Sufixe patronimice

[Andrei Jipa]

Există vreo referință sau studiu pentru semnificația sufixelor onomastice?

Cele mai cunoscute sunt poate -escu/a (fiul/fiica lui), -ean(u), care indică locul de proveniență și -aru care indică ocupația.
De asemenea, unele sufixe sunt mai populare în anumite zone geografice sau comunități etnice. Cum ar fi -iuc și -ciuc în Bucovina, -ov(ici), și -ev cu origini slave, -enco ucrainean și -schi polonez.

Dar cum stau lucrurile cu celelalte sufixe?
-iță/a, -iu, -aș(u), -ache, -an, -oi(u)/-oaia, -așc(u), -ică/a

Intereant este că există predilecții pentru anumite sufixe la anumite nume. De exemplu, numele de Dumitru preia în mod destul de comun toate sufixele de mai sus. Alte nume + sufixe se combină însă foarte rar sau chiar deloc, de exemplu Ionoiu (există Ionoi, dar foarte rar). Lucru uneori explicabil când cuvântul rezultat are o formă complicată, ca în cazul Enăchache (acesta nu există, dar avem Enăchescu, Enăchioiu, Enăchiță, etc). Însă Ionoiu nu ar fi în această situație.

Există vreo corelație între aceste sufixe și particularități ale persoanei?
De exemplu, era poate Dumitroiu folosit pentru frații mai mari, și Dumitriță pentru cei mai mici?

[andreicucuruz]

Foarte interesantă tema de discuție a sufixelor (patronimice, matronimice dar nu numai).


Există Enacachi / Ianacachi și variații, chiar aș putea să spun că este destul de întâlnit în zona Moldovei, sec. XIX (https://genealogica.ro/cautare?numef=ianacac*+enacac*+enachac*)

+escu/+ăscu (Popescu, Popăscu, etc.) e foarte interesant pentru că popularitatea lui se datorează unei mode de dată recentă - există și înainte dar mult mai rar (și din experiența mea, l-am identificat cu precădere la familiile ceva mai răsărite, e.g. familii de preoți, de răzeși, etc.).

+achi/ache e moda adusă de fanarioți dacă nu mă înșel și adoptată și de țărani pentru numele mici (Manolache, Dumitrache, Aslanache, Tudorache, etc.)

+iu - dacă nu face parte din grupul numelor ocupaționale (e.g. ciubotariu, ușeriu, rotariu, etc.), am observat că este întâlnit tot similar cu +escu, mai mult în familiile slujitorilor bisericești.

Dumitrașcu, Ionică, Dumitrița cred că sunt diminutive și numele rezultate din dezmierdările care apar natural în limbajul familial.

+oaie/oaia dar și +iasa/easa sunt sufixe matronimice populare care apar la prenumele/numele văduvelor - nume preluate mai departe la copii (e.g. Ion a Iacoboaiei, Tudor Vorniceasa/Vornicesei, etc.).

Da, ideea că ar exista o inclinație sau predilecție ca doar anumite prenume/nume să "accepte" anumite sufixe este interesantă. Tind să fiu de acord cu observația asta - poate există cineva cu cunoștințe lingvistice care ne poate lămuri mai bine.

Eu cred că un factor foarte important în toate actele de numire (folosirea anumitor prenume, a anumitor tehnici de sufixare, etc.) ține foarte mult de "moda" și de obiceiurile din zona respectivă (modă și obiceiuri de cele mai multe ori aduse sau preluate de categoriile sociale de la vârf).

În legătură cu +oiu, țin minte că citisem la un moment dat o explicație lingvistică ceva mai complexă despre acest caz - am să revin dacă găsesc articolul.

[Parcalab]

The suffixes -iuc and -ciuc are also Ukrainian.

The suffix -enco is also the south of Russia.

There are suffixes for boyar noble surnames: -o. Examples of boyar surnames: Stamo, Russo, Lazo.

There are Russified Bessarabian suffixes: -escu/-ăscu was replaced by -esco/-ăsco. Examples: Marinescu = Marinesco, Florescu = Floresco.

The suffix -iu is replaced by a soft -i, also in Bessarabia. Examples: Rotariu = Rotari, Vacariu = Vacari.

[Andrei Jipa]

Mulțumesc pentru explicații!
Am găsit un capitol dedicat sufixelor în
Nicolae A. Constantinescu - Dicționar onomastic românesc, Ed. Academiei 1963
la pagina LIII.

Cartea este disponibilă aici:
https://www.academia.edu/58218490/N_A_Constantinescu_Dic%C5%A3ionar_onomastic_rom%C3%A2nesc_1963_