Forum genealogica.ro

Tata, Constantin Munteanu, e din Strehaia, jud. Mehedinți, dar povestea genealogică din familie este că strămoșul numit Munteanu a venit "de peste munți", adică din Transilvania. Aparent ar fi avut un alt nume, iar Munteanu a fost porecla care i s-a dat, ulterior transformată în nume de familie. Numele original ar fi fost altul, care se întîlnește într-adevăr în Strehaia, dar nu se întîlnește deloc în arborii potrivirilor genetice autozomale ale lui tata. Deci partea asta din poveste pare a nu fi adevărată, însă partea cu venirea din Transilvania e adevărată, pentru că tata are multe potriviri [matches] care au strămoși de acolo.

Primul test al cromozomului Y a fost Y-111 de la FamilyTreeDNA (FTDNA), care a dat ca rezultat I-M253, deci practic haplogrupul I1, care-i considerat de origine Germanică. Asta n-a fost o surpriză, ținînd cont de povestea cu Transilvania și prezența Sașilor acolo timp de multe sute de ani. Însă potrivirile cele mai apropiate găsite de FTDNA (pe 67 de markeri) nu erau Germani, ci din fosta Iugoslavie, Suedia și SUA (de origine Britanică). Unii dintre Iugoslavi (Sîrbi, Bosniaci, Muntenegreni și Croați) făcuseră testul Big Y și aveau haplogrupul I-FGC33034, deci am bănuit că ăsta trebuie să fie și haplogrupul lui tata. M-am bazat pe faptul că tata a făcut teste ADN la Ancestry, 23andMe și FTDNA, iar rezultatul de la FTDNA l-am pus pe MyHeritage. Peste tot erau multe potriviri din fosta Iugoslavie, ceea ce evident că m-a mirat, pentru că nu era nici o poveste în familie despre strămoși de acolo. Haplogrupul Y a confirmat faptul că aceste potriviri erau adevărate.

Al doilea test a fost cel de la 23andMe, care dă și haplogrupurile Y și mitocondrial pe lîngă lista de potriviri genetice. Haplogrupul găsit de 23andMe a fost I-P109, confirmat ulterior și de FTDNA, cînd am cumpărat un pachet de SNP-uri [SNP pack] pentru I-M253. Ramura I-P109 a lui I1 e de origine Scandinavă, deci lucrurile deveneau și mai interesante. În final, testul Big Y a confirmat haplogrupul I-FGC33034, o ramură a haplogrupului Balcanic I-FGC22045, el însuși o ramură a haplogrupului Scandinav I-FGC22048.

S-au justificat banii pentru testul Big Y, în condițiile în care am putut ghici haplogrupul precis doar cu testul Y-111? Da, pentru că haplogrupul găsit de testul Big Y nu este de obicei fix, ci se poate schimba în funcție de persoanele noi care se testează, sau de noi adăugări la baza de date a FTDNA provenite din studii științifice, ceea ce s-a și întîmplat. Prima schimbare a fost că I-FGC33034 a fost renumit de FTDNA ca I-FGC22061 și au început să apară și ramuri ale lui, deci persoanele care aveau mutații noi identice au format ramuri separate față de trunchiul principal. FTDNA folosește o terminologie originală, în sensul că mutațiile ADN-ului de pe cromozomul Y sînt numite "variante". În momentul în care doi sau mai mulți bărbați care au făcut testul Big Y au o mutație nouă care nu se mai întîlnește la nici unul din cei testați de FTDNA, ei primesc un haplogrup nou și formează o ramură separată pe arborele de haplogrupuri.

Tata a primit astfel după un timp haplogrupul I-PH3895, pentru că FTDNA își mărește baza de date ADN și prin includerea rezultatelor unor studii științifice. Un astfel de studiu care a testat ADN-ul cromozomului Y al mai multor bărbați Europeni a descoperit mutația PH3895 la un cetățean Sîrb. Ca în majoritatea studiilor științifice, cei testați în acest studiu au fost anonimi, deci nu se știe nimic în plus despre bărbatul respectiv. Dar în momentul în care cei de la FTDNA au importat rezultatele studiului în baza lor de date, au descoperit că tata are aceeași mutație, deci au creat o ramură nouă sub I-FGC22061.

I-M253>I-P109>I-S149887>I-FGC22048 (I-FGC22046)>I-FGC22045>I-FGC22061>I-PH3895

Pagina de prezentare I-PH3895 pe FTDNA
https://discover.familytreedna.com/y-dna/I-PH3895/story

Arborele haplogrupului I-FGC22048 (I-FGC22046 pe YFull) :
https://www.yfull.com/tree/I-FGC22046/

Eu am început cercetarea genealogică de îndată ce tata a primit haplogrupul I-FGC33034 și evident primul lucru pe care l-am făcut a fost să-l caut cu Google. În mod surprinzător, am descoperit că exista un fir de discuție pe tema asta pe un forum de genealogie Sîrbesc. Evident că m-am apucat să-l citesc. Pe vremea aia se putea băga adresa paginii firului de discuție în Google Translate și apoi se mergea direct de la o pagină tradusă la alta (acum forumul nu mai merge cu Google Translate, dar merge cu Yandex Translate).

Așa am aflat că haplogrupul este asociat cu un trib medieval de origine Vlahă numit Drobnjak (pronunțat Drobniac), trib care ar fi fost originar din Travnik în Bosnia, este menționat în perioada medievală în documente din Dubrovnik (Croația) pe coasta Mării Adriatice și apoi ar fi migrat în nordul Muntenegrului în zona care-i poartă numele și are ca centre orașele Šavnik și Žabljak. Evident că istoria tribului (inclusiv numele) se bazează mult pe tradiția populară (folclorică), deci nu se știe cît este de adevărată. Asocierea urmașilor tribului Drobnjak cu haplogrupul I-FGC22061 este însă adevărată, adică cei mai mulți care au haplogrupul au și povestea originii mai mult sau mai puțin îndepărtate din regiunea Drobnjak.

https://en.wikipedia.org/wiki/Drobnjaci

Originea Scandinavă a haplogrupului unui trib de origine Vlahă a reprezentat de la început o enigmă pentru genealogiștii Sîrbi. Pe firul de discuție s-au emis de la început mai multe ipoteze, inclusiv cea Normandă, adică a provenienței haplogrupului de la un Normand care ar fi luptat în Balcani împotriva Bizantinilor. În momentul în care a apărut rezultatul testului Big Y al lui tata au început și speculațiile despre cum a ajuns haplogrupul în Strehaia. M-am decis să particip și eu la discuție, dar cum nu știu limba Sîrbo-Croată, am scris în Franceză și Engleză, iar ulterior doar în Engleză, la sugestia unui administrator al forumului. Deci cercetarea despre originea haplogrupului am început-o pe forumul Poreklo (paginile 58-80 ale firului de mai jos).

Drobniaci - Novliani I1>P109>FGC22045>FGC22061
Versiune originală în Engleză:
https://forum.poreklo.rs/index.php?topic=472.msg160667#msg160667

Nu pun o legătură către o versiune tradusă, ci recomand traducerea mesajelor mele unul cîte unul folosind Google Translate. Traducerile sînt bune, dar nu excelente și pot avea unele probleme cu terminologia folosită. De exemplu "match", care-i tradus în contextul genealogiei genetice prin "potrivire", e tradus așa în general, dar în unele situații e tradus automat prin "compatibilitate".

Deși am folosit multe imagini, în special capturi de ecran [screenshots], în mesajele mele, am decis să nu le includ în mesaje, ci să le fac disponibile ca legături către contul meu Google Photos sau mai ales Google Drive, unde sînt stocate imaginile respective. Clicul pe o legătură deschide imaginea într-un tab nou. Tot ce e încărcat [uploaded] pe serverele Google este scanat automat, deci imaginile sau documentele către care am pus legături în mesajele mele pot fi deschise în siguranță. Decizia mea referitoare la imagini a fost luată în principal pentru a nu lungi mesajele în mod excesiv și pentru a le face mai ușor de citit pe dispozitivele mobile.

În timp, mesajele mele postate pe forumul Poreklo au început să provoace iritare, în mod surprinzător de la unii care nu au haplogrupul I-FGC22061, deci nu erau direct interesați de această problemă. Se pare că tribul Drobnjak are un rol special în istoria Sîrbilor, și prin faptul că era un trib mare, și prin percepția indusă de tradiția populară că din punct de vedere etnic ar fi fost cel mai pur trib Sîrbesc. Datele științifice arată însă altceva, inclusiv o înrudire genetică cu Albanezii, pentru că ramuri ale haplogrupului I-FGC22045 se întîlnesc și la Albanezi. Evident că am avut unele discuții în contradictoriu cu unii din administratorii forumului și mi s-a sugerat să nu mai postez mesaje acolo, ci pe un blog personal, iar pe forum să pun doar legături [links] către articolele de pe blog dacă aș fi găsit ceva interesant. Am preferat să plec de acolo.

Așa că m-am dus pe forumul Rusesc de genealogie Molgen, unde am continuat cercetarea despre originea haplogrupul I-FGC22045, scriind în Engleză și făcînd la început un rezumat al cercetării de pe forumul Poreklo. Molgen este actualmente singurul forum de genealogie care are o secțiune separată pentru haplogrupurile Y, împărțită în subsecțiuni pentru haplogrupurile principale. Asta aș recomanda și pentru forumul Genealogica, cînd se va dori extinderea secțiunii de genealogie genetică. Eupedia are ceva asemănător, dar e un forum generalist, nu specializat pe genealogie.

Haplogrupul I-FGC22045, o ramură Balcanică a lui I-P109
Versiune originală în Engleză:
https://forum.molgen.org/index.php/topic,14941.0.html

Versiune tradusă automat cu Google Translate:
https://forum-molgen-org.translate.goog/index.php/topic,14941.0.html?_x_tr_sl=auto&_x_tr_tl=ro&_x_tr_hl=en-US&_x_tr_pto=wapp

Cum ramura soră a haplogrupului I-FGC22045 este haplogrupul I-FT216475 (întîlnit în sudul Suediei) m-am decis să fac cunoscută cercetarea mea și pe forumul Suedez de genealogie Rötter. Însă tocmai atunci forumul Molgen a dispărut de pe internet fără nici o explicație și fără să se știe dacă și cînd va reapărea. A reapărut după vreo 3 săptămîni, dar m-am hotărît să continui cercetarea postînd mesajele pe forumul Rötter. Asta în speranța că va exista un interes din partea Suedezilor pasionați de genealogie și că aș putea convinge pe niște Suedezi cu haplogrupul I-S14887 să facă testul Big Y și să fie astfel descoperită o ramură intermediară între haplogrupul I-FGC22048 (Scandinav, apărut în 500 î.e.n) și I-FGC22045 (Balcanic, apărut în 700 e.n).

I-FGC22045, un Haplogrup Y Balcanic de origine Scandinavă
Versiune originală în Engleză:
https://forum.rotter.se/index.php?topic=199859.0

Versiune tradusă automat cu Google Translate:
https://forum-rotter-se.translate.goog/index.php?topic=199859.0&_x_tr_sl=auto&_x_tr_tl=ro&_x_tr_hl=en-US&_x_tr_pto=wapp

Deși firul de discuție era citit în mod sigur și de Scandinavi, n-am reușit să provoc vreun interes din partea lor, poate și pentru că haplogrupul I-M253 este prezent la vreo 30-40% din populația de acolo, deci e ceva banal pentru ei.

Așa că după mai multe luni m-am reîntors pe forumul Molgen, unde am continuat postarea cercetării mele genealogice pînă la sfîrșitul anului trecut, cînd practic am epuizat aproape tot ce îmi propusesem de cercetat cu datele existente pînă acum.

În esență teoria mea despre originea haplogrupului este că a fost adus în Balcani de un Englez de origine Normandă numit Gervase of Tilbury [Gervase din Tilbury, Anglia], care a condus orașul-stat Ragusa [azi Dubrovnik] între 1186-1190, atunci cînd acest mic stat devenise vasal al Regatului Normand al Siciliei și Italiei de Sud. În opinia mea, Gervase era unul din membrii familiei Montfort, o familie Normandă cunoscută, prezentă în Franța, Anglia și Italia. Unul din fiii lui Gervase, numit Martinussio, a înființat o familie nobilă cu același nume care a existat cîteva sute de ani în Ragusa. Vlahii erau cei mai mari transportatori de mărfuri pe uscat în Balcani în perioada medievală și evident că au intrat în relații comerciale, dar și matrimoniale, cu familiile nobile din Ragusa, a căror ocupație principală era comerțul în toată Peninsula Balcanică. În acest fel haplogrupul Y I-FGC22045 ar fi trecut de la familia Martinussio la tribul Drobnjak, care este menționat în multe documente din arhiva Dubrovnikului ca făcînd afaceri cu familiile nobile de acolo.

Am emis ipoteze și despre modul în care haplogrupul a ajuns în Transilvania, cea mai probabilă la acest moment fiind prezența ofițerilor și soldaților din Balcanii de Vest pe granița militară dintre imperiile Habsburgic și Otoman, care era pe culmile Carpaților Meridionali.

Cercetările mele comparînd arborii genealogici ai potrivirilor lui tata și arhivele de stare civilă puse recent pe internet sugerează prezența haplogrupului în județele Alba, Sibiu și Brașov, foarte posibil la bărbați cu numele Muntean.

Trebuie spus că în cadrul cercetării făcute acum mai multă vreme pentru descoperirea haplogrupului Basarabilor, au fost găsiți patru bărbați din județul Brașov făcînd parte din grupul de control (anonimi, dar nu se numeau Basarab) avînd haplogrupul I-P109, deci e posibil să aibă de fapt haplogrupul I-FGC22061, care e o subramură a lui I-P109.

Numele Muntean este însă foarte răspîndit în zona Transilvaniei, deci bărbații cu acest nume au o mare diversitate de haplogrupuri Y. În momentul de față tata nu are nici o potrivire numită Muntean/Munteanu care să aibă haplogrupul I-M253 (I1) sau una din ramurile sale. Am contactat toate potrivirile cu strămoși Munteanu în arborele genealogic, dar n-am primit decît puține răspunsuri, iar cei care au răspuns mi-au zis că ramura lor Muntean/Munteanu e foarte îndepărtată și nu mai sînt în contact cu rudele lor avînd acest nume, deci nu le pot convinge să facă un test ADN. Eu am reușit să conving o singură potrivire numită Munteanu cu strămoșii paterni de lîngă Sibiu să-și transfere rezultatul testului de la MyHeritage la FTDNA pentru a obține un haplogrup Y, dar haplogrupul primit nu a fost I1.

Dacă cineva numit Muntean/Munteanu citește mesajul ăsta și vrea să-și afle haplogrupul Y, există trei posibilități care nu-s foarte scumpe. Haplogrupurile intermediare menționate mai jos sînt acelea care ar sugera o înrudire cu tata pe linia strict paternă, pe care este transmis cromozomul Y. Dovada de netăgăduit este însă oferită doar de testul Big Y, de care vorbesc la sfîrșit.

1) Cumpărarea testului Family Finder de la FamilyTreeDNA (FTDNA), care costă 79 USD, dar la care se fac reduceri de multe ori pe an, așa că poate fi cumpărat la jumătate de preț. Acest test oferă un așa-zis haplogrup Y intermediar, adică aflat undeva pe la jumătatea distanței între haplogrupul trunchiului principal (al strămoșului de acum 3-4000 de ani) și haplogrupul precis (al strămoșului de acum 500-1000 de ani). În cazul de față haplogrupul trunchiului principal este I-M253, iar haplogrupul precis este I-PH3895. Haplogrupul intermediar descoperit de testul Family Finder este I-S14887.

https://www.familytreedna.com/products/family-finder

2) Transferarea datelor brute [raw data] de la un test ADN făcut la Ancestry, 23andMe sau MyHeritage. Acest transfer e gratuit, dar pentru obținerea haplogrupului Y trebuie plătiți 19 USD. Haplogrupul intermediar descoperit în cazul transferului de la Ancestry sau 23andMe este I-P109, iar în cazul transferului de la MyHeritage este I-S14887.

https://www.familytreedna.com/autosomal-transfer

3) Cumpărarea testului autozomal numit "Basic Ancestry" de la 23andMe, care costă în jur de 110 USD, cu tot cu transportul. Haplogrupul intermediar descoperit în acest caz e I-P109.

https://www.23andme.com/dna-ancestry/

Testul cel mai bun pentru haplogrupul Y este Big Y-700, dar acesta e într-adevăr scump (450 USD sau 400 USD cînd se fac reduceri) și e recomandat celor cu adevărat interesați de cercetarea în profunzime a liniei strict paterne. În acest caz haplogrupul descoperit trebuie să fie I-PH3895 sau o altă ramură, nedescoperită încă, a haplogrupului I-FGC22061.

https://www.familytreedna.com/products/big-y

Cercetarea mea genealogică despre originea haplogrupului I-FGC22045 este în mare măsură speculativă, dar este bazată pe documentele din epocă și pe datele genetice pe care le-am avut la dispoziție.

Foarte interesantă lectura! mulțumesc că ați împărtășit toată povestea cercetării și felicitări pentru stăruință. Este remarcabil parcursul din aproape în aproape și am găsit idei interesante pentru continuarea cercetării mele referitoare la haplogrupurile Y. Cred că identificarea unei persoane cu certitudine este foarte dificilă, iar aducerea în discuție a lui Gervase de Tilbury necesită o documentație foarte solidă, pentru că este o probabilitate foarte mare să fie o capcană. Dar în tot cazul, pista este interesantă și sunt curios ce veți descoperi pe viitor!

Am făcut cercetarea și am încercat s-o duc pînă la capăt, pentru că am văzut că Sîrbii, care au cel mai mare procent din populație cu acest haplogrup (vreo 3-4%), nu au făcut-o ei înșiși, deși știau de el cu mult înaintea mea. Din ce am observat eu, cercetările speculative nu sînt bine văzute de către administratorii forumului Poreklo, dar evident că mai există și alte forumuri pe care se poate publica cercetarea sau se poate crea un blog dedicat ei. Realitatea e că Sîrbii care au unul din haplogrupurile de sub I-FGC22045 n-au făcut cercetarea originii lui și nici nu dădeau semne c-o s-o facă. Însă au citit cercetarea făcută de mine și unii din ei chiar au intervenit cu mesaje proprii pentru scurtă vreme.

Însă chiar dacă cercetarea mea e speculativă, rezultatul la care am ajuns poate fi verificat științific, cel puțin parțial.

Printr-un mare noroc, acest haplogrup are un mare avantaj, care însă nu este valorificat, din motive care nu-s clare. În 2018 au fost făcute săpături de către arheologi profesioniști în locul unde localnicii au descoperit o biserică veche și cimitirul asociat ei. Au fost găsite mai multe schelete sub o piatră cu inscripția "Aici odihnește cneazul Nikola Rašcović Drobnjak (pronunțat Nicola Rașcovici Drobniac)". Cîteva au fost supuse ulterior unui test pe 25 de markeri pentru haplogrupul Y. La unul din ele a fost descoperit haplogrupul I-FGC33034 (care acum se numește I-FGC22061). Folosind documentele existente în arhive se presupune că acest cneaz (conducător local) Vlah a trăit în jurul anului 1450. Asta înseamnă că ADN-ul lui, atît autozomal cît și cel Y, reprezintă o comoară genetică, o capsulă a timpului, care ar dezlega multe enigme, inclusiv cea a originii haplogrupului. S-ar putea deci vedea cu ce populații medievale era el înrudit genetic.

Am vorbit în detaliu despre acest episod controversat într-un mesaj în șase părți postat pe forumul Rötter.
https://forum.rotter.se/index.php?topic=199859.msg1689106#msg1689106

Din păcate, această comoară, deși a fost scoasă la suprafață, rămîne îngropată pentru genealogie, deoarece testul care să analizeze în detaliu ADN-ul cneazului nu se face. Rămășițele sînt la muzeul din Trebinje, în Republica Sîrbă din Bosnia-Herțegovina. Genealogiștii Sîrbi de la societatea Poreklo spun că birocrația e de vină pentru faptul că testul nu-i făcut. Dar eu cred că nu există interes pentru acest test. Am contactat cîteva persoane și instituții care mă gîndeam că ar fi interesate de test (inclusiv muzeul) și n-am primit nici un răspuns.

Faptul că eu susțin că haplogrupul este cel al familiei Montfort și a fost adus în Balcani de Gervase of Tilbury este în momentul de față doar o ipoteză. Sînt convins că ăsta e adevărul, trebuie doar confirmat științific. Însă aici intervine o problemă generalizată, anume lipsa de interes a statelor actuale de a testa genetic personalitățile istorice ale căror morminte sînt cunoscute. Din punctul meu de vedere, haplogrupul familiei Montfort ar fi trebuit știut pînă acum, la fel ca și al altor familii Normande. Cum nici istoricii profesioniști specializați în istoria Normanzilor nu fac presiuni pentru testarea genetică, lucrurile rămîn ca pînă acum, blocate într-o cercetare de secol 19.

