Salutare tuturor! În seara asta vreau să aduc în atenție un tip de surse mai particulare, adesea greu de întâlnit.
Pe vremuri, când hârtia era un lux, erau adesea folosite cărțile bisericești (care erau cam și singurele cărți care circulau în Moldova și Țara Românească în secolele XVIII–XIX) pentru a consemna anumite informații, chiar și de interes genealogic.
În majoritatea cazurilor, textele originale s-au pierdut, însă aceste mențiuni pot fi găsite editate în volume sau articole (de obicei reproduse, la rândul lor, din transcrieri realizate de alți cercetători). În cazul meu, am regăsit acest tip de surse în Enciclopedia Văii Trotușului de Corneliu Stoica.
De exemplu, de cele mai multe ori, pe cărțile religioase găsim mențiuni nominale despre cine le-a achiziționat. Ca în acest caz, pe o Cazanie de București din 1768, cumpărată de răzeșii din Filipești:
Citat,,Ačastă sfăntă carte ce să numește păucenie o am cumparatu noi răzășii din satul Filipeștii cum și alți o(a)meni streini pre cari iau îndurat Dumnezeu. Și am datu la biserica noastră a Filipeştilor, ca să fie pomenire pentu sufletile no(a)stre și ale părinților noştri. Și am dat 12 lei bani bani adică doisprăzăci lei și cine ce au dat să s(e) știe. Un leu preot Apostul Dăsag(ă), un leu die (a)con(u) Andrieş Dăsag(ă), un leu Aslănache tanga, un leu lon fičorul vornicului Mihălache, 10 părale Neculaiu Muste, 10 păr(ale) mane ot Curița, 10 păr(ale) Preda, 10 păr(ale) Ion Corne, 10 părale Ion vornicul sin Chirițoiu, 10 părale Gheorghie Tangan, 10 părale die(a)con(u) Andreiu Chirița, 10 părale Alicsandru Torozan, 10 păr (ale) căpitan Tănasii ... par(ale) Iordache za Oc(na) ... par (ale) Gheorg. Ilisăiu și 10 par(ale) Domofti Țițul (?) 10 parale Gligoraş sin pricope, 10 parale Toader Gherman, 10 par(ale) Ştefan Gherman, 20 părale Ioniți Negură zăt Gheorghiia Tanga, 10 par(ale) am dat eu Pavăl Gheold(u)m, doi zloți eu Ioniță sin Costache am dat un leu tij, am. mai dat eu Andreiu die(a)con Dăsag(ă), 30 păr(ale) tij am dat eu preot Apostul Dăsag(ă). Și am înplinit doispăzece lei bani de argintu. Și cine o ar înstreina ačastă sfăntă cartă, ce să numeste căuzenie (sic) sau or furau, să fie blăstămat de Domnu Is. și de Precurata Maica sa și afurisit de 318 sfinți părinți dela cetate(a) Nechii. Si am scris eu Andreiu die(a)con(u) Dăsag(ă) cu zisa acestor mai sus arătat".
(C. Stoica, Valea Trotuşului. Enciclopedie, ed. II, 2008, p. 495)
Adesea sunt menționate și anecdote, care ne permit să vedem cum comunitățile locale trăiau anumite evenimente istorice... chiar cu o oarecare ironie!
Pe un Apostol de Iași din 1786, conservat cândva la biserica Sf. Voievozi din Răcăuți (com. Buciumi):
Citat,,Să fii știut di căndu au venit Moscalii 182[8] și au şezut până la April 8 zile și s'au rădi(cat) ... și să în (?) toată lume(a) plătetă, căci am pătemit (fie)care să zic(ă) toț ah, ah, vai!"
,,Cini au scris aiča mai sus nu știia că știu, că spuni di Muscali și să vaită, dar cănd vor vini Turcii ci va faci (?) Vai di el".
(Idem, p. 472)
Însă acele pagini, sau chiar marginile goale ale paginilor cărților, erau folosite și pentru a-și exprima suferințele vieții. Aceste însemnări, intime și sincere, ne ajută să înțelegem cum putea gândi un om care a trăit acum aproape 200 de ani, într-o lume cu mult diferită de cea în care trăim noi.
Un exemplu de acest fel îl regăsim pe o Evanghelie de Buzău din 1836, folosită cândva la biserica Sfântul Gheorghe din Bârsănești:
Citat,,Să să știi că la anu 1843 Dech(em)v(ri) în 28 zile Vinere noapte la 10 časuri turcești s'au născut fiica noastră Mareia boteză(n)du-să de dum(n)e(a)ei c(u)coana Catinca Crup(enschi) mătușa noastră. Aciastă copilă s'au născut după 13 ani a însoțirei noastre iar în toată curgere(a) vremii aceșteia s'au mai născut și altь 12 copei, însă totь mortь, deși cu feliuri de doctori s'au căutat soțiia me, dar n'au fost chip a pute faci vreun copilu viu. Și eram atăt eu căt și maică-sa deapururi în supărare pentru că nu-mi pute(a)m învrednici a ave și noi un copil. Și aşa într'o noapti am văzut prin vis ca o vedenii.
