Începând cu luna decembrie 1865, în Moldova și Țara Românească este introdus oficial sistemul laic de stare civilă, responsabilitatea întocmirii actelor fiind transferată de la biserici către primării.
Pentru actele de căsătorie s-au păstrat, deși fragmentar și mai ales în marile orașe, așa-numitele dosare de căsătorie. Acestea cuprindeau întreaga documentație necesară întocmirii actului și erau depuse spre păstrare împreună cu registrele de stare civilă.
În linii mari, un astfel de dosar putea conține următoarele documente (în fotografii căsătoria unui cuplu de evrei din urbea Iașilor, anul 1874, identificată într-un grup facebook):
- Publicațiile de căsătorie afișate la casa comunală și la lăcașul de cult (în acest caz, sinagoga).
- Procese-verbale întocmite cu cinci martori, care înlocuiau extrasul de naștere.
- Extrase din actele de stare civilă, certificând vârsta și, de regulă, decesul părinților sau al foștilor soți.
- Declarații de consimțământ din partea părinților.
- Declarația prin care se atesta că mirii nu erau înrudiți în gradele interzise de lege și că nu mai fuseseră căsătoriți anterior.
Actul de înregistrare a căsătoriei.
Conținutul dosarului de căsătorie (partea I)
Conținutul dosarului de căsătorie (partea II)
Acum vine întrebarea de baraj, nu sunt digitalizate, corect? ;D
Nu, însă oricum sunt păstrate extrem de puține. Am văzut un fond separat la Bacău pentru ele și știu că sunt sigur și la Iași în colecția de stare civilă. Oricum, în contextul eANR, nu meritau digitizate, preferam oricând să mai acopere câțiva ani din actele propriu-zise de stare civilă. Documentația din dosare se adresează oricum cercetătorilor determinați, care oricum ar da de ele altfel.