelor de stare civilă s-a trecut la grafia latină, deși in primii ani 1865-1866 multe acte au fost scrise in chirilică său într-o grafie de tranziție (un amestec).

[Vrabie Constantin Radu]

Multumesc!

[Vrabie Constantin Radu]

Oare de unde stiau niste tarani nascuti la inceput de secol XIX?

[bendorna]

Nu toți țăranii erau analfabeți. Unii dintre ei ocupau funcții precum vătafi, starosti sau vatamani, având atribuții administrative sau de poliție locală. De asemenea, existau persoane instruite, cum ar fi dascălii. Eu am întâlnit, de exemplu, într-un act fe stare civilă din 1880 un dascăl care semna încă în chirilică

[andreicucuruz]

Par a fi semnături reale. Se observă că scriitura este diferită de restul actului, mai ales cea a tatălui. Am câteva dubii la semnătură soțului, pare să semene destul de bine cu numele scris în act mai sus. Dar ne putem imagina și instanțe în care semnătura prin punerea degetului putea lipsi: persoana în cauză nu era prezentă la întocmirea actului (vezi caz real aici https://forum.genealogica.ro/index.php?topic=244.msg1462#msg1462) dar era cunoscută ca fiind alfabetizată, din diferite motive nu a mai putut sau vrut să semneze, etc.

Semnătura tatălui, pe de altă parte, Niță Niță Ilinu este scrisă folosind alfabetul de tranziție. Așa cum spune și Ben, grafia de tranziție este des întâlnită în actele din perioada 1865-1870 însă eu am întâlnit excepții, unele acte mergând chiar până în 1880.

Acum în legătură cu alfabetizarea țăranilor - școli oficiale în sens generalizat apar la începutul anilor 1860. Asta nu înseamnă că înainte copiii de țărani nu aveau unde să învețe cele câteva buchii necesare pentru scrierea propriului nume. De cele mai multe ori, învățau în biserică de la dascălii și preoții satelor care știau a scrie (nu toți știau). Ne explică foarte frumos Ion Creangă în ale sale amintiri (https://ro.wikisource.org/wiki/Amintiri_din_copil%C4%83rie) cum anume învățau copiii de țărani primele buchii.

Pentru exemplificare, pun și eu semnătura unui strămoș (străbunic^3) de pe linie maternă (despre care nu știm să fi fost decât un simplu țăran cultivator) care aparent știa să se semneze, fiind născut la începutul anilor 1820. Semnătură este de pe actul de căsătorie al unuia dintre copii. Chiar dacă familia apare în toate actele Iacoboaie, el semnează Neculai Iacob

[bendorna]

Pun și eu două exemple, anul 1872. In unul din cazuri numele martorilor par să fie scrise de aceași mâna.

[dumiac]

Străstrăstrăbunicul meu Dimitrie Lețu (n. aprox. 1836 sau 1837 – d. 1907, Roșiorii de Vede) s-a semnat toată viața cu aceeași semnătură în alfabet de tranziție, deși e practic imposibil să nu fi știut să scrie în alfabet latin, dat fiind că a fost ofițer al stării civile în anii 1880. Ultimul act în care am găsit semnătura lui e din anul 1900.