Salutare,
Într-o condică boierească de la 1839, am întâlnit inscripțiile de mai jos. Întreaga condică este scrisă într-o caligrafie ușor de descifrat, cu excepția acestor trei texte, scrise de o altă mână, pe care nu le pot desluși. Bănuiesc că ar fi vorba de texte în greacă, cu care nu am niciun fel de experiență.
Apar în partea de jos a unor copii de acte de la c.1660, deci bănuiesc că sunt semnături.
Dacă aveți idei, m-ar ajuta mult!
1 b.jpg
Thadeus?? Pernalapos marturas
Ioaness?? Marturas
2 b.jpg
Ioachim 2(vtori)?? Visiar??
Vel serif?? Lazar?? Marturo?? Tanle..?
3 b.jpg
Eu, Kostantios
Iereas Marturo Tu??
Da, sunt in limba greaca.
Martyras inseamna martor, sunt niste nume de persoane.
Prima poza:
Stathis si un nume de familie dar nu sunt 100% sigur cred ca ar fi Perkalapos martor
Ioannis martor
Poza 2:
Ioakeim v.vistar adica vistier
Veliveri (proabil) log. (de la logofat) martyro tanothen = Veliveri logofat marturisesc cele de mai sus cam asa s-ar traduce
Poza 3:
Ego Konstantinos = Eu Constantin
ghereas martyro tanothen
= ghereas inseamna batran, dar posibil aici sa fie in rol de titlu ceva, marturisesc cele de mai sus
De acord în cea mai mare parte. Aș mai adăuga că în fiecare poză apare odată ligatura numită stigma (Stathis, vistiar, Konstantinos), care este o combinație a literelor σ și τ (adică st). Are o istorie interesantă (https://en.wikipedia.org/wiki/Stigma_(ligature)), printr-o confuzie a ajuns să aibă și valoarea numărului 6.
Am căutat pe Google Περκαλάπος și singurul rezultat este articolul lui Costin Clit (https://www.academia.edu/97997331/Costin_CLIT_Negustori_str%C4%83ini_stabili%C8%9Bi_%C3%AEn_Gala%C8%9Bi_%C8%99i_mo%C8%99iile_lor_de_la_%C8%98endreni_%C8%99i_D%C4%83nceni_%C8%9Binutul_Covurluiului_Rustea_din_%C8%98arhorod_Documente_) din revista Danubius, 2021, în care la pagina 59, περκαλαπος este tradus prin ,,pârcălab". Deci pare a fi mai degrabă un termen românesc adaptat la limba greacă.
La poza 2, rândul 2, la prima vedere mi s-a părut că scrie Βελιζάριος (Velizarios), dar nu sunt sigur dacă rotocoalele de deasupra literelor ρι pot fi într-adevăr ος.
La poza 3, rândul 2, aș zice că este totuși foarte posibil să scrie Ἱερέας, adică preot, prima literă fiind o combinație a spiritului aspru cu litera Ι.
Avand in vedere ca avem logofat si vistier, sigur asta ar trebui sa fie parcalab.
Reanalizand textul din poza a doua, sunt si eu de parere ca este vorba de Velizarios, posibil sa fie tot o functie ceva.
Trebuie să fac o mică corectură: mi-am dat seama că în greacă, versiunea corectă este Βελισάριος, cu -σ- și nu cu -ζ- la mijloc. Conform articolului de pe Wikipedia (https://en.wikipedia.org/wiki/Greek_minuscule) despre literele grecești scrise de mână, σ poate într-adevăr să aibă forma aceea lunguiață.
Extraordinar, vă mulțumesc mult!
Referitor la "v.vistar", este aceasta sintagma pentru vistier în greacă, sau este "v"-ul inițial mai degrabă o particulă de tipul "vel" sau "vtori"?
Iar transcrierea ar fi așadar aceasta?
1.
Ϛάθισ Περκαλάπος μάρτυρασ
Ιοάννισ μάρτυρασ
2.
Ιοακειμ v. vιϛαρ
Βελισάριος λογ(λογοθέται) μαρτυρο τανοθεν
3.
Εγο Κονϛαντινοσ
Ἱερέας μαρτυρο τανοθεν
Eu aș transcrie în felul următor:
1.
Ϛάθης Περκαλάπος μάρτυρας
Ἰωάννης μάρτυρας
Nu știu dacă putem vorbi de forma majusculă a ligaturii stigma la început, dat fiind că arată exact ca cele din mijlocul cuvântului din imaginile următoare, dar în fine, am scris cu literă mare pentru că e nume propriu.
2.
Ἰωακίμ β. Βιϛιάρ
Βελισάριος λογ(ο)θ(έτης) μαρτυρῶ τἄνωθεν
Impresia mea este că Ἰωακίμ este scris fără ε. În Βιϛιάρ aș zice că după stigma este și iota, pentru că în celelalte cuvinte cu stigma nu apare acea linie verticală. Cred că este vorba de cuvântul românesc vistiar scris cu litere grecești, pentru că echivalentul grecesc este βεστιάριος conform acestui dicționar (https://greek_greek.en-academic.com/28638/%CE%B2%CE%B5%CF%83%CF%84%CE%B9%CE%AC%CF%81%CE%B9%CE%BF%CF%82). Litera β dinainte cu siguranță trebuie să fie o prescurtare, dar nu mă pricep să-mi dau seama dacă e vorba de vel, vtori sau chiar litera beta cu valoarea numerică 2.
Despre rândul al doilea: pe pagina de Wikipedia despre ligaturile grecești (https://en.wikipedia.org/wiki/Greek_ligatures) apare printre primele și ligatura ος, care seamănă destul de bine cu rotocoalele de deasupra literelor ρι. La λογοθέτης nu sunt absolut sigur, dar impresia mea este că sunt literele λογ cu o linie de abreviere deasupra, care se termină cu un θ mic.
De transcrierea exactă a lui τἄνωθεν iarăși nu sunt absolut sigur. De fapt o contracție a lui τὰ (cele) ἄνωθεν (de sus), dar e evident că e doar un singur α, cu spirit lin și accent ascuțit pe el. Litera τ din stânga lui mi se pare că are o buclă mai mare decât în celelalte cazuri, dar nu știu dacă asta are vreo semnificație.
3.
εꙋ Κωνϛαντῖνος
Ἱερέας μαρτυρῶ τἄνωθεν
Tind să cred că primul cuvânt este de fapt românescul eu, pentru că dacă ar fi grecescul ἐγώ, ar conține probabil un spirit lin, un accent sau măcar o linie deasupra sau alt indiciu că e vorba de o abreviere, pentru că totuși văd doar două litere. În articolul lui Ingram (https://grbs.library.duke.edu/index.php/grbs/article/view/11391/4169) despre ligaturile grecești, citat pe Wikipedia, apare o ligatură pentru ἐγώ care arată cu totul altfel.