Salutare.
Arborele genealogic m-a purtat prin mai multe zone/județe ale țării, inclusiv Harghita. Din păcate pentru mine (din câte înțeleg din răspunsul celor de la Arhivele Naționale din Miercurea Ciuc) registrele de stare civilă (laice, începând cu 1895) nu au fost ridicate de la primării (nu știu motivul), așa că a trebuit să mă descurc cu cele parohiale, nici acelea publicate toate (deși au mai adăugat, de când am început eu cercetările, în septembrie 2025).
M-am obișnuit cu stilul, cam știu mulțimea numelor de familie (relativ puține), idem mulțimea prenumelor folosite (tot foarte puține).
Am întâlnit însă ceva ce nu respectă tiparul obișnuit și nu știu exact ce semnificație are. La o naștere (de interes pentru mine), sub prenumele nou-născutului a fost trecut un alt (al doilea?) prenume, ceva de genul prenume1 și sub, / prenume2 / - cu tot cu barele oblice. Ciudat este că de obicei preotul folosea paranteze rotunde (câteodată urmate respectiv precedate de :), atunci când sub numele satului (același, practic, la toți născuții) menționa zona satului (revenind la mulțimea aceea mică de nume și prenume folosite, rezulta o repetitivitate a combinației nume - prenume foarte mare, deosebirea fiind făcută prin prenume tată, zonă a satului, eventual poreclă a unui înaintaș). De asemenea, dar mai rar, folosea și pentru zona satului barele oblice, eventual urmate de :, adică /: zonă :/. Barele oblice sunt tot pe post de paranteze rotunde? Punctele, doar ceva estetic (când da, când ba)? Dar cel mai important pentru mine, al doilea (?) prenume. Se întâmpla puțin înainte de 1900. Registre civile existau deja la acel moment dar nu cred că voi găsi înțelegere la primăria respectivă pentru a vedea dacă și laic a fost înregistrat cu două prenume. Tot legat de acest al doilea prenume, nu este al tatălui, poate eventual al bunicului patern (menționat indirect în registru prin tată). Și nici corectură nu cred că este, primul nefiind tăiat.
Notația reprezintă paranteze în echivalentul de azi. Sunt curios de câteva exemple. Ce am mai văzut eu era legat de specificarea sfântului vizat, de ex. Joannes (Baptista) vs. Joannes (Evangelista).
Alt caz: Antonius (de Padua).
Alte notații sunt distincția între 2 prenume la un copil (binominus) și gemeni (gemelli).
Fiecare nou născut avea rândul lui, chiar și gemenii (cel puțin în acea perioadă și la acel preot). La ei ori scria geamăn la fiecare (vertical, în căsuța prenumelui, după prenume), dacă se trecea la pagină nouă, ori făcea o acoladă peste ambele rânduri, și scria o singură dată gemeni (vertical, după }).
Atașez un mic colaj, 4 exemple. Sus, gemeni, jos, câte două prenume (deși marea majoritate primea unul singur). Pentru scenariul al doilea, cel cu câte două prenume, am prins și prenumele precedentului respectiv următorului nou născut, pentru că în cazul fetei, pare corectură (prenumele din paranteză pare să fi fost scris inițial, primul, pe mijloc vertical/orizontal, apoi al doilea scris ulterior, mai decolorat). În cazul băiatului (de interes pentru mine), întreg binomul este centrat sus/jos, fără diferențe de culoare/tonalitate.
PS. Nu am înțeles exact la ce te-ai referit cu numele de sfânt. Cei care nu primeau (pre)nume de sfânt ca prenume principal, trebuia să primească neapărat un al doilea, de sfânt? Cam cum se procedează astăzi? Sigur, marea majoritate primeau prenume gen Nicolae, Petru, Dumitru, Ioan, George, Mihai, Vasile, Maria, Ana, Ioana, am întâlnit însă și Palag(h)ia, Eudochia/Dochiția, Victor, Emanuel, fără un al doilea prenume. LE. Ba da, însă nu am văzut asta aici.
Numele sfântului rămâne o teorie plauzibilă. Verifică și numele nașilor sau dacă data este apropiată de praznicul acelui sfânt. Mai ai exemple de paranteze cu bară? Eventual cu întreaga înregistrare.
Bingo. Era născut fix pe 29 iunie (Sfinții Petru și Pavel). Nu remarcasem și nici nu dădusem importanță acestui aspect. Mulțumesc. Deci rămâne varianta cu două prenume, că a primit două, la naștere? Pe naș nu îl chema Petru, pe bunicul patern da (sau așa pare că ar scrie, nu poreclă, ci a Petrii).
O să mă mai uit după astfel de situații. În rest, am zis, zona din sat era scrisă câteodată între bare, cu sau fără două puncte.