În momentul de față încerc să găsesc calea prin care haplogrupul a ajuns din Balcanii de Vest în Transilvania. Potrivirile autozomale ajută mult cu asta, dar nu pot fi sigur că o potrivire sau alta din Balcanii de Vest sau Transilvania este legată de linia strict paternă, a haplogrupului Y. Așa cum am zis, am încercat să conving bărbații numiți Muntean/Munteanu care-s potriviri genetice să-și transfere rezultatul la FTDNA, însă cu o singură excepție, nu mi-au răspuns la mesaje. Unul din ei și-a transferat gratuit rezultatul la FTDNA imediat după ce i-am scris eu, însă n-a plătit taxa de deblocare [unlock fee] de 19 USD pentru a primi haplogrupul Y și nici nu mi-a răspuns la mesajul inițial sau la cel ulterior. Asta-i situația, nu mă miră deloc lipsa de comunicare, pentru că din statisticile mele doar 5-10% din potriviri răspund la mesajul de contactare, și apoi o parte din acest procent nu mai răspunde la alte mesaje care cer clarificări. E realitatea cercetării genealogice actuale de peste tot, nu numai de la noi, alături de arborii absenți sau de cei prezenți, dar fără locuri de naștere, ceea ce-i face aproape inutili.

Vă mulțumim pentru că că ați ales să împărtășiți și cu noi cercetările dvs.

Se întâmplă ca ramura mea paternă să fie, de asemenea, parte din haplogrupul I1 sau M253 (această mutație fiind deplasată recent; deci astăzi putem spune că toți coborâtorii din fostul M253, sunt și coborâtori din I-S63).

Partea mea paternă coboară de pe ramura Z58 fiind negativ pentru ramurile mari I-Z138 și I-Z2041. Deocamdată, am făcut doar testul pentru 37 markeri la FTDNA. Nu am simțit nevoia să fac upgrade pentru moment fiindcă am doar potriviri la nivel de Y-12 (toți germanici sau nordici).

Partea paternă se trage din Moldova (județul Neamț). Este drept faptul că pe această ramură nu am putut trece de 1872, fiind vorba de un copil natural.

În orice caz, ce vreau să subliniez este că intrarea unui haplogrup rar (cum e I1) în zona actuală a României (sau a balcanilor în general) s-a constituit în valuri deosebite temporal. Dacă haplogrupul a intrat, să spunem, prima dată printr-un nordic pripășit la Marea Neagră care a lăsat urmași, asta nu înseamnă că toate persoanele din România care împărtășesc acel haplogrup  astăzi se trag de pe aceea ramură. Unii pot foarte bine să fie coborâtorii unor migrații mult mai recente, de pildă din perioada medievală. În contextul dvs., nu aș exclude posibilitatea ca haplogrupul să fi intrat în perioada relativ recentă (e.g. sec. 10-17) din zona Serbia.

Până unde ați reușit să avansați pe partea de genealogie clasică, bazată pe documente nominale? Având în vedere cât de comun este numele Muntean(u), deci având puncte multiple de origine în toate regiunile istorice, nu aș miza  pe testarea aleatorie a oricărui individ cu acest nume. Mai degrabă, personal, aș extinde studiul genealogic pentru a identifica candidați care coboară din primul strămoș strict patern cunoscut (e.g. verișor de grad 4-8), astfel, veți putea crea o ramură distinctă în FTDNA și, deci, îmbunătăți marja de eroare pentru TMRCA.

Îmi face plăcere să postez pe un forum de la noi și încerc să contribui cu experiența mea la stimularea cercetărilor bazate pe genealogia genetică.

Pe partea de genealogie clasică am ajuns pînă la 1847, anul nașterii lui Vasile Munteanu, dedus din certificatul lui de căsătorie. Există însă un Ion Munteanu menționat ca locuitor în Strehaia în 1833 (<<Numărul gospodăriilor și al locuitorilor Strehăii după catagrafia anului 1833>> în monografia "Strehaia în istorie" de C.A. Protopopescu, pagina 171). Ion Munteanu ar putea fi "Ion. P. Cicic zis și Munteanu", menționat ca tatăl lui Vasile Munteanu în actul de căsătorie al acestuia. După ce am văzut toate actele disponibile din arhivele publicate care menționează numele Munteanu din Strehaia, părerea mea e că numele de familie era Munteanu. Cicic era probabil porecla lui Ion Munteanu, care nu i s-a transmis și fiului, ceea ce ar explica de ce Vasile Munteanu n-a folosit niciodată numele Cicic. Am vorbit pe larg despre aceste lucruri în ultimele mesaje de pe forumul Molgen, inclusiv despre posibilitatea ca Cicic să fi fost o adaptare a numelui Čičić (pronunțat Cicici) de origine Sîrbo-Croată.

https://forum.molgen.org/index.php/topic,14941.msg625068.html#msg625068

Toți bărbații Munteanu din Strehaia pe care-i știe tata sînt descendenții lui Vasile Munteanu. Prin testarea unuia din ei într-adevăr s-ar putea ajunge la crearea unei ramuri noi sub I-PH3895 și posibil estimarea perioadei în care strămoșul patern a plecat din Balcanii de Vest și a ajuns în Transilvania. Dar n-ar ajuta prea mult cercetarea genealogică și nu știu cît de corectă ar fi estimarea. Testul cromozomului Y al cetățeanului Sîrb (nu i se știe etnia precisă) care are același haplogrup ca tata a fost făcut în 2014 în cadrul unui studiu științific, însă nu e similar cu testul Big Y. Cromozomul Y conține cam 60 de milioane de perechi de baze ADN (prescurtare Mb). În articolul care prezintă descoperirile testului se spune că au fost analizate 3,7 Mb (milioane de perechi de baze) de pe cromozomul Y, în condițiile în care testul Big Y-700 analizează cam 23 Mb. Deci e o discrepanță între cele două teste, ceea ce probabil ar afecta corectitudinea estimării perioadei în care a trăit strămoșul comun. Mult mai interesantă ar fi găsirea familiei Muntean din Transilvania cu haplogrupul I-PH3895, însă așa cum am zis, n-am primit răspuns la mesajele mele de contactare a potrivirilor cu acest nume. De folos ar fi și publicarea arhivelor de stare civilă mai vechi de 1860, dar nu se știe dacă și cînd se va întîmpla asta.

Testul Big Y (sau un test WGS adăugat la YFull) e esențial pentru cercetarea ramurii strict paterne, prin găsirea haplogrupului precis și a potrivirilor Big Y, care sînt cele mai apropiate potriviri pe cromozomul Y. Testele Y-STR (Y-37 și Y-111) de la FTDNA sînt bune doar pentru familiile cu multe ramuri descinse dintr-un strămoș comun care a trăit cu cîteva sute de ani în urmă, scenariu care se potrivește cel mai bine cu familiile Americane descinse dintr-un colonist venit din Insulele Britanice. Testele Y-STR au deci valoare cînd se știe sau se presupune genealogia pe linie paternă.
             
Din studiul potrivilor Y-STR ale lui tata pot spune că în general numai potrivirile Y-111 sînt sigur înrudite apropiat (tata are o singură potrivire Y-111 cu distanța genetică GD = 9). Toate celelalte tipuri de potriviri (Y-67, Y-37, Y-25, Y-12) pot fi înrudite apropiat sau nu. De exemplu, există potriviri Y-67 (cu GD=6) ale lui tata care sînt și potriviri Big Y, deci au haplogrupul I-FGC22061 (strămoșul comun a trăit acum 8-900 de ani). Dar există și potriviri Y-67 (GD=6) care nu-s potriviri Big Y, iar strămoșul comun cu ele a trăit acum 3600 de ani.

Pe de altă parte, există potriviri Y-12 care sînt și potriviri Big Y, fără să fie însă și potriviri Y-37 sau Y-67, deși bărbatul respectiv a făcut testul Y-111 înaintea lui Big Y. Mai mult, există și potriviri Big Y care nu apar deloc ca potriviri Y-STR. Ce vreau să spun e că testele Y-STR nu sînt deloc precise, deci n-au o valoare mare cînd vine vorba de potrivirile mai mici de Y-111. Pentru cercetarea unei ramuri paterne a cărei origine e necunoscută, numai testul Big Y este valoros. Eu îl recomand și în situația în care nu există decît potriviri Y-12, pentru simplul motiv că unele din acele potriviri Y-12 pot fi de fapt și potriviri Big Y.

În concluzie, importanța unei potriviri Y-12, Y-25, Y-37, Y-67 este pur și simplu la întîmplare, putînd fi înrudită apropiat sau îndepărtat. Testele Y-37 și Y-111 pot fi privite ca niște etape intermediare înainte de testul Big Y. Un lucru bun e faptul că dacă ai făcut unul sau ambele teste, FTDNA scade prețul lor din prețul Big Y cînd îl comanzi, deci banii dați pe Y-37 sau/și Y-111 nu-s bani pierduți. Ce e pierdut este eventual doar timpul, în sensul că este mai bine să afli cît mai repede haplogrupul Y precis și potrivirile Big Y, pentru a face o cercetare genealogică corectă, care nu-i posibilă cu testele Y-STR, care te pot duce pe piste false. Valoarea mai mare a unui test Y-STR poate apărea în unele situații excepționale, în care găsești potriviri Y-STR care au făcut testul Big Y și au un nume de familie sau un arbore genealogic care sugerează un strămoș comun. Însă numai testul Big Y confirmă existența acelui strămoș.

Am vorbit pe larg despre potrivirile Y-STR și Big Y ale lui tata în mesajul de mai jos:

https://forum.rotter.se/index.php?topic=199859.msg1682263#msg1682263

Mai e și un alt lucru care trebuie luat în considerare de către cei pasionați de genealogie, lucru care revine în permanență în discuțiile de pe grupul Big Y găzduit de Facebook. Acolo în mod regulat apar bărbați care întreabă dacă să cumpere sau nu testul Big Y, în condițiile în care au puține potriviri Y-STR. Și răspunsul care li se dă e că cineva trebuie să se "sacrifice" pentru binele comun, în sensul că dacă nimeni de pe ramura de haplogrupuri respectivă nu face testul Big Y, atunci ramura în cauză nu va fi definită niciodată. Cineva trebuie să spargă gheața, și într-adevăr acest lucru are efectul de a încuraja cumpărarea testului Big Y de către ceilalți care ar putea avea haplogrupuri înrudite apropiat.

Deci recomandarea mea este pentru cumpărarea testului Big Y, chiar dacă există doar potriviri Y-12. Așa cum am arătat, e posibil ca unele din potrivirile Y-12 să fie și potriviri Big Y, lucru care însă nu e garantat. Pe de altă parte, chiar dacă nu există potriviri Big Y pe FTDNA, ele pot apărea ulterior sau pot de fapt exista de la început, însă numai pe YFull, care include și teste WGS care nu-s făcute la FTDNA, deci nu-s prezente în baza de date FTDNA. Rezultatul testului Big Y de la FTDNA se poate descărca gratuit în format VCF și apoi se poate încărca la YFull, plătind vreo 50 de euro pentru interpretarea rezultatului, găsirea potrivirilor și prezența în baza de date YFull.

Haplogrupul găsit de testul Big Y va fi sigur mult mai precis decît haplogrupul descoperit de testele Y-37/Y-111 sau cel intermediar descoperit prin transferul datelor testului autozomal de la MyHeritage sau Ancestry la FTDNA. Și nu numai că haplogrupul va fi mai precis, ci și originea lui geografică va fi mai precisă, deci se poate focaliza cercetarea genealogică pe regiunea respectivă. De exemplu tata a primit inițial haplogrupul I-M253, Germanic, apoi pe cel I-P109, Scandinav, dar astea sînt haplogrupuri generice, pe care le au multe milioane de bărbați. Doar testul Big Y a descoperit haplogrupul I-FGC22061, care e un haplogrup întîlnit doar în Balcanii de Vest sau la persoane ai căror strămoși provin de acolo.

Există totuși și situații în care rezultatul testului Big Y este nesatisfăcător și nu-și merită banii, cel puțin pe moment. Am trecut personal prin așa ceva cu haplogrupul bunicului meu matern, Aurel Sivul (născut în Richiș, jud. Sibiu), descendent dintr-un bărbat venit din Galiția și stabilit în Transilvania, cînd ambele regiuni făceau parte din Austro-Ungaria. Numele original de familie al strămoșului Galițian nu e cunoscut și nu știm cum a primit numele de familie Sivu/Sivul. În arhivele de stare civilă din Transilvania am văzut că Sivu (scris Szivu) apare frecvent în paranteză ca diminutiv al numelui de botez Iosif (Iosif>Iosifu>Sifu>Sivu). Pe baza potrivirilor autozomale pe care le avem eu și sora mea a rezultat că acest strămoș era probabil de origine Rusină (Ruteană) dintr-o zonă aflată acum în sud-estul Poloniei lîngă orașul Sanok, la granița cu Ucraina. Fiul unuia din frații bunicului meu a făcut testul ADN la 23andMe și a primit haplogrupul E-V13, cumva surprinzător, pentru că e un haplogrup Balcanic, nu Slav. Apoi am cumpărat testul Y-37 de la FTDNA, ca să văd ce potriviri Y-STR are. N-au fost găsite decît 2 potriviri Y-37, vreo 50 de potriviri Y-25 și vreo 120 de potriviri Y-12.

Am comandat ulterior pentru el și testul Big Y, iar rezultatele au fost complet nesatisfăcătoare, în sensul că n-au fost găsite potriviri Y-67 sau Y-111 și n-au fost găsite nici potriviri Big Y. Eu am crezut inițial că asta s-a datorat algoritmului folosit de FTDNA, care în unele situații nu funcționează cum trebuie, mai ales dacă lucrurile sînt grăbite. Analiza ADN-ului a început pe 28.11.2022 și s-a terminat pe 3.01.2023, deci practic a durat doar o lună și ceva, în condițiile în care testul durează de obicei cel puțin 2 luni. Asta era pe vremea cînd multă lume cumpăra teste Big Y, mai ales cu reducerile de la sfîrșit de an, iar FTDNA probabil grăbea testele ca să le poată completa pe toate în timp cît mai scurt (acum nu se mai pune problema asta, numărul celor care comandă Big Y a scăzut foarte mult, dar în mod paradoxal timpul de așteptare a crescut la 3-4 luni). Haplogrupul precis găsit de Big Y a fost E-FT27670, care cred că-i corect. L-am contactat pe un Maghiar cu haplogrupul E-A19235 (ramură descinsă din E-FT27670) și mi-a zis că strămoșul lui patern era Rusin din satul Barbovo, lîngă orașul Muncaci (Mukachevo) în regiunea Transcarpația.

https://discover.familytreedna.com/y-dna/E-A19247/classic

A meritat testul Big Y cei 450 de dolari? Judecînd după lipsa completă de potriviri STR noi față de testul Y-37 și lipsa de potriviri Big Y, se poate zice că nu. Dar lucrurile sînt mai nuanțate judecînd după haplogrupul precis care confirmă originea geografică știută din povestea transmisă în familie. Lipsa de potriviri Big Y e justificată de faptul că strămoșul comun cu ramura Maghiară a trăit acum peste 2000 de ani, iar timpul cînd a trăit strămoșul comun cu o potrivire Big Y este în general sub 1000 de ani.

Am băgat apoi rezultatul testului Big Y la YFull, care a dat ca haplogrup E-Y196900, pe care-l are și un Albanez. Ramura Maghiară e și ea prezentă pe YFull ca E-Y81971, ramură soră cu E-Y196900. Strămoșul comun cu Albanezul a trăit acum 850 de ani, deci ar fi fost probabil potrivire Big Y dacă ar fi făcut testul la FTDNA. Nu e o surpriză înrudirea îndepărtată cu el, fiind confirmat istoric faptul că la formarea poporului Rusin (numit și Carpato-Rusin) au contribuit și Vlahii veniți din Peninsula Balcanică care au mers spre nord de-a lungul Munților Carpați.

https://www.yfull.com/tree/E-A19247/

În concluzie, testul Big Y (sau test WGS + YFull) e o investiție importantă, dar obligatorie pentru cine vrea să-și cerceteze linia strict paternă. În general rezultatul primit e satisfăcător, dar există și excepții. E un fel de loterie, la care premiul cel mare este existența potrivirilor Big Y, care nu-i garantată, iar premiul cel mic este haplogrupul precis, care-i garantat. Depinde foarte mult de cît de răspîndit în populație e haplogrupul respectiv.

Vă mulțumesc pentru detalii, cu siguranță iau în calcul un upgrade la Big-Y.

Citat din: abmunteanu din Feb 01, 2026, 12:26 PMNumele original ar fi fost altul, care se întîlnește într-adevăr în Strehaia, dar nu se întîlnește deloc în arborii potrivirilor genetice autozomale ale lui tata. Deci partea asta din poveste pare a nu fi adevărată, însă partea cu venirea din Transilvania e adevărată, pentru că tata are multe potriviri [matches] care au strămoși de acolo.

Nu aș considera potrivirile din testele autozomale ca temelia sau fundamentul unor astfel de teorii. Inexistența potrivirlor autozomale dintr-o anumită regiune sau a unor indivizi cu același nume de familie nu invalidează o teorie. O putem pune pe seama procentajului mic de teste din zona noastră (să dau doar un exemplu).

La fel, dacă avem multe potriviri autozomale îndepărtate (până în 30-50cM) dintr-o anumită zonă geografică, asta poate indica o conexiune cu regiunea pe oricare ramură sau de obicei pe multiple ramuri, fără să putem stabili dacă este strict patern.

În legătură cu testele autozomale, trecând prin câteva dintre postările indicate pe forumurile sârbești, am observat că în raționamentele dvs. folosiți aceste potriviri autozomale (uneori extrem de mici, chiar sub 10cM) pentru a valida teorii ce privesc cercetarea și potrivirea pe liniile genealogice vechi (am putea spune lineage mai degrabă decât genealogie). Aici nu sunt neapărat de acord. De pildă, eu nu consider că o potrivire autozomală mică (sub 20cM, în general cu segmente mici) cu o persoană cu care aveți deja o potrivire pe cromozomul Y, poate valida ideea că acel segment autozomal vine de pe partea paternă. Probabilitățile sunt foarte mici.

Citat din: abmunteanu din Feb 07, 2026, 07:49 PMToți bărbații Munteanu din Strehaia pe care-i știe tata sînt descendenții lui Vasile Munteanu. Prin testarea unuia din ei într-adevăr s-ar putea ajunge la crearea unei ramuri noi sub I-PH3895 și posibil estimarea perioadei în care strămoșul patern a plecat din Balcanii de Vest și a ajuns în Transilvania. Dar n-ar ajuta prea mult cercetarea genealogică și nu știu cît de corectă ar fi estimarea.

Nu mă refer la verișorii apropiați cunoscuți de tatăl dvs. sau dvs. ci la verișori mai îndepărtați, aflați pe cale documentară (folosind ceea ce se numește descendancy research în engleză) pornind de la primul strămoș documentat, în cazul acesta Ion P. Cicic zis Munteanu.

Documentarea unor verișori mai îndepărtați (strict paterni) și testarea lor cu teste autozomale v-ar ajuta la triangularea spre un posibil candidat pentru testul Y, în comparație cu abordarea curentă în care doar numele (Munteanu, unul extrem de comun) este elementul determinant.

În orice caz, înainte de teste ADN (de orice natură), eu aș lua în calcul și continuarea demersului de genealogie clasică, de pildă cercetarea de arhivă a întregului interval 1865-1920 (acte de stare civilă laice) cât și încercarea de identificare a registrelor parohiale anterior anului 1865 (puteți identifica, de exemplu, actul de deces al lui Ion Munteanu). Probabil asta va fi o metodă mult mai precisă pentru a determina realitățile genealogice din sec. 19 și asigurarea unei fundații solide pentru interpretările bazate pe testele ADN ulterioare.

Tata a făcut testele autozomale la Ancestry (7150 de potriviri), 23andMe (1500) și FamilyTreeDNA (1500). Rezultatul de la FTDNA l-am băgat apoi la MyHeritage (7200 de potriviri) și GEDmatch (3000). Cu alte cuvinte tata are în total 20 350 de potriviri autozomale. Un mic procent din ele (maxim 2-3 %) este prezent în două sau mai multe baze de date, deci hai să zicem că mai rămîn 19 000 de potriviri unice. Nu-i un număr exagerat de mare și o parte sînt străini, dar eu zic că-i reprezentativ statistic pentru numele de familie de la noi.

