Postarea relatată mai jos face destulă vâlvă pe Facebook în perioada aceasta. Mi-a fost chiar semnalată inclusiv pe adresa de e-mail a proiectului, așa că am zis să o împărtășesc și aici.
Citat// Postare facebook: https://www.facebook.com/marius.comper/posts/pfbid02jxmUemvrSj92dkU51YKc4a9wP99qNJ1pm18TjNDXZusYuT4M8Qw7yYSVBuaBnCqml
// Autor: Marius Comper
Vreau să povestesc despre un alt mod în care am folosit Codex de la OpenAI.
Știam despre strămoșii Comper câteva lucruri destul de vagi: că veneau dintr-o zonă italiană/austro-italiană, că au locuit la un moment dat în Bischofshofen, în Austria, și că prin povestea familiei circulau câteva nume: Benjamin, Caterina/Katharina, Giovanni/Johann.
Am profitat de faptul că multe registre parohiale au fost digitalizate și am început să caut în Bischofshofen. Acolo am găsit primele fire. Apoi am realizat că pot să pun la muncă agenții AI.
Inițial am lucrat cu ChatGPT, dar apoi am trecut pe Codex, instrumentul OpenAI folosit mai ales pentru coding, dar care s-a dovedit fantastic și în complet alt tip de muncă: căutare sistematică prin arhive, organizare, descărcat imagini, făcut cropuri, citit texte scrise de mână acum peste 150 de ani, plus ținut evidența pistelor și a rezultatelor negative.
A trecut prin atâtea pagini de arhivă din atâtea localități, în Austria, Tirolul de Sud și Trentino, încât ar fi necesitat zeci (dacă nu sute) de ore de muncă manuală să fac același lucru. Una dintre arhivele la care mă uitasem spunea că poți solicita unui arhivist să caute pentru tine, cu tariful începând de la 70 de euro pe oră. Deci munca pe care a făcut-o Codex s-ar fi dus lejer spre câteva mii de euro.
Și mai este și un alt motiv pentru care nu aș fi putut face asta manual: nu pot citi ce au scris în catastife, de mână, în germană, 1859. Codex poate.
Până acum, am scos la suprafață multe lucruri pe care nu le știam. De exemplu, în imagine este actul de naștere/botez al lui Benjamin Josef Comper, născut în 1859 la Neumarkt/Egna, în Tirolul de Sud. Același Benjamin apare apoi mai târziu în traseul familiei, iar în Bischofshofen am găsit un Johann Josef Comper, născut în 1899, fiul lui Benjamin Comper și al Katharinei/Caterinei Puel.
Nu vă plictisesc cu tot ce a găsit, dar vă spun doar că am trecut de la o poveste vagă de familie la un dosar documentat cu surse, imagini și ipoteze explorate în profunzime. Plus că a organizat absolut totul superb în foldere, cu surse primare, imagini salvate, documentări ale căutărilor șamd.
Toate astea în câteva zile de muncă — am profitat și de faptul că mi-a dat OpenAI vreo trei reset-uri ale limitei de usage, pe care le-am folosit, că a fost nevoie — și când zic muncă, mă refer mai ales la efortul neobosit al lui Codex.
Dacă aveți abonament la ChatGPT, nu vă limitați să folosiți doar interfața de chat. Descărcați și Codex, vă va fi sigur util și la taskuri la care nu vă gândeați că ar avea cum să vă ajute. Nu e bun doar la coding.
Din relatare reiese că autorul a folosit un instrument AI (Codex) aproape ca pe un asistent de cercetare: i-a oferit acces la site-urile arhivelor, la fișiere și la foldere locae și, din câte se înțelege, inclusiv la e-mail (prin intermediul căruia agentul ar fi comunicat cu arhivele). A putut, deci, urmări răspunsurile, organiza materialele și desfășura o bună parte din cercetare. Este adevărat că probabil majoritatea datelor analizate erau online, în format ușor accesibil și probabil indexate în mare măsură.
Aici, cel puțin pentru mine, se pot pune câteva întrebări.
Poate - și ar trebui - AI-ul să facă cercetare genealogică în locul nostru?
Cât de multă autonomie ar trebui să primească un astfel de instrument? Unde anume tragem linia între un asistent care ne ajută și unul căruia ajungem să-i delegăm prea multe sarcini, să-i acordăm prea multă încredere și, până la urmă, să-i cedăm chiar o parte din entuziasmul cercetării?
Un astfel de agent poate parcurge mii de pagini și produce sute de identificări, până în punctul în care o verificare manuală a proceselor nu mai este realistă. Fiecare asociere, concluzie, se sprijină pe cele din urmă. Riscul nu e să greșească un nume sau o interpretare ci să construiască pe baza unor astfel de interpretări greșite fire narative extrem de convingătoare.
Se schimbă prin acest nou instrument fundamental modul în care facem cercetare? Sunt curios care sunt opiniile voastre.
:D :D :D
LE.
O sa vedem din ce in ce mai multe articole de genul acesta.
(Gen)AI este printre altele un instrument de automatizare, traducere, cautare, corelare, inferenta si, uneori, de halucinare , pentru ca a inghiti tot continutul de pe internet🙂. Un fel de *Swiss Army knife*. Face minuni atata timp cat datele sunt accesibile, iar contextul este suficient de clar si bine delimitat.
Din fericire sau din pacate, Codex, Claude, Gemini etc. inca nu stiu sa mearga la arhivele din Iasi fara legitimatie si nici sa stea de vorba cu matusa de gradul doi din satul natal carepoate isi mai aminteste cum il chema pe stra-strabunicul.
AI va deveni o tehnologie accesibila tuturor (deocamdata costul este accesibil ), la fel cum au fost electricitatea, computerul sau Internetul. Diferenta nu va mai fi data de accesul la modele, ci de capacitatea celor care stiu sa le foloseasca. Principiul ramane acelasi: *garbage in, garbage out*. Calitatea rezultatelor va depinde in continuare de calitatea intrebarilor, de context si de datele oferite. Cu cat perspicacitatea utilizatorului este mai mare, iar aparatul critic mai bine dezvoltat, cu atat rezultatele pot fi cu adevarat uimitoare. In genealogie, acest lucru este si mai evident.
Pe partea de proiecte la scara mare si, cred, inclusiv pentru genealogie, asa cum am mai discutat cu Andrei, exista idei de a integra anumite functionalitati bazate pe AI. Problema ramane insa aceeasi: cine plateste? Sau vine fiecare cu cheia de acasa? 🙂
Acest subiect se leagă aproape perfect de tema principală: ce vom face când AI va putea desfășura aproape toate activitățile mai bine și mult mai repede decât oamenii?
Deocamdată nu putem decât să așteptăm și să vedem cum vor evolua lucrurile în următorii ani. Referitor strict la genealogie, ca să mă leg de ce spunea
@bendorna, poate că întârzierea digitalizării în România sau în alte părți ale Europei ne va mai ajuta pentru o vreme și nu va trebui să ne confruntăm imediat cu această problemă ;D