Cântecul răzeșului

[Andrei Cucuruz]

O poezie populară culeasă de Vasile Alecsandri - surprinde foarte bine greutățile răzeșilor moldoveni din secolul al XIX-lea - fărâmițarea moșiilor, procesele nesfârșite pentru câte o bucată de pământ, sărăcirea și pierderea treptată a statutului de mici proprietari. Realități, nu mă îndoiesc, întâlnite probabil și în cazul multor moșneni din Țara Românească.

Frunză verde de cireș,
Lung e drumul pân' la Ieși,
Lung e drumul și bătut
Din Siret și pân-în Prut!
Nu-i bătut de car cu boi,
Ci-i bătut tot de nevoi
Și de păcatele mele
Cele multe, cele grele!
Ard-o focul răzeșie!¹
Eu chiteam că-i boierie,
Și-i numai o sărăcie!
Pentru-o palmă de pământ
Zilele mi-am dat în vânt.
Ani întregi m-am judecat
Și nimic n-am câștigat!
Eu umblam la judecată,
Copiii plângeau pe vatră,
Nevasta-mi zăcea lăsată.
Dare-ar Domnul Dumnezeu
Să fie pe gândul meu!
Lăsa-m-oi de răzeșie
Să apuc în haiducie
Ca să-mi fac sfânta dreptate
Cu cea ghioagă de pe spate,
Să-mi aleg judecători
Cei stejari nestrâmbători!

¹Nenorocita clasă a răzeșilor, printre care se găsesc coborâtorii celor mai mari familii din vechime, a avut mult a suferi, sub domnia lui Mihail Sturdza, de răpirea boierilor vecini cu moșiile lor. Mulți din acei mici proprietari au preferat a se desface de pământurile lor și a deveni clăcași pentru ca să scape de prigoniri.

Sursă: https://ro.wikisource.org/wiki/C%C3%A2ntecul_r%C4%83ze%C8%99ului

[Andredass]

Cam acesta era destinul multor familii de răzeși. De multe ori, după ce moștenirile au început să se fărâmițeze serios, singurele căi de scăpare erau drumul clerului, devenind preoți ori dascăli, sau intrarea în rețeaua clientelară a vreunui boier dintr-o familie importantă. Slujind la curțile acestuia, puteau intra în rândul privilegiaților, ajungând slujbași locali sau chiar obținând, prin mijlocirea lui, un rang boieresc mărunt. Dar, oricum, o bună parte dintre răzeșii din prima jumătate a secolului al XIX-lea erau simpli birnici și duceau greutățile pe spatele lor. Poate că doar visul unei vieți văzute ca libere și oarecum anarhice, precum cea a haiduciei, îi mai ajuta să îndure suferințele.