Numele presupus original ar fi fost Ghimiș/Ghimeș, care se întîlnește și în Strehaia, dar și în tot județul Mehedinți, ca și în județul Gorj, mai ales în nord, în Bîrzeiu (fost Bîrzeiu de Pădure). Ținînd cont că numele Ghimiș/Ghimeș nu-i foarte rar, dacă ar fi fost numele original ar fi trebuit să se întîlnească măcar în arborele unei potriviri, pentru că am întîlnit nume mult mai rare. Dar nu se întîlnește deloc, și am căutat toate variantele posibile, cu și fără diacritice, chiar și varianta ungurească Gyimes. Informația e probabil falsă. Nu toate poveștile genealogice din familie sînt adevărate și oricine se ocupă de genealogie va descoperi asta mai devreme sau mai tîrziu.

Bineînțeles că testele autozomale au dezavantajul că de cele mai multe ori nu poți ști de la început pe ce linie te înrudești cu o potrivire sau alta. Un lucru care ajută sînt potrivirile comune, dar nici ele nu-s infailibile. Asta nu le face inutilizabile pentru cercetarea haplogrupului Y.

Eu am repetat de mai multe ori în mesajele postate pe forumurile Poreklo, Molgen și Rötter faptul că cercetarea mea e speculativă, că se bazează mult pe presupuneri, care pot fi adevărate sau nu. Am spus-o chiar și aici. Nici n-are cum să fie altfel în cazul unui strămoș atît de îndepărtat. Dar potrivirile autozomale sînt singura posibilitate de a face cercetarea, de a avansa un pic. Haplogrupul I-FGC22061 are cîteva ramuri mari care sînt asociate cu frății (clanuri) ale tribului Drobnjak. De exemplu ramura I-FT36856 e asociată cu frăția [brotherhood] numită Kosovčić, care-și ia numele de la unii membrii ai tribului care au participat în 1389 la bătălia de la Kosovo Polje ("Cîmpia Kosovo") contra imperiului Otoman. Ramura I-FGC22054 e asociată cu descendența dintr-un cneaz Vlah numit Herak Vraneš (pronunțat Vraneș). Există și ramuri mai mici, asociate cu unele familii mai mult sau mai puțin extinse. În mesajul de mai jos de pe forumul Poreklo sînt prezentate cam toate ramurile haplogrupului I-FGC22061 (au mai apărut vreo 2 ramuri mici de cînd a fost publicat mesajul). Genealogiștii Sîrbi au făcut treabă bună în ce privește definirea și cercetarea haplogrupului pe orizontală. Pentru cine nu știe alfabetul chirilic, mesajul trebuie copiat și lipit în Google Traducere [Google Translate], care va afișa numele din el în alfabetul latin folosit de limba Sîrbo-Croată.

https://forum.poreklo.rs/index.php?topic=472.msg201367#msg201367

Ramura lui tata (I-PH3895) este distinctă și neasociată pînă în prezent cu vreun nume de familie din Balcanii de Vest, desprinzîndu-se din trunchiul principal I-FGC22061 în jurul anului 1100, conform FTDNA (eu zic că s-a desprins ceva mai tîrziu). Asta înseamnă că cercetarea trebuie pornită de la zero, căutînd un nume de familie necunoscut, dar care se află probabil printre numele din arborii potrivirilor autozomale.

Sigur că nu toate potrivile cu strămoși din Balcanii de Vest sînt înrudite pe linia strict paternă a lui tata. Știu asta pentru că există potriviri din Croația cu care tata are în comun un segment pe cr. X, lucru pe care l-am văzut cînd 23andMe arăta graficul cu segmentele comune. În acest caz e clar că înrudirea e pe linia maternă a lui tata și în mod sigur există multe alte potriviri care sînt în aceeași situație, dar segmentul comun este pe un cromozom autozomal.

Cercetarea mea bazată pe potrivirile autozomale e determinată de faptul că altă cale nu există. Așa că am expus aproape toate ipotezele posibile bazate pe aceste potriviri. Numai o parte din aceste ipoteze sînt adevărate, în speță cele la care înrudirea e pe linia strict paternă, a strămoșului cu haplogrupul I-PH3895. Care sînt aceste ipoteze încă nu știu, dar poate că va apărea un indiciu care va despărți ipotezele adevărate de cele false. E vorba de mai multe ipoteze, pentru că istoria medievală a Balcanilor de Vest a implicat multe migrări de populație cauzate de extinderea și apoi restrîngerea teritoriului ocupat de imperiul Otoman. Aceste mișcări de populație se reflectă în ADN.

În concluzie, ipotezele mele sînt posibile, dar nu sînt certe și nici nu le-am prezentat ca atare. Eu le-am expus și pentru faptul că mesajele mele sînt citite în principal de cei interesați de acest haplogrup. Unii dintre cititori au făcut testul Y-25 organizat de societatea Poreklo și au haplogrupul I-FGC22061, numai că nu știu ramura precisă. Dacă eu am arătat că tata este înrudit autozomal cu bărbați avînd un nume de familie sau altul a fost și pentru a-i determina pe unii din ei să facă testul Big Y. Sînt absolut sigur că decizia cîtorva din cei care au făcut testul de cînd am început eu cercetarea a fost determinată și de faptul că am arătat că tata are potriviri autozomale cu numele lor. Pînă acum nici unul nu are haplogrupul lui tata, dar au fost definite alte ramuri ale lui I-FGC22061.

Pe de altă parte, discutînd pe larg despre potrivirile autozomale ale lui tata din Balcanii de Vest am sperat că unii dintre pasionații de genealogie de acolo vor recunoaște niște nume de familie și-mi vor zice că pe baza lor e posibil ca haplogrupul I-PH3895 să fie asociat cu unul din ele. Dar acest lucru nu s-a întîmplat. Nu am acces la statisticile forumurilor unde am postat, dar presupun că majoritatea celor care citesc sînt din fosta Iugoslavie, însă nu au vrut să participe la discuție decît foarte puțini din ei, inclusiv atunci cînd postam pe forumul Poreklo.

În cazul cercetării unui haplogrup Y, cel mai important lucru este recrutarea de noi bărbați care să facă testul Big Y (sau WGS + YFull), în speranța că unii din ei vor avea haplogrupuri precise strîns înrudite cu cel cercetat. Am încercat lucrul ăsta și cu bărbați de origine Britanică sau Scandinavă, potriviri Y-STR sau autozomale cu tata, pe care i-am contactat prin poșta electronică. Unii au acceptat și au fost foarte mulțumiți de faptul că le-am interpretat rezultatul testului Big Y și le-am spus cum să continue cercetarea. Alții n-au răspuns la mesaj sau n-au făcut testul deși mi-au zis că-l vor face. Nu-i nici o problemă, fiecare își determină singur prioritățile și decide pe ce își cheltuiește banii.

Eu n-am putut găsi pînă acum potriviri genetice (veri genetici) care să fie fără nici un dubiu de pe linia strict paternă, pentru că e clar că Ion P. Cicic zis Munteanu nu era din Strehaia, dar nu știm de unde era, poate a venit din Transilvania pe la 1830, poate din altă parte. Poate a venit din Transilvania împreună cu soția lui, Ancuța, poate că soția lui era din Mehedinți, poate că amîndoi erau din Gorj, iar cel venit din Transilvania era tatăl lui Ion. Sînt multe posibilități și numai publicarea arhivelor mai vechi de 1860 va putea lămuri situația. În momentul de față tata nu are potriviri care să aibă strămoși cu numele Cicic, deci n-am pe cine să contactez. Iar potrivirile genetice care au strămoși cu numele Munteanu în marea lor majoritate nu mi-au răspuns la mesaje, deși pe unele le-am contactat și prin mesageria companiilor de testare a ADN-ului și prin poșta electronică sau prin mesaje pe Facebook. Adevărul e că majoritatea celor care fac teste ADN nu-s interesați de genealogie și de aceea nu citesc mesajele primite de la potriviri sau chiar dacă le citesc nu răspund la ele. Asta-i realitatea și trebuie s-o luăm în considerare, dar nu trebuie să ne descurajeze.

P.S.
Am o actualizare a cercetării, dar o s-o postez probabil la începutul săptămînii viitoare pe forumul Molgen. Aș putea s-o postez și pe forumul Genealogica, dar practic toată cercetarea e pe Molgen. în plus de asta forumul Genealogica are un dezavantaj care nu-mi place deloc, anume faptul că nu poți traduce paginile întregi cu Google Translate. Așa cum am zis, cercetarea mea e citită în special de străini, deci pentru ei e esențial ca forumul pe care postez să meargă cu Google Translate. Sigur că se poate copia cîte un mesaj și lipi în Google Translate, dar e mai comod să lipești adresa paginii, pentru că se păstrează formatarea originală. Probabil că există o problemă majoră pentru care forumul Genealogica și forumul Poreklo nu pot fi accesate cu Google Translate. Alte forumuri însă n-au problema respectivă sau au rezolvat-o cumva. Poate că ar fi cel mai bine dacă aș posta același mesaj și pe Genealogica și pe Molgen, unul în versiunea originală, celălalt în versiunea tradusă automat și corectată de mine.

Citat din: abmunteanu din Feb 13, 2026, 06:14 PMNu toate poveștile genealogice din familie sînt adevărate și oricine se ocupă de genealogie va descoperi asta mai devreme sau mai tîrziu.

Firește că poveștile din familie pot conține informații denaturate sau complet false, nu aici văd eu problema.

Citat din: abmunteanu din Feb 13, 2026, 06:14 PM[...] deci hai să zicem că mai rămîn 19 000 de potriviri unice. Nu-i un număr exagerat de mare și o parte sînt străini, dar eu zic că-i reprezentativ statistic pentru numele de familie de la noi.

Ținînd cont că numele Ghimiș/Ghimeș nu-i foarte rar, dacă ar fi fost numele original ar fi trebuit să se întîlnească măcar în arborele unei potriviri, pentru că am întîlnit nume mult mai rare. Dar nu se întîlnește deloc, și am căutat toate variantele posibile, cu și fără diacritice, chiar și varianta ungurească Gyimes.

Problema vine din interpretarea dvs. cu privire la reprezentarea statistică a potrivirilor genetice (19.000) pentru numele de familie de la noi. Nu poate fi reprezentativ. Pe același fir logic, dacă pe mine mă cheamă Cucuruz (sau orice nume la fel de comun precum Ghimeș) și nu am nici o potrivire autozomală cu un astfel de nume, de aici rezultă că s-ar putea să nu fiu Cucuruz? ;D. Nu cred că se poate face o astfel de afirmație.

Pur și simplu, logica ar avea sens doar dacă am avea o parte importantă de români testați (nu este cazul) care să aibă, de asemenea, atașați arbori genealogici documentați (la fel, nu este cazul pentru marea majoritate a utilizatorilor).

Citat din: abmunteanu din Feb 13, 2026, 06:14 PMDar potrivirile autozomale sînt singura posibilitate de a face cercetarea, de a avansa un pic.

Dar vedeți dvs., aici, uneori, ne putem păcăli. Putem avea impresia că avansăm dar defapt ne construim argumentații complicate fără a avea un fundament solid.

Există și posibilitatea cercetării documentelor din arhive, cum am spus mai sus. Există în arhive documentație care se referă la persoane de după 1800, reală și tangibilă, care așteaptă să fie parcursă.
_____

Cum spuneam, nu văd o problemă în ipotezele de la care porniți ci în metoda de raționament.
Construiți un lanț de concluzii succesive pornind de la o ipoteză nedovedită, iar fiecare pas ulterior devine premisă pentru următorul. Într-o astfel de structură, incertitudinile se acumulează, ceea ce, după mine, reduce semnificativ probabilitatea întregului scenariu, chiar dacă narațiunea care rezultă poate părea coerentă.

În ce privește potrivirile autozomale mici, ele merită o discuție separată, pentru că uneori pot fi de mare ajutor, așa cum voi demonstra mai jos. Iar alteori cantitatea de ADN comun nu reflectă gradul înrudirii. De exemplu eu am o verișoară de gradul 3, despre care știam deja, cu care am doar 9 cM în comun pe Ancestry, deși o străbunică de-a mea era sora unui străbunic al ei. Nu știu dacă e o greșeală făcută de Ancestry sau pur și simplu doar atît ADN avem în comun. E foarte posibil ca ADN-ul moștenit de mine și de ea de la strămoșii comuni să nu se suprapună decît pe acești 9 cM, deci asta arată că o potrivire mică poate uneori ascunde o înrudire mare.

Eu niciodată nu am desconsiderat potrivirile sub 10 cM, deși știu că mulți, inclusiv unii genealogiști profesioniști, le consideră nefiabile și deci neavînd nici o utilitate pentru cercetarea genealogică. Alți genealogiști sau pasionați de genealogie însă le consideră importante.

Ancestry a eliminat automat acum cîțiva ani toate potrivirile între 6-8 cM, dar a lăsat posibilitatea să fie păstrate cele care sînt incluse într-un grup definit de utilizator sau cele cu care s-au schimbat mesaje. Eu am salvat atunci vreo 1000 de potriviri ale lui tata, în special cele cu arbori genealogici, ceea ce s-a dovedit a fi o decizie bună.

E adevărat că Munteanu e un nume de familie comun, dar alte nume de familie nu-s comune, iar asocierea lor cu Munteanu poate arăta că înrudirea cu potrivirea respectivă e pe linia strict paternă.

De exemplu tata are pe Ancestry o potrivire numită M.S., cu care are în comun 6 cM, deci o potrivire extrem de mică. Contul e administrat de C. Sebesanu. În schimb C. Sebesanu apare ca potrivire cu mine, tot cu 6 cM în comun. Ca urmare și tata e înrudit cu C. Sebesanu, și probabil că atunci cînd am salvat potrivirile sub 8 cM ale lui tata l-am omis cumva pe C. Sebesanu, dar nu și pe M.S., iar în cazul meu a fost invers. Din arborii genealogici ale celor două potriviri rezultă că C. Sebesanu e tatăl lui M.S. El are în arbore un străbunic numit Ioan Sebeșanu, născut la 20.11.1899 în Avrig, jud. Sibiu.

M.S. potrivire
https://drive.google.com/file/d/1l1gi8v2OtUupCCnPFQgDFx1xam0q6vnm/view?usp=sharing

C. Sebesanu potrivire
https://drive.google.com/file/d/18zwOTp6NpF5XPKS_p-AtGSu4ZIGanAkZ/view?usp=sharing

captură de ecran [screenshot] a arborelui lui C. Sebesanu
https://drive.google.com/file/d/1wj2pTFKOCL7OyEiXEh1MYGrLyqST0Evs/view?usp=sharing

Pînă acum n-aveam ce face cu informațiile astea, dar de cînd cu publicarea arhivelor ele au devenit importante.

Aș defini chiar și un principiu al genealogiei genetice: "Potrivirile mici cu arbori folositori sînt mai bune decît potrivirile mari cu arbori nefolositori". Arborii folositori sînt cei cu date și locuri de naștere, esențiale pentru cercetările în arhive, pe cînd cei nefolositori nu au date și locuri de naștere sau acestea sînt foarte vagi, cum ar fi doar țara menționată ca loc de naștere.

Am căutat deci numele Sebeșanu în arhivele din Avrig, folosind documentele index (IDX), ca să văd dacă nu cumva apare vreo căsătorie între persoane numite Munteanu și Sebeșanu. Și într-adevăr, în primul document de la adresa de mai jos, poza/pagina 11, apare Andraś Muntean care anunță decesul soției sale Johanna Sebeșan.

https://descopera.arhivelenationale.ro/cota/?cid=11834495

captură de ecran a documentului
https://drive.google.com/file/d/1IhK2WzHW5OsyUvcK2REzmb1W9HSQ8AHn/view?usp=sharing

Dar lucrurile nu se opresc aici. Am zis să caut numele Sebeșanu în toate arhivele, folosind secțiunea "Căutare Text", ca să văd pe unde mai apare. Nu apare de multe ori, doar în vreo 14 registre din arhivele publicate pînă acum. Apare de exemplu în registrul de căsătorii din Malaia, în nordul județului Vîlcea, deci relativ aproape de Sibiu. În acel registru la pagina/poza 8 este actul de căsătorie din 1893 dintre Paraschiva Toader Sebeșanu (născută în 4.10.1874 în Rășinari, jud. Sibiu) și Roman Puschiași (născut în 6.6.1868 în comuna Rigolato, districtul Tolmedo, Italia).

https://descopera.arhivelenationale.ro/cota/?cid=1628755

captură de ecran a documentului
https://drive.google.com/file/d/15TAM82Poja4RXkUgh5331uakT3Pel7HL/view?usp=sharing

Am fost surprins de descoperirea asta, pentru că deja știam despre Roman Puschiași, pe care l-am întîlnit mai demult în arborele lui A. Marin, o potrivire tot foarte mică (6 cM) a lui tata pe Ancestry. La ea în arbore apare ca Romano Puschiasis, născut în 6.6.1868 în Ludaria, Italia și căsătorit cu Paraschiva Droc (n. 1850?), ambii fiind stabiliți în Voineasa, care e exact lîngă Malaia. Căutînd pe internet am descoperit că Ludaria e de fapt Ludario, un cătun în comuna Rigolato, nord-estul Italiei, aproape de granița cu Austria. E deci vorba de aceleași persoane ca cele din registru, cu mențiunea că A. Marin nu știa numele adevărat și anul nașterii stră-străbunicii ei cînd a făcut arborele.

A. Marin potrivire
https://drive.google.com/file/d/1mAWbD28JLHrnaKEJ3sZs-cafdVU5EiAJ/view?usp=sharing

A. Marin arbore
https://drive.google.com/file/d/1nlk3rXk0GLDNuo6b8Rcx16Dt32-wrJOu/view?usp=sharing

Rezultă deci că tata e înrudit de departe cu familia Sebeșan din Avrig, dar și cu familia Sebeșan din Rășinari. Distanța dintre Avrig și Rășinari e de vreo 20 km în linie dreaptă, deci e posibil să fie vorba de aceeași familie.

În sfîrșit, am decis să caut numele Muntean în registrele din Rășinari. În registrul de căsătorii dintre 1895-1902 apare căsătoria din 1902 dintre Ișa Muntean și Manó Suroiu. E vorba de documentul 5 de la adresa de mai jos, pagina 30 / poza 541.

https://descopera.arhivelenationale.ro/cota/?cid=10619244

captură de ecran a documentului
https://drive.google.com/file/d/1j27Jf2N_1bx0HLSTh6zJtSJpRjGxb4AZ/view?usp=sharing

Numele de familie Suroiu îmi părea cunoscut și într-adevăr apare în arborele unei potriviri a lui tata tot de pe Ancestry. E vorba de G.B., o potrivire de 21 cM, a cărei linie Suroiu e originară din Rășinari.

G.B. potrivire
https://drive.google.com/file/d/1-eo_HdCeyuGIVRFY3oBdKH8aju3W1CBj/view?usp=sharing

G.B. arbore
https://drive.google.com/file/d/1j7zUcz_Z9zoGAYCZtpQzz35KwhK2IWUV/view?usp=sharing

Trebuie spus că numele Muntean apare de mult mai multe ori în registrele din Rășinari decît în cele din Avrig. E foarte posibil ca haplogrupul I-PH3895 să fie găsit și în Rășinari.

Hartă a regiunii Sibiu cu Avrig și Rășinari
https://drive.google.com/file/d/1QKPk1jvnAcsz7a6YW72ZA_uEJkZjLGYB/view?usp=sharing

Dar asta nu înseamnă că toți bărbații numiți Muntean din Rășinari au acest haplogrup. Am vorbit în primele 2 părți ale mesajului de mai jos despre T. Munteanu, a cărui ramură paternă e din Gura Rîului, care e la vreo 12 km vest de Rășinari. L-am convins să-și transfere datele ADN de la MyHeritage la FTDNA și după ce a plătit cei 19 dolari a primit haplogrupul intermediar G-FGC5089, care se întîlnește și la unele potriviri autozomale ale lui tata de pe FTDNA. Apoi T. Munteanu a comandat testul Big Y și a primit haplogrupul precis G-FT213149, pe care-l are și un bărbat numit Botu (strămoș patern din Oteșani, jud. Vîlcea). Asta arată mișcările de populație între Transilvania și Oltenia. În mod sigur alții cu numele Muntean sau Munteanu din zona Sibiului au alte haplogrupuri.

https://forum.rotter.se/index.php?topic=199859.msg1697412#msg1697412

O să mi se reproșeze că sînt prea sigur de faptul că înrudirea cu cei din Rășinari e pe linia strict paternă, cînd de fapt poate fi pe altă linie. În fapt înrudirea pe linia Munteanu e sugerată și de o altă potrivire, tot mică, avînd niște nume de strămoși rare, care sînt asociate cu numele Muntean în Rășinari.