Păre că au venit în casă un călugăr noa(p)tea și găsăndu-mă supăr(at) în casă la Dădești m'au întrebat despre toate și despre copei de am. Ș i-am spus, cele întămplate. Iar el mi-au zăs: Că să eu pe soțăia me căt va fi gre și cu toată răvna să alergu la Maica Domnului dela mănăstire(a) Niamtului, că voi dobănde copil. Si așa și am urmat. Și s'au melostivit Mai(ca) Precurată de ni-au dăruit aciastă copelă fără a luoa maică-sa nici o doctorei lăsăndu-să numai în nădejde(a) Maicei Domnului, care copelă Domnu să o blagoslovască cu darurile cele buni și ca o menuni dumnezăiască o am însămnat-o ca să să știi. Și după aciasta la 1849 Noemv(ri) 14, ni-au mai dăruit Domnul și un copelu, care s'au botezat de dum(nea)ei c(u)c(oana) Frăsănița Ros(e)t mătușa copilului și s'au pus numile Luca feind aşa vroința maicei sali pe care copilu Domnul (sic) să-i dei zăli multe și norociri blagoslovindu-l Domnul a-i dărui toati darurile celi buni și după a lui Dumnezau şı a noastrà a părinților bună meniri. Iar după acest copelu maică-sa a fost tot bolnavă pără cănd la 1850 Apr. (?) 25, s'au arătat boala sa că i-au venitu un o(n)flătură la checinoari dintăi și apoi curănd la tot trupul. Și cunoscăndu-să că pătimește de dropecă am mersu pela doctori, întăi la Bacău și apoi și la Eşi. Și după căti căutări și consulturi n'au fost chip a să mai îndrepta pără cănd în post(u) cel mari 1851 Mart 6, i s'au tăiat întăi pofta mâncărei în căt au slăbit cu desăvărşiri și au slăbit în căt nu se pute neci întoarce măcar în patul ce zăce. La 10 Mart, Sămbătă dimineață vorovind și cerănd ca să să înpărtășas(că) și după înpărtășire mai zăcănd cătiva cuvinte cam neînțălesă ș'au dat sufletul pe care Domnul să o iarte. Și aci care veiațatori ar ceti și să o odihniască pe răposata me soțăi Catinca Venieriu născută Ros(e)t".
(Idem, p. 506)
Cunoșteați acest tip de surse? Știți și alte volume în care sunt editate astfel de informații?
Într-adevăr, sunt surse care pot da culoare personajelor din cercetările genealogice. Am găsit și eu însemnări similare pentru moșnenii Sersești, de regulă referitoare la fenomene naturale extreme, cutremure și războaie.
Una dintre ele în special este valoroasă pentru că menționează o naștere și relații de rudenie și consemnează războiul ruso-turc:
CitatSă se știe de cându s-au născut copilu fratelui Neculae în ziio de duminica Moșilor dimineața, în zilile prea luminatului nostru domn Iio Alicsandru Ipsilant Voivod.
Și era muscalii în Țara Rumânească. Să bătea cu turcii. Și era bajanie forte. Au trecut boeri la Țara Ungurească. Și au robit turcii târgul Buzăului și sate de pe câmpu multe. Și era frică multă la toată lumea. La leat 1807, luna lui iunie, în zio de sfântul Justin, la trei ceasuri din zi.
La leat 1807 am fostu robitu-ne forte la partea câmpului. S-au tăiat neguțători mulți la târgul Buzăului. Și oameni la partea câmpului s-au robitu. Iunie, zile 5.
Altele menționează o serie de cutremure:
CitatSă se ştie de cînd s-a cutremurat pămîntul într-o sfîntă duminică la doo ceasuri din zi, foarte cutremur mare, că se speriaseră Serseştenii.
Apoi la un ceas iar s-au cutremurat mai binişor în duminica a cincea a sfîntului post. Iar cînd au fost miercuri, a treia zi în revărsatul zorilor, iar s-au cutremurat mai încetinel.
Apoi, zis de Paşti, ca la şase ceasuri din zi iar s-au cutremurat în zilele prea înălţatului domn Constantin Gheorghe Angearliu Voievod, la leat 1798, luna martie 18.
Și am scris eu Manolache și eu Gheorghe Serseşti, de zile bătrîne.
Să se ştie, de cînd s-au cutremurat pămîntul, sâmbătă la doo ceasuri din noapte, sâmbătă, a cincea săptămînă a marelui Paşte, ca la un ceas iar s-au cultremurat mai binișor în duminica a cincea a sfântului post. Iar când au fost miercuri a treia zi în revărsatul zorilor, s-au cutremurat mai încetinel. Apoi în ziua de sâmbăta Paștelui, seara la şase ceasuri din zi, iar s-au cutremurat, în zilele prea înălţatului domn Io Constantin Gheorghe Ansarli voi(e)vod, la 1798, în luna martie 18. Şi am scris eu, Gheorghe Serseşti.
O alta menționează o iarnă deosebit de grea:
CitatSă se ştie de când au dat o iarnă de să făcuse peste tot numai ghiață de nu puteau oamenii să umble nicăieri și să speriase(ră) toți oamenii de iarnă ca aceea. Leat 18?? Gheorghe Sersea
O alta menționează o hotărnicie:
CitatSă se ştie de cînd s-au măsurat siliştea satului Poseşti Pămînteni, de s-au făcut pogoane şi s-au dat pogoanele pre stînjăni, fieştecăruia după stînjăni, în zilele prea luminatului domn Grigore Ghica, la leat 1824 ghenar 12. Atunci învăţam eu Ene dascălul, copiii Frîncului Sersea, în casa du(mnea)lui
O colecție de astfel de însemnări editate este:
Ilie Corfus - "Însemnări de demult"
(https://www.biblioteca-digitala.ro/?pub=6317-insemnari-de-demult)