Inscripții ceaslov 2

[Rbyy]

Va salut și va mulțumesc pentru ajutorul pe care mi-l dați.
Vin cu alte cateva frumoase inscripții din acest ceaslov. Mulțumesc pentru transcrieri!

[Andrei Jipa]

Cu drag!

Primul text este foarte interesant din punct de vedere genealogic:

Însemnatu(-)s(-)au aici ... pă acestu ceaslovu, veleatul ca să țiu minte de cănd am întrat în judecată pentru moșiia Baciu ce să numește Cozmeasca, ce este de la părinții și moșii mei rămasă, adică tatăl meu popa Hristu, tatăl tatălui meu protopopu Stoica și talăl(sic!) popa Costandin, și porocla lor Cozmeștii
Popa Ioan 1826 maiu 5

Al doilea este o rugăciune:

Pentru moși te rogi:

Nu mă încumet să fac o transcriere, pentru că rugăciunea este în greacă, limbă pe care nu o cunosc. Dar pare a fi un imn destul de cunoscut:
https://open.spotify.com/track/0PdMM2MWTn0t4V8GfrArEo?si=a49e00d1a5eb43d0

Πάντων προστατεύεις, Αγαθή,
των καταφευγόντων εν πίστει
τη κραταιά σου χειρί·
άλλην γαρ ουκ έχομεν αμαρτωλοί προς Θεόν,
εν κινδύνοις και θλίψεσιν,
αεί μεσιτείαν,
οι κατακαμπτόμενοι υπό πταισμάτων πολλών,
Μήτερ του Θεού του Υψίστου·
όθεν σοι προσπίπτομεν·
Ρύσαι, πάσης περιστάσεως τους δούλους σου.

Versurile par a se potrivi, cu mici diferențe de scriere sau omisiuni

Al treilea text:

Să zici mol(i)tva și mir(ul?)
De la Pavecernița cea mare
Scris(-)am eu, popa Ioniță, (cel nala?)* duhovnicul ot mahalao Livedea Gospod, Podul de Pămăntu, în zilile Mării sale Grigorie Ghica Voevod și mitropolit Arhiepiscopul Grigorie a toată Ungrovlahia. Și eu am slujit la Sfinții Împărați.
Popa Ioniță, după ani 13, 1822.

*ar putea fi celnala(lt), celălalt. Dar nu sunt convins. Poate altcinceva are o idee mai bună

[andreicucuruz]

Ioniță cel (î)nalt. Bag de seamă că mai era vreun popa Ioniță in sat sau în zonă.

[Andrei Jipa]

Ar fi o posibilitate pe care am luat-o și eu în seamă. Dar litera finală este identică cu ,,a"-ul final din ,,popa". Altă ipoteză ar fi să fie un nume de neam (Celnala!?)

[dumiac]

@Andrei Jipa Mi-ai trimis odată înregistrarea unui botez din Liliești, din 1832, în care apărea aceeași formă, o dată cu valoarea a la sfârșitul cuvântului popa (primul cuvânt din imagine) și altă dată cu valoarea t la sfârșitul cuvântului mart(or) (ultimul cuvânt din imagine).

[Andrei Jipa]

Bun exemplu, de care uitasem! mulțumesc că îmi împrospătezi memoria. Îmi e clar că semnul acela poate fi și a și t. Dar nu țineam minte să le fi întâlnit scrise la fel de aceeași mână. Se pare că nu e prima oară însă.

[andreicucuruz]

Dar nu țineam minte să le fi întâlnit scrise la fel de aceeași mână

Se întâmplă destul de des și astăzi - de pildă litere precum n, u și m pot deveni aproape imposibil de diferențiat în unele scriituri - pot spune că și eu din când în când produc astfel de enigme paleografice moderne .

[andreicucuruz]

Un "i" practic identic.

[dumiac]

Versurile par a se potrivi, cu mici diferențe de scriere sau omisiuni

Este o transcriere fidelă în chirilică românească a textului grecesc, conform pronunției moderne. Din câte îmi dau seama, textul face parte din Paraclisul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și a fost compus în secolul al IX-lea conform articolului de pe Wikipedia. Este practic în greaca veche cel puțin din punct de vedere ortografic și morfologic. Totuși, limba greacă a suferit mai multe schimbări de pronunție de-a lungul timpului, schimbări care nu au dus la o modificare aferentă a ortografiei. De exemplu diftogul οι se pronunța cam ca românescul oi pe vremea lui Aristotel, în zilele noastre se pronunță însă ca i, pronunție pe care o au și literele ι, υ și η.

Transcrierea în chirilică românească, după părerea mea, nu conține nicio greșeală propriu-zisă. Interesant este că litera grecească θ (theta/thita, pronunțată în zilele noastre ca englezescul th din thing) este redată în mod sistematic cu echivalentul chirilic ѳ. În schimb, litera grecească ω (omega, pronunțată în zilele noastre la fel ca și ο) nu este redată cu echivalentul chirilic ѡ, ci pur și simplu cu о – asta ca să compar două litere, ѳ și ѡ, care există în alfabetul chirilic doar datorită influenței grecești, și care nu reprezintă sunete deosebite în slavonă sau română. Mă gândesc că tratamentul diferit al celor două litere se datorează probabil faptului că autorul transcrierii chiar distingea, în pronunție, consoana grecească θ.

Iată și traducerea în română găsită pe doxologia.ro:

Pentru toți care scapă cu credință întru acoperământul tău cel puternic te rogi, ceea ce ești bună; că noi, păcătoșii, nu avem altă izbăvire către Dumnezeu în nevoi și în necazuri, pururea fiind încărcați cu multe păcate, Maica Dumnezeului Celui de sus. Pentru aceea cădem înaintea ta, să ne izbăvești pe noi, robii tăi, din toate nevoile.

La identificarea textului m-a ajutat această broșură care conține și o transcriere și o traducere în engleză la p. 51.