M. Cruceat e o potrivire de 12 cM pe 23andMe. Numele de strămoși ale ei sînt: Vidrighin, Lac, Trestariu, Cruceat. Toți cei patru bunici ai ei sînt din orașul Sibiu, iar ca locuri de naștere ale altor strămoși a trecut: Întorsura Buzăului (jud. Covasna), Rășinari (jud. Sibiu) și Cisnădioara (jud. Sibiu). Am făcut capturile de ecran din contul meu, pentru că pe contul lui tata 23andMe forțează trecerea la autentificarea cu 2 factori prin SMS, în loc de poșta electronică, așa cum era pînă acum, ceea ce nu mi se pare corect fără o avertizare prealabilă. Oricum, 23andMe spune că înrudirea cu M. Cruceat e pe linia mea paternă, iar tata apare la potrivirile comune cu ea.

M. Cruceat potrivire
https://drive.google.com/file/d/1UKXr9AXTOYZEjxOBvM1p3tLx3KSUgX_L/view?usp=sharing

M. Cruceat informații genealogice
https://drive.google.com/file/d/1AItxcsjApjvmkXHU6W2aZtEnnG6FXJZp/view?usp=sharing

M. Cruceat potriviri comune
https://drive.google.com/file/d/1--_E2-pue_yb4kIDELm2UksMSgR79sQl/view?usp=sharing

Am căutat în arhivele din Rășinari și am găsit următoarele instanțe unde persoane numite Muntean se căsătoresc cu persoane numite Vidrighin sau Cruceat.

Căsătorii din Rășinari între 1895-1902
https://descopera.arhivelenationale.ro/cota/?cid=10619244

Maria Muntean (mamă Dobra Vidrighin) căsătorită în 1898 cu Vidor Ciupariu - documentul 2, poza 226
https://drive.google.com/file/d/1eD-Yyv0PSB2KAj4L6D7G74SwWS6PnxFY/view?usp=sharing

Ișa Muntean (mamă Marina Cruciat) căsătorită în 1898 cu Mihaly Dregan - documentul 3, poza 258
https://drive.google.com/file/d/1g6qLADVoABydQIMoNxa1Yon5p64wEgWL/view?usp=sharing

Janos Muntean (mamă Ana Vidrighin) căsătorit în 1902 cu Maria Răduțiu - documentul 5, poza 543
https://drive.google.com/file/d/1UQJKfLY_ejcNdwImn-oS6p4H0-NY3udT/view?usp=sharing

Căsătorii din Rășinari între 1903-1913
https://descopera.arhivelenationale.ro/cota/?cid=10619244

Janos Muntean (mamă Dobra Vidrighin) căsătorit în 1903 cu Ana Fleschiu - documentul 1, poza 97
https://drive.google.com/file/d/1jJLw0eP-JO7kZAMfuD9z3mFPslzjCFg1/view?usp=sharing

Janos Muntean (mamă Dobra Gligor) căsătorit în 1903 cu Marina Blezu (mamă Sora Vidrighin) - documentul 2, poza 190
https://drive.google.com/file/d/1xLpH_wXulzofnL_vd6UQull9DsHOk-x8/view?usp=sharing

Maria Muntean (mamă Stanca Cotoară) căsătorită în 1907 cu Șerb Poplăcian (mamă Mariana Cruciat) - documentul 3, poza 450
https://drive.google.com/file/d/1VGC3kuA5jkeOQMvfsoJqDB_kFqLrzI39/view?usp=sharing

Mariana Muntean (mamă Virag Cojenel) căsătorită în 1913 cu Peter Gligor (mamă Sora Cruciat) - documentul 5, poza 552
https://drive.google.com/file/d/1NIAbdOeqaUE638XVB1RHpqNhMxlqzDYJ/view?usp=sharing

Ca o coincidență (sau nu), numele Cruceat este o variantă a numelui Cruciat, care la rîndul lui provine din substantivul "cruciat", însemnînd "participant la cruciade". Se știe că Normanzii au participat în număr mare la cruciade.

==============
{traducere din Engleză}

Mulți Normanzi din Italia, Franța și Anglia au servit în cele din urmă ca soldați cruciați înfocați sub prințul italo-normand Bohemund I al Antiohiei și regele angevin-normand Richard Inimă de Leu, unul dintre cei mai faimoși și mai iluștri regi ai Angliei.

https://en.wikipedia.org/wiki/Normans
=============

În concluzie, două potriviri autozomale foarte mici m-au condus către o potrivire mijlocie care îmi sugerează un loc posibil (Rășinari, județul Sibiu) unde s-ar mai putea găsi haplogrupul lui tata. O altă potrivire mică a confirmat acest loc. Numitorul comun între cele patru potriviri e prezența unor nume de familie rare, pe care mi le-am amintit ulterior. Dacă n-aș fi luat în calcul toate potrivirile autozomale, inclusiv cele mici, la cercetarea haplogrupului Y, atunci n-aș fi aflat despre aceste nume și n-aș fi putut face conexiunea între ele și numele Munteanu. Evident, prezența în bazele de date Ancestry și 23andMe a fost esențială, fără ea n-aș fi știut de aceste potriviri. Nu există numele Ghimeș sau Cicic în arhivele din Avrig și Rășinari care au fost puse pe internet, deci asta întărește convingerea mea că numele original era Muntean (varianta transilvăneană a lui Munteanu).

Acest mesaj a fost postat și pe forumul Molgen, în limba Engleză. E posibil să postez mesajele în două limbi de acum încolo, bineînțeles, doar dacă găsesc ceva nou.

P.S.
Referitor la cercetarea în arhive, aștept să fie puse pe internet registrele de stare civilă mai vechi din Strehaia, pentru că cele existente sînt doar din 1872-1912 și am extras toate informațiile posibile din ele. Pe portalul de arhivistică sînt listate deja registrele din 1832-1871, dar nu-s disponibile pentru vedere și descărcare.

Susțin și eu ceea ce a spus @andreicucuruz  mai sus: este foarte important să prioritizați cercetarea surselor scrise de la arhive, cu care aproape sigur veți face progrese semnificative.

Remarc din nou că e nevoie de o doză sănătoasă de prudență înainte de a formula astfel de teorii generale pe baza unor date atât de limitate, cum sunt potrivirile autosomale sub 10 cM.

CitatDar potrivirile autozomale sînt singura posibilitate de a face cercetarea, de a avansa un pic.

ADN-ul este într-adevăr un instrument valoros, și cu mult noroc poate duce la descoperiri remarcabile. Dar realitatea este că de cele mai multe ori, dată fiind proporția infimă de persoane testate, cercetarea aceasta nu poate duce la nimic concludent. De cele mai multe ori rămâne un instrument complementar pentru întărirea unor teorii bazate pe documente scrise. Însă, trebuie să acceptăm și faptul că uneori, pur și simplu nu duce nicăieri, cel puțin deocamdată. Dacă insistăm să facem o descoperire, mai ales plecând la drum cu o convingere personală, sunt șanse mari să comitem erori de raționament.

Este apreciabilă profunzimea cu care ați desfășurat această investigație, dar remarc faptul că multe dintre ipotezele pe care le propuneți sunt totuși speculative și chiar nerealiste.

Ca exemplu, ipoteza că numele de familie Cruciat din Rășinari ar avea vreo legătură cu cruciații normanzi nu merită nicio atenție după părerea mea.

Cred că o delimitare riguroasă între ipoteză și concluzie ar ajuta demersul dumneavoastră. Asta observ încă din titlul postării, enunțat ca afirmație, deși nu este decât o ipoteză de lucru.

Documentele scrise au dezavantajele lor, inclusiv faptul că pot fi greșite, incomplete sau inexistente. În cazul haplogrupului Y, intervin și situații în care arhivele nu ajută, de exemplu în cazul copiilor de sex masculin la care tatăl nu este menționat. Acești copii preluau automat numele de familie al mamei, însă aveau haplogrupul Y al tatălui, ca urmare documentele scrise despre familia mamei nu ajută cu nimic, singura soluție pentru a afla originea haplogrupului patern fiind potrivirile Big Y.

Numărul de persoane testate ADN nu e deloc infim și e în continuă creștere (pe MyHeritage apar potriviri noi în fiecare zi, pe Ancestry în fiecare săptămînă). Cu ajutorul ADN-ului am descoperit rude genetice apropiate despre care știam deja, dar și unele despre care nu aveam nici cea mai mică idee.

Singura etimologie plauzibilă pentru numele Cruciat este cea derivată din substantivul "cruciat", care are un singur sens, acela de "participant la o cruciadă". În trecut se spunea "cruciată", cuvînt derivat din "cruciata", termenul folosit în Latina Medievală, așa cum se poate vedea în dicționar. Cuvîntul folosit actual "cruciadă" a fost introdus cînd exista o francofilie exagerată a elitelor la noi pentru a semăna cu termenul franțuzesc "croisade". Nu există un alt cuvînt care să explice existența numelui de familie Cruciat.

=============
CRUCIATĂ (pl. -te), * CRUCIADĂ (pl. -de) sf. 1. Fiecare din expedițiunile întreprinse de creștinii din Europa spre a scăpa locurile sfinte de sub jugul mahometanilor (1096-1270), numite astfel pentru că membrii lor purtau cîte o cruce. Campanie întreprinsă în vederea unui interes sau unei idei: începură ... a deștepta zelul cruciatelor religioase împotriva barbariei păgîne (BĂLCESCU) [fr. croisade – cruce].

https://dexonline.ro/definitie/cruciat%C4%83/definitii

Crusade(n.)

"military expedition under the banner of the cross," 1706, a respelling or replacement of croisade (1570s), from French croisade (16c.), Spanish cruzada, both from Medieval Latin cruciata, past participle of cruciare "to mark with a cross," from Latin crux (genitive crucis) "cross" (see crux).

https://www.etymonline.com/word/crusade
============

Numele Cruciat se întîlnește în special în Rășinari, jud. Sibiu, așa cum se poate vedea pe portalul arhivistic, dar și pe LocateFamily.com

https://descopera.arhivelenationale.ro/cautare-text/?ts=cruciat&pg=1&pgs=100&cs=1&srt=0&sro=1
https://locatefamily.com/C/CRU/CRUCIAT-1.html

Existența unei familii descinse dintr-un cruciat nu mi se pare deloc fantezistă în Transilvania, unde zona Făgărașului, dintre Brașov și Sibiu a fost multă vreme militarizată, fiind zonă de graniță. Începuturile orașului Brașov sînt asociate cu Ordinul Cavalerilor Teutoni, care erau cruciați prin definiție, și chiar au participat la o cruciadă în vremea (1211-1225) în care erau stabiliți în Transilvania.

=============
Ordinul Cavalerilor Teutoni [...] este un ordin religios german catolic, fost militar de asemenea, format la sfârșitul secolului al XII-lea la Acra, în Palestina. În Evul Mediu, ordinul era unul religios-militar cruciat. Cavalerii teutoni purtau veșminte albe prevăzute cu o cruce neagră. Astfel, ordinul cavalerilor teutoni (sau ordinul teutonic) a fost unul dintre cele mai importante ordine cavalerești-militare care au participat în cruciade de-a lungul timpului.
[...]
Pe teritoriul de astăzi al României, cavalerii teutoni au avut o prezență considerabilă, strategică și importantă în Evul Mediu în Transilvania, mai precis în Țara Bârsei (germană Burzenland), precum și în nordul Principatului Moldovei, ulterior sudul Bucovinei (județul Suceava), aproape de orașul Siret, unde au construit o cetate, ulterior distrusă de tătari în 1241.
[...]
Motivele de așezare a cavalerilor teutoni în Țara Bârsei includeau, printre altele, apărarea trecătorilor de incursiunile cumane, convertirea românilor la catolicism, și exploatarea minelor de aur și de argint din Transilvania. În timpul celor 14 ani în care a stăpânit Țara Bârsei, Ordinul Cavalerilor Teutoni a construit acolo un număr de fortificații. Ordinul a ridicat cinci castele, așezate strategic, și anume Castrum Crucpurg sau Kreuzburg ("Cetatea Crucii") de la o trecătoare din est, probabil în Munții Siriu la Tabla Buții (Pasul Buzău); Castrum Mariae sau Marienburg ("Cetatea [Sf.] Maria", Feldioara); Schwarzburg ("Cetatea Neagră", Apoldu de Sus); Heldenburg ("Cetatea Eroilor", în apropiere de Heldsdorf/ Hălchiu); și cetatea din zona Rucăr, de deasupra localității Podu Dâmboviței. Ordinul a colonizat un număr însemnat de țărani și meșteșugari preponderent germani, care le asigurau hrana și produsele meșteșugărești necesare. Aceștia au fost denumiți în timp sași și s-au așezat alături de populația autohtonă, formată din români, slavi și pecenegi. Primele localități înființate sau puternic dezvoltate de nou-veniți au fost Marienburg (Feldioara), Kronstadt (Brașov), Zeiden (Codlea), Rosenau (Râșnov) și Tartlau (Prejmer).

Între timp, Ordinul Cavalerilor Teutoni a participat între 1217 și 1221 la Cruciada a V-a din Egipt.
[...]
Devenind din ce în ce mai puternic, ordinul a început să-și extindă autoritatea și dincolo de munții de graniță, construind fortificații la Tabla Buții din Pasul Buzău și la Podul Dâmboviței (la sud de pasul Bran). Către 1225, cavalerii teutoni au început să-și urmărească vizibil propriile interese și deci să se desolidarizeze de regele Ungariei, punând oficial teritoriul stăpânit de ei sub autoritatea papei.[...] Drept urmare, în 1225, regele Ungariei a dus o luptă decisivă împotriva ordinului, învingându-l, după care Ordinul Cavalerilor Teutoni a fost expulzat definitiv din Țara Bârsei. Sașii colonizați de teutoni au rămas în continuare în Țara Bârsei, sub ascultarea unui comite (conte) numit de rege.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Ordinul_Cavalerilor_Teutoni
==============

Chiar dacă Ordinul Cavalerilor Teutoni a fost expulzat din Transilvania, asta nu înseamnă că nu-i posibil să fi rămas în Transilvania unul sau mai mulți bărbați din acest ordin care să fi participat la cruciadă și să fie numiți cruciați de către localnici. E de asemenea posibil ca un cruciat să fi venit ulterior în Transilvania, fără să aibă legătură cu ordinul. Zonele de graniță au avut mereu nevoie de bărbați cu experiență militară. Prezența mercenarilor străini în Transilvania medievală este foarte bine documentată istoric.

Ipoteza originii cruciate a celor cu numele de familie Cruciat nu e deloc fantezistă. Există în Balcanii de Vest (Bosnia-Herțegovina și Croația) un număr de familii care sînt foarte probabil descinse dintr-un cruciat cu haplogrupul I-FTA73226, o subramură a haplogrupului Scandinav I-P109. Prima familie descoperită cu acest haplogrup se numește Buha, un nume care nu este deloc de origine Sîrbo-Croată. La o reuniune de familie care a avut loc cu mult înainte de apariția testelor ADN comerciale, un membru al familiei a menționat tradiția descendenței dintr-un cruciat Francez, care a fost ulterior confirmată de testul ADN-Y. Fiind vorba de un haplogrup de origine Scandinavă, cruciatul Francez era probabil Normand. Am scris despre asta pe forumul Poreklo, luînd informații găsite tot acolo, în discuția despre haplogrupul familiei Buha.

https://discover.familytreedna.com/y-dna/I-FTA73226/story

================
La prima întîlnire de familie, care a avut loc în august 1985, gazda întîlnirii, Mitar Ilijin Buha, a ținut un discurs de bun venit în care a enunțat trei tradiții despre originea numelui de familie. După cum se poate vedea în cartea "Porodica Buha Starinum u Herzegovina" [Familia Buha din Vechea Herțegovină] la pagina 187, a treia tradiție este legată de cruciade. Se spunea că o armată de cruciați a trecut prin valea rîului Zalomka. Un soldat Francez care se numea ,,Bué" a dispărut, și în timpul vieții sale [și-a modificat numele] introducînd litera ,,h" și înlocuind ,,e" cu ,,a".... Trecerea armatei cruciate a contelui Raymond de Saint-Gilles prin Dalmația, Herțegovina, Muntenegru, Scutari [Skadar] ... și sosirea la Constantinopol sînt foarte bine descrise și documentate în cărțile și arhivele istorice. În descrierea satului Zalom, pe portalul [genealogic] Poreklo.rs, profesorul Nikola Laketa, referindu-se la informațiile lui Jefta Dedier, afirmă exact aceste informații. Armata [franceză], în prima sa cruciadă din decembrie 1096, a trecut la doar cîțiva kilometri de majoritatea satelor din comunele Nevesinje și Gatača, unde locuiește azi clanul [familia extinsă] Buha. În literatura franceză se menționează că traversarea acestor regiuni era destul de dificilă, deoarece populația locală nu dorea să le vîndă alimente sau echipamente și că adesea atacau marginile coloanei, ucigînd și răpind membrii cruciaților mai slabi, mai în vârstă și epuizați.

Mesajul meu
https://forum.poreklo.rs/index.php?topic=472.msg181581#msg181581

Discuția originală
https://forum.poreklo.rs/index.php?topic=6463
===============

Sigur că ar trebui dovedită asocierea majoritară a numelui Cruciat cu un singur haplogrup Y. Potrivirea lui tata cu numele Cruceat de pe 23andMe este femeie, deci nu are haplogrup Y.

Revenind la I-FGC22045, originea Normandă este o ipoteză între multe altele, dar este cea mai plauzibilă din punctul meu de vedere. Ar putea fi verificată imediat prin testarea ADN-ului cneazului medieval Nikola Rašković Drobnjak, însă nu există interes pentru această testare nici măcar în rîndul istoricilor de la muzeul care deține acest ADN.

Eu nu desconsider sursele scrise și le folosesc ori de cîte ori am ocazia. Evident că cercetarea ideală folosește atît testele ADN cît și sursele scrise. Însă scopul meu este și să demonstrez că se poate face o cercetare genealogică folosind doar datele disponibile pe internet, fără să fie nevoie de deplasarea în diverse localități pentru a consulta arhivele fizice. După cum se poate vedea, cercetarea genealogică de la noi este foarte puțin dezvoltată, comparată de exemplu cu cea de la Sîrbi. Dacă îi spui cuiva că cercetarea genealogică implică neapărat deplasarea în diverse localități și citirea arhivelor de acolo, e aproape sigur că va renunța de la început. Comoditatea se vede chiar și din faptul că majoritatea celor care au arbori genealogici puși pe internet nu menționează locurile de naștere ale strămoșilor, deși le știu și ți le spun dacă-i contactezi.

Eu sînt încredințat că cercetarea mea genealogică e corectă, dar repet faptul că va fi validată doar în momentul în care vor apărea potriviri Big Y care o vor confirma. Pe moment haplogrupul I-FGC22045 e prezent doar în zona Balcano-Carpatică, și trebuie așteptat să apară un haplogrup înrudit apropiat existent într-o zonă în care Normanzii s-au stabilit în Evul Mediu (Franța, Anglia, Italia). Faptul că regiunea Normandia se găsește în Franța, unde testarea ADN e interzisă prin lege, nu ajută deloc, doar Francezii cei mai pasionați de genealogie făcînd efortul de a-și procura pe căi ocolite un test ADN. Nu ajută nici faptul că Scandinavii preferă arhivele scrise în locul testelor ADN, lucru de care m-am convins pe forumul Rötter, unde secțiunea de genealogie genetică este foarte puțin dezvoltată în comparație cu secțiunile dedicate arhivelor și este foarte puțin activă, ultimul mesaj postat în discuția despre ADN-ul Y fiind de acum aproape un an. Dar asta-i situația, orice cercetare implică și dificultăți care trebuie învinse.

Povestea din familie a originii liniei Munteanu, așa cum mi-o aduc eu aminte, susținea faptul că strămoșul cu acest nume a venit din Transilvania, în mod specific din Făgăraș, care e o regiune localizată de-a lungul Carpaților Meridionali între Brașov și Sibiu. Nu se știe cînd a părăsit această regiune strămoșul direct pe linie paternă, dar se poate presupune că acum vreo 200 de ani, din moment ce urmașul lui, Vasile Munteanu, s-a născut în Strehaia în 1847.

Linia Munteanu e asociată cu haplogrupul I-PH3895, iar cercetarea genealogică trebuie începută pornind de la acest haplogrup, căutînd persoane care să-l aibă. Așa cum se poate vedea, I-PH3895 e o subramură a lui I-P109.

I-M253>I-L22>I-P109>I-S14887>I-FGC22048 (I-FGC22046)>I-FGC22045>I-FGC22061>I-PH3895

În anul 2012 a fost făcut un studiu care încerca să găsească haplogrupul Y al familiei domnitoare Basarab.

Y-Chromosome Analysis in Individuals Bearing the Basarab Name of the First Dynasty of Wallachian Kings
[Analiza cromozomului Y la indivizi avînd numele Basarab al Primei Dinastii a Regilor Valahi]
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3404992/

Ideea era să fie testați mai mulți bărbați avînd numele de familie Basarab și apoi să se vadă dacă majoritatea dintre ei au un anumit haplogrup Y, care ar putea deci fi cel al dinastiei Basarab. Au fost testați 29 de bărbați cu numele Basarab, majoritatea din județele Sibiu, Gorj, Caraș-Severin, Mehedinți, Bacău, Ilfov, dar și cîțiva din Bulgaria și Ungaria. Ca grup de control au fost testați 149 de bărbați din județele Dolj (38), Mehedinți (11), Cluj (50) și Brașov (50), care nu aveau numele Basarab și nu erau înrudiți între ei. Concluzia a fost că nu există un haplogrup Y majoritar la bărbații testați cu numele Basarab și că toate haplogrupurile găsite se întîlnesc în mod obișnuit în zona geografică care cuprinde Europa de Est și Centrală.

Sigur, se poate obiecta faptul că în loc să se cheltuiască bani și resurse pentru un studiu care n-a descoperit nimic ieșit din comun, era mai ușor de găsit haplogrupul Basarabilor dacă ar fi fost testate rămășițele lui Vlad Călugărul, al cărui mormînt fusese găsit în 2005.

=================
Vlad Călugărul (n. 1425, Transilvania, Regatul Ungariei – d. noiembrie 1495, Glavacioc, Țara Românească) a fost fiul lui Vlad Dracul, fiind frate după tată cu Vlad Țepeș. După moartea fratelui său, Vlad Călugărul a condus Țara Românească în anul 1481 și între anii 1482 și 1495. A refăcut mănăstirea Glavacioc, unde a fost înmormântat.
[...]
Când a fost înhumat la Mănăstirea Glavacioc, mormântul său a fost acoperit cu o piatră simplă, neinscripționată, și astfel i s-a șters amintirea. Încă din secolul al XVIII-lea, peste 150 de arheologi au încercat să găsească mormântul lui Vlad Călugărul, căutându-l în peste 60 de zone din toate regiunile României. În august 2005, doi arheologi – Spiridon Cristocea, pe atunci director al Muzeului Județean Argeș, și profesorul de istorie Marius Păduraru au reușit să-i descopere mormântul.  Săpăturile au scos la lumină oseminte foarte vechi, acoperite de o piatră funerară pusă în 1704, la două secole după ce Vlad Călugărul murise. Pe piatră scria în slavonă că ,,sub această piatră se odihnesc oasele creștinului domnitor Vlad Călugărul, care a avut o contribuție foarte importantă la renovarea mănăstirii. Piatra a fost pusă de către egumenul Ștefan în martie 1704."

https://ro.wikipedia.org/wiki/Vlad_C%C4%83lug%C4%83rul
================

Dar așa cum am mai zis, nu există o voință la nivelul statelor actuale de a se testa ADN-ul personalităților istorice, deci cercetătorii au încercat să afle haplogrupul pe o cale ocolită.

Studiul menționat a descoperit totuși ceva interesant, anume 4 bărbați din județul Brașov care au haplogrupul I-P109. Asta se poate vedea în Tabelul S1 [table S1] către care e pusă o legătură [link] la sfîrșitul articolului care prezintă studiul. Ținînd cont că numărul bărbaților testați din județul Brașov a fost de 50, rezultă că haplogrupul I-P109 a fost descoperit la aproape 10% din ei. Numărul celor testați a fost totuși mic, deci procentul de 10% e probabil exagerat, dar se poate presupune că haplogrupul I-P109 este întîlnit la vreo 5% din bărbații din județul Brașov.

Haplogrupul I-P109 este vechi și are multe ramuri, dar fiind de origine îndepărtată geografic (Scandinavă), e destul de probabil că acești 4 bărbați să aibă de fapt haplogrupuri de pe aceeași subramură a lui I-P109. Și e posibil ca această subramură să fie aceeași cu a lui tata. În orice caz, studiul a demonstrat că există haplogrupuri Y derivate din I-P109 în județul Brașov, care cuprinde jumătate din zona Făgărașului.

Unul dintre cei care au haplogrupul I-P109 este C.M. Gavenea, potrivire Y-25 care a făcut testul Y-67. Haplogrupul I-P109 a fost primit după ce a cumpărat un pachet de SNP-uri (cînd acestea erau disponibile la FTDNA), pentru că era prezent înainte ca FTDNA să introducă descoperirea haplogrupului Y intermediar prin testul autozomal Family Finder. Adresa lui Gavenea de poștă electronică este de la Igenea, ceea ce înseamnă că nu-i o adresă propriu-zisă, ci doar o redirecționare automată către adresa adevărată. L-am contactat și nu mi-a răspuns. Problema nu e de la Igenea, pentru că acum o lună am contactat altă potrivire Y-STR cu adresă de la Igenea și mi-a răspuns a doua zi. Nu mai există nici o potrivire Y-STR de la noi care să aibă haplogrupul I-P109.

https://drive.google.com/file/d/1BSu82d3dbXg-N0b3bHBUemzcrM1lOTVo/view?usp=sharing

C.M. Găvenea (scrierea corectă a numelui) este din Sînpetru (Sânpetru), un sat aflat lîngă Brașov. E interesant că localitatea are legătură istorică cu cavalerii teutoni și cu un ordin călugăresc francez care mai construise o mînăstire și la Cîrța, un sat din zona Făgăraș.

=================
Sânpetru (în germană Petersburg, în maghiară Barcaszentpéter) este o comună în județul Brașov, Transilvania, România, formată numai din satul de reședință cu același nume.
[...] Localitatea este atestată documentar din 1240, cu numele Mons Sancti Petri. A fost înființată însă mai devreme, în timpul stăpânirii Ordinului Cavalerilor Teutoni, și anume de ,,grupul celor o sută" de prejmereni [oameni din Prejmer, Brașov]. Tot din secolul al XIII-lea datează biserica în stil romanic de pe dealul Sânpetrului, dărâmată în mare parte în 1794. Urmele unei picturi pe unul dintre pereții cetății fortificate i-a determinat pe experți să presupună că, în acel loc, călugării cistercieni [ordin călugăresc catolic] construiseră o mănăstire în jurul anului 1240.

https://ro.wikipedia.org/wiki/S%C3%A2npetru,_Bra%C8%99ov

Prejmer, mai demult Prajmar, Preșmer (în dialectul săsesc Torteln sau Tuerteln, în germană Tartlau, Tartlen, Tortalen, în maghiară Prázsmár) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Brașov, Transilvania, România. Data fondării și originea așezării nu sunt cunoscute. Originea slavă a numelui românesc și maghiar al localității permite ipoteza că localitatea actuală a fost precedată de o așezare mai veche de origine slavă. Cert este doar faptul că prima atestare documentară a localității datează din anul 1240, atunci când regele Béla al IV-lea al Ungariei (1235-1270), cedează biserica din Prejmer cu ,,toate veniturile și drepturile" sale, capitulului Mănăstirii Citeaux în Burgundia [Franța], abația-mamă a Ordinului cistercian, pentru folosul obștesc al întregului ordin.[...] Pe la 1211, Regele Ungariei Andrei al II-lea pomenește într-un document adresat teutonilor numele râului Târlung, pe lângă care va crește localitatea Prejmer. Cavalerii teutoni care primesc drepturi asupra acestui teritoriu sunt cei care vor ridica până la un anumit nivel biserica din Tartlau (denumirea săsească a localității). Lăcașul de cult a fost construit în stilul gotic burgund introdus de cistercieni la Cârța [zona Făgăraș, jud. Sibiu].

https://ro.wikipedia.org/wiki/Prejmer,_Bra%C8%99ov
===============

În arhivele indexate (care au document IDX atașat) din Sînpetru există persoane numite Muntean, dar nu există persoane numite Găvenea. Însă sînt disponibile și arhive neindexate care ar trebui parcurse pagină cu pagină și n-am făcut asta, deci e posibil ca numele Găvenea să fi existat mai demult în Sînpetru. Numele Muntean și Găvenea se găsesc însă în arhivele indexate din Moieciu de Jos și din satele învecinate (Măgura, Peștera, Șimon, Fundata), aflate la vreo 20-30 km sud-vest de orașul Brașov și aproape de Castelul Bran, care ar fi fost și el inițial construit de Ordinul Cavalerilor Teutoni.

https://descopera.arhivelenationale.ro/cota/?cid=10257495
https://descopera.arhivelenationale.ro/cota/?cid=10734846
https://descopera.arhivelenationale.ro/cota/?cid=10745967

============
La începutul secolului XIII, Ordinul Teutonic construiește [la Bran] un castel din lemn, cunoscut ca Dietrichstein. După distrugerea fortului în 1242 de către mongoli, regele Ludovic I al Ungariei ordonă în anul 1377 construcția unui castel din piatră. În tot acest timp, o așezare începea să se dezvolte în jurul fortăreței. Poziționat în vârful unei stânci abrupte, castelul veghea asupra unei rute comerciale strategice dintre Transilvania și Valahia. În 1498, Branul intră sub jurisdicția Brașovului.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_Bran,_Bra%C8%99ov#Evul_Mediu
===========

A doua potrivire de care vreau să vorbesc este J. Muntean, potrivire Y-25 care avea inițial haplogrupul I-M253 (obținut de la un test Y-67). De la sfîrșitul anului trecut are însă haplogrupul I-M170, haplogrupul părinte al lui I1 (I-M253), dar și al lui I2 (I-P215). Din cîte am înțeles de pe forumul FTDNA, cei care au acum I-M170 dar aveau înainte I-M253 vor reveni ulterior automat la I-M253. Haplogrupul I1 (I-M253) este foarte vechi și ca urmare J. Muntean poate avea un haplogrup precis care să nu fie pe subramura I-P109. În plus de asta, n-a făcut testul Family Finder, deci nu știu dacă-i și potrivire autozomală.

J. Muntean n-are arbore genealogic, dar am făcut cîteva cercetări pe internet și din ele reiese că bunicul lui care a emigrat în SUA se numea Moise Muntean. În documentele disponibile pe internet locul nașterii nu-i specificat. Anul nașterii e în jur de 1920, dedus din anul nașterii fiilor lui (1957-1959). L-am contactat pe J. Muntean la adresa de poștă electronică folosită pentru contul FTDNA, dar nu mi-a răspuns. Alte potriviri Y-STR numite Muntean/Munteanu nu mai sînt.

https://drive.google.com/file/d/1tfPUS9ViZaoAYxdr8rmGPwG208pCCcUL/view?usp=sharing

Am căutat numele Muntean Moise și Muntean Mozes (cu varianta maghiarizată a prenumelui) în arhivele de pe internet. Din păcate portalul arhivistic n-are o funcție de căutare care să arate doar rezultatele care conțin exact o înșiruire de cuvinte. De exemplu dacă cauți cu Google "Muntean Moise" (pus în ghilimele) rezultatele îți arată paginile unde apare exact această înșiruire (secvență). În cazul portalului arhivistic rezultatele căutării conțin toate registrele unde apar numele Moise / Mozes și Muntean, în cea mai mare parte din cazuri nefiind asociate. Așa că m-am uitat doar la registrele care aveau previzionare [preview] în lista de rezultate, unde apărea exact înșiruirea căutată (Muntean Moise sau Muntean Mozes).

Am găsit un Muntean Mozes născut în Voila (jud. Brașov), și mai mulți născuți în Amnaș, Merghindeal, Apoldu de Jos (toate în jud. Sibiu).  N-am găsit însă în arhivele disponibile acum un Mozes Muntean care să poată fi bunicul lui J. Muntean, foarte probabil pentru că registrele de nașteri din 1920 nu-s încă puse pe internet. Numărul cel mai mare de Mozes Muntean apare în registrele din Apoldu de Jos.

https://descopera.arhivelenationale.ro/cota/?cid=11834544
https://descopera.arhivelenationale.ro/cota/?cid=11834545

Dacă presupunem că Moise Muntean era din Apoldu de Jos, atunci un indiciu că J. Muntean ar putea avea același haplogrup cu tata este dat de un nume de familie rar, Găvozdea, care se întîlnește și el în registrele din Apoldu de Jos. Tata are o potrivire (16,2 cM pe 1 segment) pe MyHeritage numită D.V. Gavozdea, însă arborele ei n-are locuri de naștere, deci locul de origine al liniei Gavozdea nu e cunoscut.

https://drive.google.com/file/d/11nLan7qEdNoxYAmwYXGsLR7u-rl3-xZe/view?usp=sharing (potrivire)
https://drive.google.com/file/d/1ryFvgtZbwV8-1dhJjS4VG2Cjlul7h0Mu/view?usp=sharing (arbore)

În concluzie, e posibil ca C.M. Gavenea și J. Muntean să aibă același haplogrup Y ca tata, însă lipsa voinței de comunicare, principala problemă a genealogiei contemporane, împiedică verificarea acestei ipoteze.

Acest mesaj are patru părți.

FĂGĂRAȘ - PARTEA 1

Am să încerc să verific acum veridicitatea originii din Făgăraș a liniei Munteanu folosind potrivirile autozomale. Originea din Făgăraș poate fi dovedită prin existența de segmente de ADN comune cu potriviri care au strămoși de acolo. Menționez de la început că nu pot fi sigur că ADN-ul comun cu aceste potriviri provine de la strămoșul din Făgăraș (presupus a avea haplogrupul I-PH3895) și nu de la o altă linie genealogică originară tot din Făgăraș, despre care nu știm în momentul de față. Lucrurile se pot lămuri pe parcurs. Actualmente nu pot cerceta linia maternă a lui tata, pentru că arhivele din Strîmtu (comuna Slivilești) și Văgiulești, ambele din jud. Gorj, n-au fost încă puse pe internet.

Sînt multe potriviri cu strămoși din județele Brașov sau Sibiu. Voi lua în considerare potrivirile care au strămoși doar din aceste județe, cu o singură excepție. Voi discuta și potrivirile care au strămoși din altă parte, dacă strămoșii din Brașov sau Sibiu au nume de familie care se regăsesc și la altă potrivire la care strămoșii cu numele respective sînt tot din Brașov sau Sibiu. Majoritatea potrivirilor sînt de pe Ancestry, care-ți permite să găsești printr-o căutare filtrată potrivirile care au în arborele genealogic un anumit loc geografic (localitate, județ, țară). Din păcate pe MyHeritage nu poți face acest lucru, și practic trebuie să te uiți la arborele fiecărei potriviri și să scrii undeva localitățile din arbore. N-am făcut asta, pentru că e vorba de mii de potriviri, așa că în mod sigur există unele cu strămoși din județele Brașov sau Sibiu de care nu știu încă.

Dar și Ancestry are dezavantaje, unul major fiind că nu poți vedea arborii potrivirilor decît dacă ai abonament plătit (cel mai ieftin e vreo 25 USD lunar). Pe moment nu am abonament, dar cînd aveam am salvat în format PDF arborii care mi se păreau interesanți pentru cercetarea mea genealogică. La vremea respectivă exista un neajuns, anume faptul că locurile de naștere erau salvate incomplet (truchiat) dacă erau prea lungi. De obicei satul sau orașul era cel care dispărea, rămînînd județul și țara, deci practic ce era mai util era înlăturat, pentru că de la o localitate poți deduce județul și țara, dar nu și invers. De cîte ori salvam un arbore care avea problema asta, copiam locurile de naștere și le adăugam la nota de pe Ancestry a potrivirii respective (poți scrie la fiecare potrivire o notă compusă din maxim 500 de caractere). Așa se face că unii arbori salvați de mine către care o să pun legături [links] aici nu au de fapt locurile de naștere precise, dar eu le știu pentru că sînt prezente în note. Între timp Ancestry a rezolvat problema și acum locurile de naștere sînt salvate corect, chiar dacă sînt lungi. Oricum, eu recomand salvarea tuturor arborilor importanți, pentru că există situații destul de frecvente în care arborii sînt făcuți privați, iar în cazuri mai rare potrivirile dispar (își închid conturile).

1) C. M. Damian e potrivire pe Ancestry, avînd în comun 16 cM pe 2 segmente de ADN. Are pe linia maternă strămoși Miclăuș din Șercăița și strămoși Pică din orașul Făgăraș și Toderița. Toate localitățile sînt din zona Făgăraș. Strămoșii de pe linia ei paternă sînt din alte părți, dar o iau în considerare pentru că strămoși numiți Pică apar și la potrivirea imediat următoare.

https://drive.google.com/file/d/1GszyPn_ZwbYeHpRdDhkQiE9O206x283Q/view?usp=sharing (potrivire)
https://drive.google.com/file/d/1vxCEkOkYoT91ip3yUpwRrVy3KAa_CWk9/view?usp=sharing (arbore)

2) M. Baldea e potrivire pe Ancestry, avînd în comun 7 cM pe 1 segment de ADN. Are pe linia maternă strămoși Pică din Făgărașu Nou (comuna Topolog), jud. Tulcea.

https://drive.google.com/file/d/14jTP0d4oi4PomnHwvfayMvB8J1dEv4Am/view?usp=sharing (potrivire)
https://drive.google.com/file/d/1QUFTWOOHQT9htYAIfsA8nYMMc4RHqHOl/view?usp=sharing (arbore)
https://www.familysearch.org/en/tree/pedigree/landscape/GTP7-V6V (arbore pe FamilySearch)

După numele satului, e clar că acești strămoși erau mocani originari din Făgăraș care mergeau în transhumanță cu turmele de oi în Dobrogea și unii din ei au rămas acolo, chiar și în vremea cînd Dobrogea era parte din imperiul Otoman.

==============
{traducere automată din Engleză}

Mocanii (sing. Mocan) sunt un subgrup etnic românesc compus din păstori din Transilvania care practicau în mod tradițional transhumanța între sudul Transilvaniei și regiunea Dobrogei. Un număr mare de mocani au părăsit monarhia habsburgică [Austro-Ungaria] pentru a scăpa de opresiunea la care erau supuși în patria lor și s-au stabilit definitiv în Dobrogea, o regiune aflată pe atunci sub Imperiul Otoman, unde aveau mai multă libertate și puteau deține mai mult pământ. Această regiune era pe atunci multietnică, compusă din etnici români nativi, dar și din multe alte popoare, precum turci sau tătari. În urma integrării Dobrogei de Nord în România în 1878, mai mulți mocani au migrat în regiune.

https://en.wikipedia.org/wiki/Mocani
==============

Poate părea surprinzător, dar unii mocani din Transilvania au preferat să părăsească imperiul Austro-Ungar și să se stabilească în cel Otoman, pnentru că nu erau supuși persecuțiilor de tot felul și în plus primeau pămînt în proprietate pe care să-l lucreze, pentru că populația era puțină la vremea respectivă.

=================
Cu mult timp înainte de revenirea Dobrogei la România [în 1878], transilvănenii au descoperit acest ţinut primitor dintre Dunăre şi mare, unde puteau să-şi vorbească limba strămoşească şi să se închine la icoane, deşi era stăpânit de turci. Aici, primii descălecători de dincolo de Carpaţi au găsit păşuni întinse şi bogate pentru turmele de mioare şi locuri prielnice pentru a-şi întemeia o gospodărie. Alături de români dobrogeni, de turci, de tătari, găgăuzi, lipoveni, greci, armeni şi germani, în Dobrogea, au venit şi români din Ardeal, cu precădere din zona în care din vremuri vechi oieritul a fost ocupaţia principală, mai precis, din şirul de sate de pe linia Braşov-Făgăraş-Sibiu-Orăştie, preciza istoricul Dumitru Şandru, în anul 1946.

În Dobrogea, aceşti români sunt cunoscuţi cu termenul generic de mocani, dar ei între ei se numesc cu porecle diferite, după locul de origine din Transilvania, al lor sau al părinţilor. Spre exemplu, cei de prin părţile Braşovului, din Ţara Bârsei, sunt bârsani, ori săceleni, brăneni, moroeni sau, cu un nume batjocoritor, trocari. Cei din valea Oltului, din jurul Făgăraşului, sunt făgărăşeni sau olteni, iar cei din regiunea Sibiului sunt ţuţueni şi, mai ales, mărgineni.

Istoricul Valentin Ciorbea spune că transhumanţa oierilor în spaţiul românesc este o realitate, întrucât oamenii de la munte obişnuiau să-şi aducă animalele spre zonele mai călduroase. ,,S-a preferat să vină spre Dobrogea pentru că Imperiul Otoman asigura condiţii favorizatoare: impozitele erau mici sau chiar lipseau. Era ceva mai cald atunci, pe văile dobrogene ei îşi adăposteau turmele şi puteau să mai facă şi păşunat. Producţia se valorifica pe piaţa de aici sau în Imperiul otoman. Mocanii intrau în acest ţinut fie pe la Silistra, fie pe la Hârşova", spune istoricul.

Unii mocani se reîntorceau cu oile în ţinuturile lor de baştină, alţii, în schimb, au rămas aici şi şi-au întemeiat gospodării. După 1878, când s-a pus problema unei colonizări serioase a Dobrogei, a crescut şi numărul mocanilor. ,,În afară de transhumanţă, mai spune profesorul Ciorbea, mulţi dintre mocani au venit şi din cauza unor condiţii grele pe care le aveau în Imperiul Austro-Ungar, aici având parte de mai multă libertate".

Istoricul spune că acestor mocani le era mai bine sub otomani decât sub austro-ungari, acolo punându-se şi problema sub aspect naţional. Pe de altă parte, aici au primit şi loturi de case şi mocanii şi-au putut întemeia gospodării frumoase. Istoricul spune că nu mai există o altă regiune din România unde să fi venit o aşa de mare populaţie de mocani.

Transhumanţa păstorilor ardeleni este atestată încă din secolul al XV-lea. Conform unui document din jurul anului 1418, Mihai, fiul lui Mircea cel Mare, a confirmat privilegiul pe care părintele său îl dăduse comunei Cisnădie, din judeţul Sibiu, ca românii de acolo să-şi poată paşte turmele în munţii ţării sale. 

La numărul mare al celor care treceau cu turmele, se adaugă şi numărul, de asemenea mare, al celor ce plecau din cauza abuzurilor saşilor favorizaţi, a persecuţiilor religioase, a înfiinţării regimentelor de graniţă, în care erau siliţi să se înroleze, a serviciului militar, lung şi greu, cât şi din cauza nedreptăţilor pe care trebuiau să le îndure din partea autorităţii stăpânitoare.

Istoricul Dumitru  Şandru spune că ,,Pătrunderea transilvănenilor în Dobrogea s-a făcut încetul cu încetul, în grupuri mici, fapt care a putut să treacă neobservat şi, deci, nereţinut de puţinele documente ale vremii. În timpul stăpânirii otomane, în Dobrogea, populaţia era atât de rară şi teren de arat sau păşunat atât de întins şi nestăpânit, încât foarte rar se iscau neînţelegeri care să ducă la reglementarea lor pe cale scrisă", este de părere istoricul.

https://adevarul.ro/stiri-locale/constanta/povestea-mocanilor-dobrogeni-ardelenii-care-au-1793401.html
=================

FĂGĂRAȘ - PARTEA 2

3) B. Taz [Tăzlăoanu] e potrivire pe Ancestry, avînd în comun 12 cM pe 1 segment de ADN. Are pe linia maternă strămoși Cosgarea/Coșgarea din Vad (comuna Șercaia), jud. Brașov. Și în arborele ei se vede migrarea mocanilor din Făgăraș la Casimcea, județul Tulcea, Dobrogea.

https://drive.google.com/file/d/1CtLYuJtWfam03Y2HA25G4yek8rMVFdTM/view?usp=sharing (potrivire)
https://drive.google.com/file/d/117xhftQpCavLONkJ0K2WTIY6JakbfZjz/view?usp=sharing (arbore)

==============
Încă din secolul al XV-lea românii din unele zone din sudul Transilvaniei (Mărginimea Sibiului, Bran, Şcheii Braşovului, Săcele) au practicat păstoritul transhumant, caracterizat prin creşterea unui număr mare de oi, boi şi cai pe care le ţineau vara pe păşunile montane din Carpaţi şi iarna coborau cu ele în Bărăgan şi Dobrogea, în luncile şi bălţile Dunării. [...] În anii următori [lui 1857] alţi mocani săceleni se aşează în jurul Hârşovei în satele Cemşiler, Gârliciu şi Groapa Ciobanului. Alţi săceleni au întemeiat în Dobrogea sate noi, ca Aliman (de către mocanul Ion Aliman), Cochirleni, Casimcea (de familiile Trandaburu, Vineş şi Moroianu), Ogoarele, Hărculeşti şi altele.

https://www.saceleanul.ro/pe-urmele-mocanilor-in-dobrogea-unde-acestia-s-au-stabilit-partial-inca-de-pe-timpul-imperiului-otoman/
=============

Pe linia paternă strămoșii lui B. Taz sînt din alte părți, dar numele Cosgarea/Coșgarea se întîlnește și la potrivirea următoare.

4) A. S. Tarmu e potrivire (14 cM) pe 23andMe și MyHeritage. Linia ei maternă (Strîmbu, Cosgarea) e originară din Vad, jud. Brașov. Pe 23andMe se poate vedea că deși e femeie, în pagina ei apare haplogrupul Y intermediar R-U152, ceea ce înseamnă că tatăl ei a făcut și el testul. Însă nu e potrivire, ceea ce înseamnă că înrudirea e pe linia ei maternă din Vad. E clar că strămoșii ei numiți Cosgarea făceau parte din aceeași familie ca strămoșii Cosgarea, tot din Vad, ai lui B. Taz. Capturile de ecran de pe 23andMe sînt luate din contul meu.

https://drive.google.com/file/d/17Eui9fcRWjlEtd-_AzX0GYjduaTj-2dO/view?usp=sharing (potrivire 23andMe - 1)
https://drive.google.com/file/d/1ZwTgGlwwq5Xlcg43DViyKwoVHP6EBDYU/view?usp=sharing (potrivire 23andMe - 2)
https://drive.google.com/file/d/1W6An39RaJJoEFqwOgoFIbfGssrTPuOej/view?usp=sharing (potrivire 23andMe - 3)
https://drive.google.com/file/d/18W32xrj300gsbKqOfk_fkOtZuRSqpK49/view?usp=sharing (potrivire MyHeritage - 1)
https://drive.google.com/file/d/13xIS7rDq95QB7zCpTMdE1SII62KvQ2Rb/view?usp=sharing (potrivire MyHeritage - 2)

Printre potrivirile comune cu A. S. Tarmu se găsesc:

4.1) And*** : avea numele de fată Muntean

https://drive.google.com/file/d/1JPJw12pK5dDds7UATMKcGIL9Yi248ZTv/view?usp=sharing (potrivire comună)
https://drive.google.com/file/d/1d0QLSF0OniauNHugYeA1OSClUohjUiRG/view?usp=sharing (arbore)

4.2) D.M Andrecau : avea numele de fată Muntean

https://drive.google.com/file/d/1ulPh78tV8sjOsG_I1TieRvtoPHZ98H2F/view?usp=sharing (potrivire comună)
https://drive.google.com/file/d/1quH22yQV-1_Wp6-c-mLlg_hldHVdUUtZ/view?usp=sharing (arbore)

4.3) D.V. Gavozdea : despre ea am vorbit în mesajul anterior, cînd am spus că n-are locuri de naștere în arbore. Numele Găvozdea e foarte rar și conform arhivelor puse pe internet, ca și conform LocateFamily.com se găsește în special în județul Sibiu (Sibiu, Ocna Sibiului, Gura Rîului, Apoldu de Sus, Apoldu de Jos). Am contactat-o, dar n-a răspuns.

https://drive.google.com/file/d/16ZK8bNst2N-rzhjp_y2byyGMmgwrKgVf/view?usp=sharing (potrivire comună)
https://drive.google.com/file/d/1ryFvgtZbwV8-1dhJjS4VG2Cjlul7h0Mu/view?usp=sharing (arbore)
https://www.locatefamily.com/G/GAV/GAVOZDEA-1.html

4.4) V. Dragotoiu : Numele ei de fată este Drăgotoiu și e foarte probabil descendenta lui Vasile Drăgotoiu, vărul bunicului meu patern.

https://drive.google.com/file/d/1zaKcemyuYoz5dxWszLK2572gfW5dIJBi/view?usp=sharing

Numele de familie Cosgarea din satul Vad care apare în arborele genealogic al lui B. Taz și A.S. Tarmu este un nume foarte rar, care se întîlnește în special în jud. Brașov (Vad, Ohaba, Șinca Veche) conform arhivelor puse pe internet și a sitului LocateFamily.com.

https://descopera.arhivelenationale.ro/cautare-text/?ts=cosgarea&pg=1&pgs=100&cs=3&srt=0&sro=1
https://www.locatefamily.com/C/COS/COSGAREA-1.html

Pe Ancestry nu poți vedea potrivirile comune decît dacă ai abonament (25 USD lunar) și pachetul Pro Tools (10 USD lunar), dar actualmente nu le am, deci nu pot vedea potrivirile comune cu B. Taz.

Pot însă vedea potrivirile comune cu A.S. Tarmu pe MyHeritage. Nu cred că-i o coincidență faptul că două din ele (And*** și Andrecau) aveau numele de fată Muntean (varianta transilvăneană a lui Munteanu), a treia are un nume de familie rar care se găsește în principal în jud. Sibiu și cu a patra înrudirea e aproape sigur pe linia Munteanu.

În arborii lui And*** și D.M. Andrecau nu sînt specificate locurile de naștere ale strămoșilor lor numiți Muntean. Le-am contactat pe amîndouă acum o lună și jumătate și le-am întrebat despre aceste locuri de naștere, dar nu mi-au răspuns. Pun mai jos o captură de ecran cu mesajul trimis de mine.

https://drive.google.com/file/d/1KLCCm-Xcg0SYpiAFM9fM9N1DnH2j_n61/view?usp=sharing

E însă posibil ca ele să nu știe că le-am contactat, la fel ca D.V. Gavozdea. MyHeritage are un mare dezavantaj față de restul companiilor de testare a ADN-ului care au sisteme proprii de mesagerie. În momentul în care primești un mesaj de la o potrivire, Ancestry, 23andMe și MyHeritage pun o mică bulină roșie peste iconița [icon] care simbolizează mesageria. Însă numai Ancestry și 23andMe te alertează și prin poșta electronică că ai primit un mesaj. MyHeritage nu o face, ceea ce e o greșeală, pentru că îngreunează cercetarea genealogică. Dacă vizitezi regulat MyHeritage poți vedea că ai primit un mesaj, dar dacă n-o faci cu lunile sau cu anii, n-o să afli și n-o să poți răspunde. În cazul Ancestry și 23andMe, indiferent dacă le vizitezi regulat sau nu, afli în contul de poștă electronică dacă te-a contactat cineva și-i poți răspunde. Deci nu pot învinui pe nimeni care e prezent pe MyHeritage că nu-mi răspunde la mesaje, pentru că poate nu-și vizitează contul în mod regulat și nu știe despre mesajul meu.

În registrul de căsătorii din Vad (1895-1906), care are document IDX atașat, există numele de familie Muntean, Cosgarea și Strîmbu.

https://descopera.arhivelenationale.ro/cota/?cid=10831372

În concluzie, e foarte probabil ca în satul Vad și cele învecinate (Ohaba, Șinca Veche) să existe bărbați Muntean cu haplogrupul I-PH3895.

FĂGĂRAȘ - PARTEA 3

Un lucru interesant e legat de familia Strîmbu din Vad, care apare în arborele lui A.S. Tarmu. Strîmbu este numele de familie real al cărturarului Gheorghe Șincai. În articolul de pe Wikipedia despre el nu scrie asta, însă scrie într-un articol genealogic despre strămoșii lui originari din Șinca Veche, care este la 4 km de Vad.

============
George (sau Gheorghe) Șincai (n. 28 februarie 1754, Râciu, Principatul Transilvaniei – d. 2 noiembrie 1816, Svinica, Imperiul Austriac) a fost un istoric, filolog, traducător, teolog greco-catolic și scriitor român, reprezentant al Școlii Ardelene. [...] Familia Șincai se trăgea din satul Șinca Veche din Țara Făgărașului.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_%C8%98incai

Istoricul Gheorghe Şincai citează pe cronicarul secui Mihai Cserei, care vorbeşte de atacul curuților la vama de la Turnu Roşu în  anul  1705: ,,...  tăind  pe  commendantul  locului,  pe  nemţii au prins vii şi raţionistul de la Turnu Roşu, Ştefan Şincai, au perit acolo, iară pe nemţii cei prinşi i-au adus la tabără".  Apoi el adaugă :  ,,Ştefan Şincai acesta, au fost frate cu Andrei  Şincai, al cărui nepot sînt, Gheorghe carele scriu acestea". Cercetînd viaţa şi activitatea acestui Ștefan Șincai aflăm că numele original de familie al lui și ca atare și al Şincaeştilor, era Strîmbul. Gheorghe Şincai probabil continuă o tradiţie familială cînd afirmă că s-ar fi numit Perş. Nu este într-adevăr exclus ca satul vecin cu Şinca, Perșani (de  unde derivă  şi  numele  Munţilor  Perșani), să  fie numit după un erou eponim Perş din Șinca. Însă în documentele ce ne stau la dispoziţie, în satul Șinca familia Perș lipsește, în schimb familia boieronală Strîmbul are o mare frecvenţă în documentele din secolul al XVII-lea.

Primul care a dovedit că familia lui Gheorghe Șincai se numea ,,Sztriimbuly de Sinka" era renumitul istoric şi genealog român Ioan Puşcariu. EI mai spune că un membru al familiei a fost  Ştefan Şincai :  ,,Un  scriitor de aici a fost vameș la Turnu Roşu [în] 1729". În lucrarea "Date istorice privitoare la familiele române", Ioan cavaler de Puşcariu dă alte amănunte despre familia ,,Sztrimbu alias Strimbu vel Ztrimbul de Sinka et Vaad." ,,Această  familie — se  reproduc cuvintele lui Pușcariu în limbajul de azi — număra în Șinca şi în satul vecin Vad la  vreo 20 familii."

"Strămoșii lui Gheorghe Șincai" de Pavel Binder (clic pe "View/Open" în pagina de mai jos).
https://dspace.bcu-iasi.ro/handle/123456789/80860
================

Același lucru se spune și într-un articol de pe Wikipedia în Engleză despre familia Sinka (pronunțat "Șinca" în Maghiară) din Făgăraș.

================
{traducere automată din Engleză}

Sinka, scrisă și Șinca, a fost o familie nobilă (boierească) de origine românească, atestată documentar încă din secolul al XV-lea, în sudul Transilvaniei, în Valea Șinca, în regiunea istorică Țara Făgărașului. De-a lungul ultimelor cinci secole, membrii acestei familii s-au remarcat în politică, administrație, armată, cultură, afaceri ecleziastice și diplomație. Boierii Sinka făceau parte din elita militară, cunoscută în contextul sudului Transilvaniei drept ,,boieri vechi și buni", menționată pentru prima dată în documentele istorice în perioada în care voievozii valahi conduceau Țara Făgărașului ca duci (din secolele al XIV-lea până în al XV-lea).
[...]
O altă ramură a boierilor Sinka include ramura Strîmbu, formată până în secolul al XVI-lea și care a îmbrățișat credința greco-catolică în secolul al XVIII-lea. Unii membri ai acestei ramuri au devenit preoți, în timp ce alții, precum Ștefan Strîmbu Sinkay literatus, un soldat care a devenit ofițer de frontieră la castelul Turnu-Roșu (cca. 1729) la începutul domniei habsburgice. Cu toate acestea, cea mai proeminentă personalitate a acestei linii a fost descendentul lui Ștefan, Gheorghe Șincai de Șinca (1754–1816), istoric, filolog, traducător și poet, figură de frunte a Școlii Ardelene în timpul Iluminismului.

https://en.wikipedia.org/wiki/Sinka_de_Sinka
==============

În sfîrșit, o coincidență (sau nu) legată de Șincai (Sinka) din Făgăraș. În articolul citat mai sus este prezentată și stema familiei, care este un leu argintiu cu coada bifurcată, asemănător cu leul de pe stema familiei Montfort, tot argintiu și tot cu coada bifurcată.

https://fr.wikipedia.org/wiki/Maison_de_Montfort-l%27Amaury
https://en.wikipedia.org/wiki/Sinka_de_Sinka#/media/File:Sinka_de_Sinka.png

Am vorbit pe larg într-un mesaj postat pe forumul Molgen despre stema familiei Montfort și despre faptul că ar fi derivată din cea a familiei Hainaut. Leul era o apariție obișnuită pe stemele familiilor nobile medievale, însă leul cu coada bifurcată nu apărea frecvent. De ce familia Sinka (Șincai) l-a ales tocmai pe el pentru a-i reprezenta rămîne o enigmă, care poate ar fi deslușită dacă am afla haplogrupul Y al descendenților ei de azi.

https://forum.molgen.org/index.php/topic,14941.msg621132.html#msg621132

PARTEA 4

Și vorbind despre familia Montfort de origine Normandă, am aflat de pe grupul Facebook I1 (M253) că haplogrupul Y al lui Rollo ar putea fi descoperit anul ăsta, conform unui articol publicat pe situl Universității din Winchester, Anglia.

===================
{traducere automată, corectată de mine}

Oasele regilor și episcopilor medievali au fost reînhumate în șase lăzi mortuare din Catedrala Winchester, după mai bine de un deceniu de muncă criminalistică minuțioasă pentru a reconstitui rămășițele amestecate. Început în 2012, Proiectul Lăzile Mortuare a implicat expertiza unei serii de cadre universitare specializate, conservatori, personal și voluntari pentru a repara haosul creat în interiorul sicrielor atunci când acestea au fost sparte în timpul Războiului Civil Englez (1642). Scheletele individuale au fost reasamblate folosind tehnici osteologice și analize ADN.
[...]
Oasele sînt anterioare lăzilor mortuare și pot fi urmărite pînă în secolele VII-XII. Se crede că multe dintre oase au fost îngropate inițial în Vechea Catedrală Anglo-Saxonă, care se afla pe un loc adiacent actualei catedrale. Printre numele celebre scrise în latină pe lateralele celor șase cufere se numără William Rufus (William al II-lea al Angliei, fiul lui William Cuceritorul), Cnut (primul rege danez al Angliei) și regina Emma - o nobilă Normandă remarcabilă care a devenit regină a Angliei de două ori, ca soție a regelui Æthelred cel Nepregătit, apoi a lui Cnut cel Mare, și a fost mama a doi regi - Harthacnut și Edward Mărturisitorul. Alții numiți pe cufere sînt Cynegils, Cynewulf, Ecgbert, Æthelwulf, Eadred, Edmund, episcopul Wine și episcopul Alwine. De asemenea, este probabil ca cuferele să conțină rămășițe ale altor figuri din Evul Mediu timpuriu. Se așteaptă ca descoperirile proiectului privind probabilele identități ale scheletelor să fie făcute publice mai tîrziu în acest an.

Dr. [Heidi] Dawson-Hobbis a lucrat la proiect încă de la început, în calitate de specialist în rămășițe umane. Sarcina ei a fost să ,,excaveze" și să înregistreze tot materialul din cele șase lăzi, apoi să încerce să reasocieze fiecare os pentru a crea schelete individuale folosind tehnici osteologice și criminalistice. [...] Heidi a spus: ,,Este cu adevărat special să vedem aceste rămășițe returnate la locul lor de odihnă în lăzile mortuare, știind că acum avem un inventar complet al conținutului lor. Aceste informații vor fi păstrate într-o arhivă la Catedrală și sperăm să publicăm rezultatele complete în următorul an sau cam așa ceva. În prezent, așteptăm rezultatele finale ale studiilor ADN și izotopice."

https://www.winchester.ac.uk/News-and-Events/Press-Centre/Media-Articles/University-helps-Cathedral-solve-medieval-bone-puzzleinvolving-kings-and-bishops.php
===================

Îmi aduc aminte că atunci cînd postam pe forumul Poreklo.rs și am întrebat despre situația rămășițelor cneazului Nikola Rašković Drobnjak, mi s-a răspuns că administrația Societății Genealogiștilor Sîrbi Poreklo încearcă să facă o testare ADN mai aprofundată a lor la un laborator specializat din Anglia, dar că birocrația se opune transferului rămășițelor peste granițele de stat. Evident că motivul invocat nu era plauzibil, pentru că s-au făcut nenumărate teste ADN care au necesitat transferul de rămășițe umane antice sau medievale peste granițele de stat și n-a fost nici o problemă. Eu acum cred că motivul adevărat e că nici un laborator contactat de Poreklo n-a vrut să testeze rămășițele unui conducător local din Balcani, socotit prea puțin important. Pînă una-alta vedem că Englezii au reușit să testeze niște personalități istorice medievale de la ei, care ar putea avansa studiul genealogic al familiilor Normande. Dacă am fi avut și testul ADN al lui Nikola Rašković Drobnjak, am fi putut să-l comparăm cu testele făcute în Anglia, iar enigma haplogrupului I-FGC22045 ar fi putut fi dezlegată.

Acesta e un mesaj în nouă părți.

PARTEA 1

POTRIVIRI GENETICE CU STRĂMOȘI IMINOVICI

În acest mesaj o să discut despre două potriviri mici care sînt asociate cu un nume de familie foarte rar. Ele sînt interesante și prin înrudirea lor probabilă cu o mare personalitate culturală de la noi, Mihai Eminescu (nume real Mihail Eminovici), a cărui genealogie pe ramura paternă este extrem de controversată, dînd naștere de-a lungul timpului la nenumărate ipoteze.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_Eminescu

În cele ce urmează mă bazez pe arborii potrivirilor și pe lucrările publicate care discută despre legăturile presupuse ale familiei Eminovici din Bucovina cu Transilvania și cu Făgărașul în special.

1) R. Rathbone e potrivire (7 cM) cu tata și cu mine pe Ancestry. Conform arborelui ei, stră-străbunicul pe linie maternă este Ioan Iminovici, născut în 1865 în satul Vad, comuna Șercaia, jud. Brașov, sat de care am vorbit în mesajul anterior. Gheorghe Iminovici (n. 1887), fiul lui Ioan, a emigrat în SUA, unde s-a căsătorit cu Maria Ștrompea (n. 1902 la Seliștat, jud. Brașov) și și-a schimbat numele în Menovich, pentru a fi mai ușor de pronunțat de către Anglofoni. Fiul lui, George Menovich (n. 1918), este bunicul matern al lui R. Rathbone.

https://drive.google.com/file/d/1ClO-hKo8rGEKhXeUzGLjDO_U3fzBqkeH/view?usp=sharing (R. Rathbone potrivire)

https://drive.google.com/file/d/1cCeQeKHsM4JN5xouJ5jHn46tMSr6g5XM/view?usp=sharing (R. Rathbone arbore)

2) Kerrir e potrivire doar cu mine pe Ancestry, avînd în comun 11 cM pe 2 segmente de ADN. E foarte probabil ca unul din segmentele comune să fie cel pe care îl are tata în comun cu R. Rathbone (Ancestry nu dă informații despre localizarea segmentelor de ADN comun). Bunica ei paternă se numea Marie Menovich și era fiica cuplului Gheorghe Iminovici și Maria Ștrompea, fiind deci sora lui George Menovich.

https://drive.google.com/file/d/1Xsjm41Poaauge0ZVTUN9Zs8FMeRFkh8T/view?usp=sharing (Kerrir potrivire)

https://drive.google.com/file/d/1rx6HC2vNoGPw_ePwt82HtQaqsaHMHLF-/view?usp=sharing (Kerrir și R. Rathbone potriviri)

https://drive.google.com/file/d/1jiXKDQ_l58UTH3k1j4JOXmgys39eg7sg/view?usp=sharing (Kerrir arbore)

Prezența unor familii numite Iminovici în Făgăraș, presupuse a fi înrudite cu familia Eminovici din Bucovina, era cunoscută de multă vreme de cei care s-au ocupat de genealogia lui Eminescu. Articole despre Eminescu sînt publicate în fiecare an în jurul datei de 15 ianuarie, ziua de naștere a poetului, de exemplu cel de mai jos, care reia ipoteza originii făgărășene.

==============
Profesorul făgărăşean Ion Funariu a făcut cercetări pe vremea când era dascăl la Colegiul Naţional ,,Radu Negru" [din orașul Făgăraș] şi a scris o carte în care publică informaţii uluitoare despre poet: se pare că strămoşii lui Mihai Eminescu sunt ardeleni get-beget proveniţi din inima Ţării Făgăraşului, mai exact din satul Vad, comuna Şercaia, atât de celebru pentru poiana cu narcise de aici. Ca să-şi dovedească spusele, profesorul a luat la rând toate registrele bisericii din Vad şi a bătut pe la porţile celor care mai sunt în viaţă şi poartă numele de Iminovici. Se pare că în secolul al XVIII-lea în Vad trăiau 8 familii cu acest nume, iar în prezent mai sunt două.

Iminovicii din Vad au emigrat din sat către Bucovina stabilindu-se la Călineştii Sucevei. ,,Această ipoteză mi-a venit pornind de la faptul că pe vremea când predam la liceul ,,Radu Negru" existau mai mulţi elevi numiţi ,,Iminovici" şi erau din Vad. Pornind de la acest nume – pentru că şi neamul lui Eminescu se numea Iminovici – am făcut o cercetare la Vad şi am găsit că acolo existau 8 familii cu acest nume. Din acele 8 familii găsite în scriptele bisericeşti, au mai rămas astăzi două", spunea autorul cărţii într-un interviu pentru [situl] ,,Salut Făgăraş". După anul 1700, pentru a nu se converti la religia greco-catolică, mai mulţi locuitori ai zonei au plecat spre alte regiuni din ţară. Aşa au plecat probabil şi Iminovicii.

https://bzb.ro/stire/stramosii-lui-eminescu-ar-fi-plecat-dintr-un-sat-din-judetul-brasov-a216378
================

PARTEA 2

IPOTEZA ORIGINII SÎRBE A LUI EMINESCU

Cea mai detaliată lucrare publicată pînă acum despre genealogia lui Mihai Eminescu este "Legendă și adevăr în biografia lui M. Eminescu (Originile)", scrisă de Ion Roșu. Cartea poate fi cumpărată din anticariate la un preț foarte mic. Fiind publicată în 1989, este vorba evident de o carte în care se folosesc metodele genealogiei clasice, luînd în discuție toate ipotezele enunțate pînă atunci despre originea poetului, adăugînd și una nouă, a autorului cărții.

https://www.targulcartii.ro/ion-rosu/legenda-si-adevar-in-biografia-lui-m-eminescu

Ion Roșu (1945-1996) a fost poet, ziarist și bibliotecar, însă nu istoric literar. Totuși cartea lui a fost publicată la Editura Cartea Românească, cea mai prestigioasă editură de la acea vreme, cînd toate editurile erau de stat.

https://rightwords.ro/autori/biografie/ion-rosu

Unul dintre capitolele cărții se numește "Sîrb pripășit în țară" și tratează despre ipoteza originii Sîrbe pe linia paternă, justificată de terminația "ovici" care este terminația cea mai frecventă a numelor de familie Sîrbe (scrisă "ović" în limba Sîrbo-Croată).

==================
[...] Trebuie să spunem din capul locului că ne aflăm de fapt în fața celei mai verosimile ipoteze analizate pînă acum despre originea Eminoviceștilor. Teoretic, cel puțin, ideea de a-i descinde pe strămoșii poetului din patria lui Baba Novac nu întîmpină nici o dificultate. Luîndu-l mai întîi pe "-ovici", vom observa că Serbia este într-un fel leagănul acestui sufix patronimic. [...] În același timp să arătăm că Serbia este unul din teritoriile balcanice care au stat multă vreme sub dominația otomană, suferind adică o puternică influență orientală în lexic, încît prezența în sîrba veche a apelativului "emin" e și de presupus. De altfel, un discționar general al limbii sîrbo-croate înregistrează acest apelativ sub forma cvasiidentică "jemin" [pronunțată "iemin"], enumerînd sensurile cu care a circulat în limba sîrbă comună: 1. "funcționar", 2. "fruntaș al unui sat", 3. "consul", precizîndu-se totodată și familia de cuvinte sîrbești născută din acest cuvînt: "jeminov", "jeminovac", "jeminluk". Ceea ce înseamnă că în sîrbește din "jemin" s-a putut naște un supranume (poreclă) "Jemin", iar de aici prin slavizare cu sufixul patronimic "-ović" s-a ajuns firesc la patronimul "Jeminović" [pronunțat Ieminovici], adică practic la Eminovici al nostru. [...] Format în Serbia, un "Jeminović" putea apoi urca în România, spre a se așeza în cele din urmă în Bucovina, dîndu-ni-i aici pe strămoșii direcți ai lui Eminescu. Iar cît despre integrarea acestui sîrb în comunitatea românească, ea putea fi mult facilitată de confesiunea sa [religioasă] - identică cu a noastră -, astfel încît singurul semn al obîrșiei sale străine să-i rămînă patronimul Eminovici.

Ion Roșu
"Legendă și adevăr în biografia lui M. Eminescu (Originile)" - Editura Cartea Românească, București, 1989 (pag. 52-53)
================

Originea Sîrbă este susținută indirect de răspîndirea actuală a numelui Eminović (pronunțat Eminovici), întîlnit mai ales la Sîrbi și Bosniaci, dar prezent și la Croați, Sloveni și Kosovari. E interesantă asocierea cu Dubrovnikul, menționată pe situl Acta Croatica. Pe LocateFamily.com se poate vedea că cei cu numele Eminović indexați acolo sînt Bosniaci (din Konjić și Travnik) și Sîrbi (din Šabac și Novi Pazar).

=============
{traducere automată din Engleză}

Acest nume de familie [Eminović] este cel mai frecvent întîlnit în Serbia, unde este deținut de 928 de persoane, sau 1 din 7.699. În Serbia se găsește mai ales în: Districtul Raška, unde se găsesc 44%, Districtul Pčinja, unde se găsesc 31% și Belgrad, unde se găsesc 9%.

https://forebears.io/surnames/eminovi%C4%87

În Croația, familiile Eminović sînt în principal Croate (din zona Dubrovnik), rar Bosniace (din regiunea Tuzla) și foarte rar Rome (din Bjelovar, Croația). În secolul trecut, majoritatea locuitorilor Croați care poartă acest nume de familie s-au născut în Serbia și în Dubrovnik.

https://actacroatica.com/en/surname/Eminovi%C4%87/

https://www.locatefamily.com/E/EMI/EMINOVIC-1.html
=============

Ipoteza originii Sîrbe a fost menționată mai întîi într-o carte veche de genealogie a nobilimii Moldovene. Noțiunea de "pripășit" înseamnă "un om care a venit din altă parte și s-a stabilit undeva". Căminarul era boierul însărcinat cu strîngerea taxelor pentru băuturile vîndute în cîrciumi. Particula "vel" din numele funcției de "vel-căminar" înseamnă "mare" și provine din cuvîntul Slav "veliki", cu același sens. Căminarul Gheorghe Eminovici, tatăl poetului, a refuzat cu îndîrjire să dea orice informație despre originea lui. Cercetările în arhive au arătat că Gheorghe ar fi fost fiul dascălului de biserică Vasile Eminovici din satul Călinești (Șerbăuți), județul Suceava, el însuși fiul lui Petrea Eminovici. Lucrurile nu sînt clarificate nici în ziua de azi. Se știe doar că Vasile Eminovici a venit în satul Călinești în 1804, dar nu se știe de unde.

================
Într-adevăr ipoteza apare formulată pentru întîia oară în "Arhondologia Moldovei" a paharnicului Constantin Sion, adică pe la 1844-1856, cînd bătrînul cîrcotaș și gură rea își redacta citat lucrare. În acest original dicționar al boierilor moldoveni din secolul trecut, [...] se pot citi următoarele în dreptul numelui EMINOVICI: "Sîrb pripășit în țară [Moldova] după introducerea Regulamentului și ridicat la boierie de Mihai Vodă."[...] De unde deținea bătrînul paharnic această informație despre Gheorghe Eminovici? [...] În ceea ce-l privea pe Gheorghe Eminovici, Constantin Sion avea să se dovedească destul de bine informat, căci după cum vom vedea într-un capitol următor, tatăl poetului era venit în Moldova într-adevăr după introducerea Regulamentului Organic (1831) și miluit cu cin de vel-căminar, pe la 1841, de către Mihail Vodă Sturdza! Cunoscînd deci atît de bine momentele mai importante ale vieții căminarului, e de presupus că și afirmația despre originea lui sîrbească trebuie să fi avut o acoperire în fapte și că, deci, în familia Eminoviceștilor puteau să existe unele indicii despre o proveniență sîrbească a strămoșilor lor...

Ion Roșu
"Legendă și adevăr în biografia lui M. Eminescu (Originile)" - (pag. 53-54)

https://ro.wikipedia.org/wiki/C%C4%83minar
================

Numele Iminovici, socotit o variantă a lui Eminovici, apare menționat în orașul Blaj, județul Alba, Transilvania, fiind asociat cu etnicitatea Sîrbă.

==============
Prezumțiile noastre capătă o confirmare spectaculoasă, odată cu publicarea de către un ieșean, M. Bodinger, a următoarei însemnări manuscrise aparținînd unui legător de cărți din Blaj: "Această sfîntă carte, anume penticostariu, l-au cumpărat de la noi, Vasile Iminovici Rați, jupînul Ursu [...] anul 1771 în luna dechemvrie zile 10". Ceea ce sare în ochi de la început este desigur numele fostului posesor al penticostarului, adică acel Iminovici, sub care ghicim fără greș pe Eminovici al nostru din Bucovina, căci alternanța vocalică i - e, des întîlnită și la alte nume (vezi cazurile: Irimia - Eremia, Iftimie - Eftimie, etc.) nu ne poate împiedica identificarea. De altfel, să reținem că însuți Gh. Eminovici va apărea caligrafiat adesea în acte drept Iminovici, de pildă în chiar decretul domnesc de atribuire a cinului de căminar. Plecînd dar de la raritatea numelui, care trebuie luată în calcul și adăugînd faptul că numele de botez al legătorului de cărți e pur românesc, ca și limba în care se exprimă, putem presupune cu îndreptățire că acest Vasile Iminovici din Blaj și cu Vasile Eminovici din Bucovina descind dintr-un strămoș comun. Spre deosebire însă de tizii săi din Bucovina, vedem că acest Vasile Iminovici din Blaj mai are și un adaos insolit -- Rați -- , desigur un supranume, care intrigă. [...] Un cercetător al vechii noastre patronimici observa că "Raț" sau "Rați" este un supranume des întîlnit în Ardeal [Transilvania], dezvoltat din apelativul maghiar "racz" [pronunțat "raț"], care înseamnă "sîrb". Prin urmare, "Rați", din coada numelui acelui legător de cărți din Blaj, e o poreclă ce sugerează originea etnică a purtătorului ei; așa încît numele său întreg trebuie citit de fapt" Vasile Eminovici - Sîrbul! O indicație -- s-ar zice -- cît se poate de limpede că paharnicul Sion nu se înșelase în afirmația sa că deci obîrșia Eminoviceștilor, în genere, trebuie căutată în Serbia, unde am văzut că patronimul Jeminović se putea forma atît de ușor. Din serbia, apoi, acest patronim putea urca împreună cu purtătorii lui în Transilvania, unde să capete printre ardeleni adaosul "Rați" -- dovada onomastică a originii sale -- și să ajungă într-un sfîrșit în Bucovina, unde odată cu românizarea deplină, să-și piardă porecla, rămînînd pur și simplu Iminovici sau Eminovici, spre deruta biografilor de mai tîrziu...

Ion Roșu
"Legendă și adevăr în biografia lui M. Eminescu (Originile)" - (pag. 54-56)
===================

Trebuie însă spus că nu există nici o mărturie și nici o dovadă documentară care să susțină că familia Eminovici din Bucovina descindea dintr-un strămoș Iminovici din Transilvania. Eminescu însuși a scris într-un articol de ziar, republicat în Operele Complete, că nu-i Ardelean și nimeni din neamul lui n-a fost Ardelean. Este doar o presupunere că Petrea Iminovici/Eminovici s-ar fi născut la Blaj, iar unul din fiii lui, Vasile Eminovici, ar fi emigrat în Bucovina și ar fi bunicul lui Eminescu.

În plus de asta, în cele 4 registre de stare civilă din Blaj (1895-1906) existente acum pe portalul arhivistic nu se întîlnește nici un Iminovici/Eminovici. Dar în arhivele mai vechi menționate în cartea lui Ion Roșu, ei apar.

PARTEA 3

ETIMOLOGIA NUMELUI EMINOVICI
POTRIVIRI GENETICE CU NUME DERIVATE DIN EMIN

Numele Eminovici e clar străin, Turco-Sîrb, prin faptul că rădăcina "Emin" e Turcească, iar terminația "ovici" e Sîrbească. Ținînd cont că am văzut multe nume din Balcanii de Vest de cînd am început cercetarea genealogică, Eminovici nu mi se pare un nume Sîrbesc, ci Bosniac, pentru că îmi aduce aminte de numele unor Sîrbi convertiți la Islam în Bosnia. Acești convertiți uneori își abandonau numele original și luau un nume Turcesc sau Arab, de exemplu "Šaban" (pronunțat "Șaban"), "Bešir" (pronunțat "Beșir"), "Muho" / "Mušo" (diminutive ale lui Muhamed) și de ce nu, "Emin" (însemnînd "om de încredere, cinstit"). Chiar dacă-și schimbau religia, nu-și schimbau și limba, deci, copiii lor urmau să se numească "Šabanović", "Beširović", "Muhović" / "Mušović", "Eminović". Majoritatea celor cu numele Eminović de pe LocateFamily.com au prenume folosite doar de musulmani (Adis, Salih, Mehmed, Fadil, Semir, Husein, Mustafa, Safet, Izet, etc.).

Există bărbați avînd haplogrupul I-FGC22054 (subramură a lui I-FGC22061) care au strămoși paterni musulmani Sîrbi, Muntenegreni sau Bosniaci, în mod evident fiind vorba de Sîrbi convertiți la Islam în timpul ocupației otomane din Evul Mediu. Numele lor sînt: Šabanović, Erović, Kajević, Mušović.

Tata are o potrivire (16 cM) pe Ancestry numită Emina K-evic, unde rădăcina K e un nume întîlnit frecvent la Sîrbi și la alte popoare Slave. Strămoșii ei (Balagic, Reis și K-evic) sînt din Bosnia-Herțegovina.

https://drive.google.com/file/d/1IXDzSoGOOxMHcaRUGLga-zL8gHtZvVW4/view?usp=sharing

Pe MyHeritage există o altă potrivire (8 cM) numită Emina, ale cărei nume de strămoși sînt: Bulić, Hazirović, Omerović, Zoranić. Dintre acestea, Hazirović și Omerović sînt nume Arabo-Sîrbe, rădăcina fiind Arabă, iar terminația Sîrbă, ceea ce sugerează că Emina e de religie musulmană.

https://drive.google.com/file/d/15XHlbbRLIGvu1MuZqDGa4Gp9jkaHEkPt/view?usp=sharing

Există și doi bărbați de origine Albaneză care sînt potriviri pe MyHeritage și au numele de familie Emini, fără să fie înrudiți între ei.

https://drive.google.com/file/d/1ZPEwlfG78_8J1VIw50PxiItXg_3q9lbO/view?usp=sharing

În sfîrșit, există două potriviri cu mine pe 23andMe cu nume derivate din Emin.

Emina P. (bunici din Mostar și Trebinje, Bosnia-Herțegovina)
https://drive.google.com/file/d/1Db_4rzH1pLetGxXt6OSlUz9dkbuaN2qe/view?usp=sharing

A. Eminagic (nu dă informații genealogice, dar după potrivirile comune e probabil Bosniac; are haplogrupul intermediar N-P189.2)
https://drive.google.com/file/d/1GP-7q1GFgwA33pY12RWjJb-Trbu72C8F/view?usp=sharing

Se vede deci din exemplele de mai sus că numele Emin și derivatele sale se întîlnesc în Balcanii de Vest.

E greu de spus ce religie avea strămoșul Eminović al lui Eminescu. La prima vedere ar părea că era musulman, ținînd cont de faptul că marea majoritate, dacă nu toți toți care au acum numele Eminović sînt musulmani. Dar există și excepții printre cei cu nume de familie Turco-Sîrbe sau Arabo-Sîrbe, de exemplu cei din ramura Abazović (I-FT36856) a haplogrupului I-FGC22061 sînt creștini ortodocși, deși numele Abazović, conform etimologiei susținute de un administrator al forumului Poreklo, derivă din cuvîntul Arab "Abbas" însemnînd "leu" (Abbas + ović = Abasović = Abazović). Numele ar fi fost primit datorită vitejiei în luptă alături de Turci în Anatolia. Prenumele "Abas" este folosit și azi în Bosnia-Herțegovina. Există două posibilități în cazul unui nume de origine Turcă sau Arabă asociat cu religia creștină. Un băiat sau un bărbat putea să fi primit ca poreclă un cuvînt arab sau turcesc aflat în uzul populației locale, iar porecla să fi devenit ulterior numele lui de familie, fără ca el să-și schimbe religia. Apoi e posibil și ca descendentul unui bărbat convertit la Islam să fi revenit la Creștinismul Ortodox, fără însă a-și schimba numele de familie primit de strămoșul lui odată cu convertirea la Islam. Ca urmare, strămoșul lui Eminescu venit în Transilvania putea foarte bine să se numească Eminović și să fi fost creștin ortodox.

În ce privește Blajul, asocierea cu el implică de asemenea un aspect religios.

================
Prima atestare documentară referitoare la Blaj datează din 1252, an în care contele Herbord a cumpărat domeniul "de la întâlnirea Târnavelor", domeniu denumit în continuare "villa Herbordi". În 1313, fiul lui Herbord, Blasius, a devenit stăpân al moșiei respective. Denumirea Blajului provine de la numele proprietarului, Blasius, care la rândul lui a preluat numele de la Sfântul Blasius (Vlasie). De-a lungul timpului Blajul a fost menționat în limba latină ca villa Blasii, iar mai apoi în traducere maghiară ca Balázsfalva (satul lui Blasiu), respectiv în germană Blasendorf, nume care a devenit în dialectul săsesc Bluesendref.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Blaj#Istorie
===============

Printr-o coincidență, sau nu, Sfîntul Blasius este patronul spiritual al orașului Dubrovnik (fost Ragusa), care în opinia mea este locul unde a trăit strămoșul Normand care a adus haplogrupul I-FGC22045 în Balcani.

==============
Blasiu (în variantă latină Blasius, în variantă slavonă Vlasie) (n. secolul al III-lea d.Hr., Sivas, Turcia – d. 316 d.Hr., Sivas, Turcia) a fost un episcop în Sebasteia (Armenia Mare), astăzi Sivas în Turcia. Este sărbătorit ca sfânt în Biserica Catolică și în Biserica Ortodoxă. Numele în limba română ar putea fi Sfântul Valah din Sebasteia întrucât în albaneză și croată numele său înseamnă Valahul.

Moaștele sale au fost aduse în anul 855 în Sfântul Imperiu Roman și așezate în Mănăstirea St. Blasien, care a dat ulterior numele orașului Sankt Blasien din Baden-Württemberg. Blasiu de Sebastia este, de asemenea, patron al orașului Dubrovnik și patron al Bisericii St. Vlah din Scupia (Skopje), Macedonia.

Numele municipiului Blaj este atestat din anul 1313 sub forma  villa Blasii, satul lui Blasiu, în maghiară Balázsfalva.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Blasiu_de_Sebastia
============

În sfîrșit, o altă coincidență, sau nu, e faptul că tata are o potrivire mică (7 cM) pe Ancestry numită M. Damian, a cărui bunică paternă se numea Maria Muntean și era din Blaj. Este singura potrivire de pe Ancestry cu strămoși de acolo, așa cum se poate vedea din captura de ecran de mai jos, unde am căutat doar potrivirile cu strămoși din Blaj.

https://drive.google.com/file/d/1FyFWr33b4EBi63AA4wrWUaYAXlZXFQ6M/view?usp=sharing (potrivire)

https://drive.google.com/file/d/1F9wG649_lcelvXYDXOZxUzPKLHkU8EKv/view?usp=sharing (arbore)

PARTEA 4

INVENTAREA ORIGINII BĂNĂȚENE A LUI EMINESCU

Ion Roșu consideră ipoteza originii Sîrbe a lui Eminescu ca plauzibilă, dar inacceptabilă, bazîndu-se pe două argumente, al doilea fiind cel principal. Apoi își va expune teoria lui.

1) Prenumele celor cu numele de familie Iminovici sînt autohtone (Iovul, Ion, Gheorghe, Iosif, Petru, etc.) și nu Sîrbești (Iovan, Milutin, Miloš, Zdravko, Blagoje, etc.).

2) Familiile Iminovici din Transilvania (Blaj, Vad, Rășinari, Cisnădie) erau de religie greco-catolică, așa cum se vede dintr-un articol publicat în 1976 de Dimitrie Vatamaniuc, un critic și istoric literar specializat în opera lui Eminescu. Ion Roșu susține că dacă familiile Iminovici ar fi fost de origine Sîrbă, ele ar fi rămas ortodoxe, pentru că Sîrbii erau privilegiați în imperiul Austro-Ungar, avînd o patriarhie ortodoxă la Sremski Karlovci (lîngă Novi Sad, în Voivodina), de care depindeau și celelalte popoare de religie ortodoxă din imperiu. Ca urmare, nu ar fi avut nevoie să treacă la catolicism pentru a obține privilegii. Mai mult, Ion Roșu susține și că emigrarea unor bărbați Iminovici din Transilvania în Bucovina s-ar fi făcut tocmai pentru a nu fi obligați să treacă la catolicism, pentru că toate familiile Iminovici/Eminovici din Bucovina sînt ortodoxe.

Teoria lui Ion Roșu despre originea lui Eminescu este următoarea: Un bărbat din regiunea Banat ocupată de otomani ar fi primit acolo porecla "Emin", devenită în pronunția populară "Imin". Apoi numele ar fi fost slavizat în "Iminovici", nume cu care trei descendenți ai lui ar fi migrat la Blaj, pentru că acolo puteau să-și dea copiii la școală în limba maternă, școală înființată și administrată de biserica greco-catolică transilvăneană, ceea ce ar justifica și convertirea ulterioară de la ortodoxie la catolicism.

================
Așadar, istoria numelui din părinți al lui Eminescu devine, în sfîrșit, limpede. Ea începe cu un prim strămoș bănățean, poreclit sau supranumit "Imin(u)", născut cam pe la 1675, pe timpul ocupației turcești, al cărui fiu, hirotonisit preot pe la 1730 a devenit, sub ierarhia sîrbească în biserică, primul Iminovici. Și cum epoca de transformare a unor nume de tipul "Al lui Iminu" în "Iminovici" începuse să fie și cea a fixării lor în acte, acest patronim de aspect slav s-a putut păstra astfel nealterat peste ani, pînă cînd, într-un moment de fericită inspirație, poetul s-a decis să-l acorde în fine la onomastica noastră, schimbîndu-l în Eminescu.

Ion Roșu
"Legendă și adevăr în biografia lui M. Eminescu (Originile)" - (pag. 104)
=============

Problema cea mare a teoriei lui Ion Roșu despre presupusa origine bănățeană a lui Eminescu, e faptul că numele Eminovici sau Iminovici nu se întîlnesc deloc în recensămintele din Banat. Este vorba doar de o presupunere a autorului, care nu are bază documentară, pentru că nu a cercetat arhivele din Banat, sau dacă le-a cercetat nu o spune în carte, deoarece nu-i susțineau teoria. Ion Roșu amintește la pagina 115 a cărții că a vizitat arhivele de stat din Suceava, dar nu spune dacă le-a vizitat și pe cele din Timișoara, așa cum ar fi trebuit să facă.

Părerea mea e că Ion Roșu a vrut cu tot dinadinsul să-i găsească o origine autohtonă lui Eminescu, în condițiile în care numele Eminovici e străin. Pentru asta a inventat evenimentele următoare, care sînt pur speculative, neputînd fi dovedită existența lor:

1) un bărbat din Banat a fost poreclit "Emin"
2) pronunțarea populară a schimbat porecla în "Imin"
3) porecla s-a transformat în nume de familie
4) numele de familie a fost slavizat în "Iminovici"
5) fiii lui Iminovici au migrat din Banat la Blaj, unde este consemnat un Iovul Iminovits în 1747, iar apoi în acte apar și alți Iminovits, descendenții celor care se presupune că au migrat acolo.

PARTEA 5

RESPINGEREA IPOTEZEI BĂNĂȚENE A ORIGINII LUI EMINESCU

În mod straniu, Ion Roșu nu și-a dat seama că teoria lui e ușor de desființat, pentru că numele Iminovici se găsește doar în arhivele din Ardeal, dar nu și în cele din Banat, de unde ar fi provenit. Din păcate articolul de pe Wikipedia preia în mod necritic teoria lui Ion Roșu, care n-are absolut nici o bază. Fermitatea cu care Ion Roșu își enunță teoria nu ține loc de dovezi documentare, dar pe unii i-a convins, dovadă faptul că repetă pe internet presupunerile lui Ion Roșu fără să le verifice. Iar articolul de pe Wikipedia despre Mihai Eminescu citează tocmai aceste "surse" (cartea lui Ion Roșu și articole de ziar prezentînd teoria lui), care n-au nici o valoare.

Culmea e că și Ion Filipciuc, scriitor și istoric literar care a scris mai multe cărți despre Eminescu, s-a lăsat convins de existența unor Iminovici în Banat, care de fapt nu sînt menționați nicăieri, ci inventați de Ion Roșu. Așa continuă să se propage mitul originii bănățene a lui Eminescu.

============
[...] în satul Călineştii lui Cuparencu, bunicul lui Mihail Eminescu a fost înregistrat în 1806 cu numele laminovici, iar în Banat, cei bănuiţi a fi strămoşii poetului se chemau lminovici.

"Mihai Eminescu, românul absolut necunoscut" de Ion Filipciuc (2017), p. 364
https://biblioteca-digitala.ro/reviste/Acta-Musei-Maramorosiensis/dl.asp?filename=13-Acta-Musei-Maramorosiensis-XIII-2017_346.pdf
=============

Mai mult, Ala Sainenco (fost profesor universitar de Litere la Universitatea din Bălți, Republica Moldova și actual director al Memorialului Ipotești – Centrul Național de Studii ,,Mihai Eminescu") face aceeași greșeală în a-l crede pe cuvînt pe Ion Roșu, privitor la presupusa origine din Banat a lui Iovul Iminovici. Ea însă mai adaugă o sursă, anume conferința ținută de politicianul Ioan Rațiu în 1912 la Blaj, care nici el nu a oferit vreo dovadă în sprijinul afirmației sale că Iminovicii din Blaj erau originari din Banat. E uimitor cum profesioniștii în ale literaturii se lasă convinși de către neprofesioniști.

================
În 1804, sau mai devreme, Vasile Eminovici se muta din Transilvania, din părțile Blajului, în Călineștii lui Cuparencu din Bucovina, la fel cum pe la 1736, străbunii săi, cu numele Iminovits, veneau din Banat în Blaj.

În conferinţa ţinută la Societatea meseriașilor români din Blaj, pe 17 martie 1912, dr. Ioan Raţiu consemna venirea coloniștilor români din Banat (dar și din alte părți ale țării) în Blaj, care avea să devină oraș autentic ,,românesc (...) numai după ce se mută aci episcopia românească dela Făgăraş", în 1737. Ioan Inocenţiu Micu Klein, ,,fundatorul Blajului, al Blajului românesc", ,,aduse din toate pârțile coloniști români, mai ales industriași şi comercianți, dându-le pământ şi loc de casă, pentru niște taxe minimale. De aci numirea de taxaliști, ce se da acestor locuitori, cari, alături de iobagi, sunt cei mai vechi locuitori în Blaj". La 5 ani de la venirea lui Micu Klein, Blajul fu ridicat la rang de opid. Printre cele dintâi treizeci și una de familii, prin care ,,s'a ridicat încetul cu încetul oraşul Blajului", Ioan Raţiu trece, prima în listă, familia lui Iovul Iminovits (Raţiu 70/1912). Numele lui Iovul Iminovits e trecut și în Conscriptio taxalistarum in fundo curiali Balasfalva commorantium (Urbariul de la 1747), cu precizarea că deține jumătate de casă, pentru care plătea 5 florini (Răduțiu 1966: 297).

Iovul Iminovits lipsește în lista familiilor românești de la 1726, dovadă că a venit, de rând cu alți români, la chemarea episcopului Micu Klein, emigrarea sa din Banat fiind cauzată, după Ion Roșu, și de războiul turco-austriac, la care se adaugă ,,epidemia de ciumă izbucnită către sfârșitul războiului, precum și înăsprirea împilării sociale și religioase la care populația
românească era supusă în chip tradițional" (Roșu 89: 107). Numele lui Iovul Iminovits lipsește și din Conscriptio taxalistarum in oppido Balasfalva commorantium eorum que facultatum et taxarum (Urbariul pe anul 1772). În schimb, în acest Urbariu, apar alți taxaliști Iminovits: Sztan (prin văduva sa); Pavel cu fiii săi, Szalavestru, de 4 ani, și Vonu, de doi ani; frații Sivan (20 de ani), Juan [Iuan] (16 ani) și Petru (18 ani) (Răduțiu 1966: 298-304). Stabiliți în Blaj, în localitățile din apropierea Blajului sau – trebuie să admitem – rămași în localitățile lor de baștină, Iminovitsii, de rând cu alți locuitori, își trimiteau copiii la cele câteva școli întemeiate în Blaj.

Ala Sainenco: Din Blaj la Călinești. Comentarii la ,,aventura în necunoscut" a lui Vasile Iminovits
https://www.diacronia.ro/ro/indexing/details/A31799/pdf
================

În cuvîntarea lui, Ioan Rațiu a spus că Blajul "avea să devină oraș autentic ,,românesc (...) numai după ce se mută aci episcopia românească dela Făgăraş". E chiar așa de greu de luat în calcul varianta cea mai simplă, anume că alături de instituția bisericească s-au mutat și cîteva familii din Făgăraș în Blaj, printre care putea să fie și o familie numită Iminovici, greco-catolici, care și-au dat apoi copiii la școala nou înființată în Blaj? Buna funcționare a unei instituții e asigurată de oameni. În momentul în care instituția e mutată în altă parte, trebuie mutați și oamenii (împreună cu familiile lor) care sînt indispensabili pentru funcționarea instituției. Din moment ce Iovul Iminovits nu e prezent în recensămîntul din 1726 din Blaj, dar apare în cel din 1747, pare logic ca el să fi venit în Blaj în 1737, odată cu mutarea arhiepiscopiei greco-catolice din Făgăraș la Blaj. E deci posibil ca el să fi fost originar din Făgăraș.

===============
Arhieparhia de Făgăraș și Alba Iulia (în latină Archidioecesis Fagarasiensis et Albae Iuliensis Romenorum) este cea mai mare eparhie a Bisericii Române Unite, atât ca suprafață geografică, cât și ca număr de credincioși. Eparhia a fost înființată în 1721 la Făgăraș, mutată în 1737 la Blaj și ridicată la rangul de arhieparhie în data de 16 noiembrie 1854.
[...]
Primul episcop de Făgăraș a fost Ioan Giurgiu Patachi. Episcopul Inocențiu Micu-Klein a mutat sediul episcopal de la Făgăraș la Blaj, printr-un schimb de proprietăți efectuat în anul 1737. Catedrala Sfânta Treime din Blaj a fost sfințită în anul 1754 de episcopul Petru Pavel Aron, fondatorul primei școli elementare cu predare în limba română din toate timpurile (,,școala de obște").

https://ro.wikipedia.org/wiki/Arhieparhia_de_F%C4%83g%C4%83ra%C8%99_%C8%99i_Alba_Iulia
===============

Însă chiar dacă ar fi găsită originea familiei Iminovici din Blaj, asa nu înseamnă că Eminovicii din Bucovina au aceeași origine, din moment ce nu există dovezi genealogice care să lege cele două familii.

PARTEA 6

ORIGINEA DIN SATUL VAD (FĂGĂRAȘ) A FAMILIEI IMINOVICI
LEGĂTURA POSIBILĂ CU GRANIȚA MILITARĂ TRANSILVĂNEANĂ ȘI CU BUNIEVȚII

Teoria lui Ion Roșu se bazează deci pe existența lui Iovul Iminovici (scris "Iovul Iminovits") în 1747 în Blaj, care apare în registru ca "taxalist", adică venit din altă parte și stabilit la Blaj unde i s-a dat pămînt, pentru care trebuia să plătească o taxă. Ar fi fost logic să se caute originea acestui Iminovici din Blaj în satele din Făgăraș, pentru că e cunoscută tendința oamenilor fără pămînt de la sate de a migra la oraș. Iovul Iminovici este însă considerat de Ion Roșu ca fiind venit din Banat, fără nici o dovadă documentară pentru asta.

Mai mult, Ion Roșu susține cu tărie că Iminoviceștii nu erau originari din Făgăraș, pentru că în recensămintele de acolo nu apar înainte de 1747. Într-adevăr, numele Iminovici/Eminovici nu se găsește în recensămintele din Făgăraș făcute între 1601-1680, publicate în cele 2 volume numite "Urbariile Țării Făgărașului" [Recensămintele Țării Făgărașului], care conțin evident și recensămintele din satul Vad. Se găsește însă numele "Sîrbu", foarte rar totuși, care sugerează originea Sîrbă probabil îndepărtată a bărbaților respectivi: Ztancsiul Zirbul (Stanciu Sîrbul), Radul Zirbul, Thoma Zirbul, Juuon Zirbul (Ion Sîrbul), Idumir Zirbul (Idomir Sîrbul), Opra Sirbul (Oprea Sîrbul).

================
Tot în urbariul [recensămîntul] pe 1772/73 mai aflăm încă un strămoș blăjean al lui Eminescu, anume Sălăvăstru, fiul lui Pavel Iminovici, născut pe la 1768. După vîrstă, acesta, ca și Dumitru, face parte din cea de-a treia generație de Iminovicești, în care-l vom include și pe un George Iminovici din Vad (Făgăraș), mort, după cum atestă condicile de stare civilă, la 4 iulie 1857, de 95 de ani, deci născut în 1762. Prezența în Vad a acestui Iminovici, și după el și a altora, cu același nume de familie, a iscat precum ne amintim întrebarea dacă nu cumva matca originară a Eminoviceștilor trebuie căutată în Făgăraș. Cum însă am dovedit în chip limpede că Banatul este izvorul strămoșilor poetului, iar Blajul locul primei lor atestări documentare, putem conchide fără teamă că acest George Iminovici din Vad trebuie să fi fost la origine un blăjan imigrat nu știm cînd și din ce motive, în Făgăraș, unde, căsătorindu-se, și-a perpetuat spița și numele pînă în zilele noastre. În aceeași poziție se găsesc apoi și alți Iminovicești ardeleni, anume cei din Rășinari și Cisnădie, precum și din alte localități vecine, ei fiind mai mult ca sigur urmașii celor trei frați Iminovici din Banat, care au imigrat la Blaj.

Ion Roșu
"Legendă și adevăr în biografia lui M. Eminescu (Originile)" - (pag. 112)
================

În mesajul trecut am arătat că tata are 2 potriviri autozomale cu strămoși Cosgarea din satul Vad, iar una din ele are și strămoși Strîmbu din același sat. În mesajul ăsta am arătat că tata are 2 potriviri cu strămoși Iminovici din Vad. Faptul că numele Cosgarea și Iminovici sînt rare, sugerează că strămoșul lui tata a făcut parte din familia Muntean din satul Vad. În arhivele satului Vad se găsesc numele de familie Muntean, Cosgarea, Strîmbu și Iminoviciu (forma transilvăneană a lui Iminovici), așa cum se poate vedea în registrul de căsătorii dintre 1895-1906, care are și index pentru găsirea ușoară a numelor.

https://descopera.arhivelenationale.ro/cota/?cid=10257663

Numele Iminoviciu se găsește și în registrele din Șinca Veche și Rășinari, dar numărul cel mai mare e în Vad, ceea ce sugerează că originea familiei e în Vad. Ar putea familia Iminovici să aibă haplogrupul I-FGC22045? După numele cu rezonanță Bosniacă, acest lucru e plauzibil.

https://descopera.arhivelenationale.ro/cautare-text/?ts=iminoviciu&pg=1&pgs=100&cs=1&srt=0&sro=1

Am spus deja că strămoșul lui tata ar putea fi un ofițer sau soldat Austro-Ungar din Balcanii de Vest transferat de pe granița militară Croată pe granița militară Transilvăneană în zona Făgărașului. Multele potriviri autozomale cu strămoși născuți în teritoriul dintre granițele de azi ale Croației cu Slovenia și Bosnia sugerează o astfel de ipoteză, pentru că acest teritoriu a fost locul multor lupte între imperiile Habsburgic și Otoman. În momentul în care Otomanii au început să se retragă din el, o parte dintre militarii de pe granița Croată au fost mai mult ca sigur mutați pe alte granițe, cum era cea Transilvăneană. Dar cum numele Muntean nu-i Slav, a avut loc și o schimbare de nume.

===============
În 1765, satul [Vad] a fost militarizat în întregime și a făcut parte din Compania a XI-a a Regimentului I de Graniță de la Orlat până în 1851, când a fost desființat.
[...]
Primele menționări ale instituțiilor școlare din Vad ajung la anul 1820, primul dascăl cunoscut fiind Toader Damian, care susținea lecțiile în propria sa locuință și-i învăța pe elevi slovele. Acest prim învățător, de care avem cunoștință că a activat la Vad, a murit în anul 1858. Un învățător, care i-a urmat a fost Iacob Cocișiu, care își ținea și el lecțiile acasă. Cei doi învățători nu primeau salariu, însă erau scutiți de serviciul militar pe care ar fi trebuit să-l satisfacă, știind că Vadul era un sat grăniceresc, iar grănicerii erau oameni liberi, dar trebuiau să poarte arme și să facă serviciul militar.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Vad,_Bra%C8%99ov
=============

Am vorbit despre Granița Militară Transilvăneană, Regimentul de la Orlat și conducătorul acestuia, Josip Šišković în mesajul de mai jos:

https://forum.molgen.org/index.php/topic,14941.msg624058.html#msg624058

Generalul Josip Šišković era din Bačka, Voivodina și făcea parte din grupul etnic numit Bunjevci (pronunțat Bunievți), format din Vlahi convertiți la Catolicism, originari din Herțegovina de Vest, migrați ulterior în Dalmația și apoi în Voivodina. Bunievții spuneau că se trag din Normanzi. E posibil ca numirea lui Šišković ca comandant al regimentului să fi fost făcută și pentru că inițial regimentul avea mulți soldați din Balcanii de Vest, cu care comandantul se putea înțelege pe limba lor maternă, fără să folosească Germana.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Bunievici

https://ro.wikipedia.org/wiki/Josip_Siskovics

Am emis ipoteza că strămoșul lui tata ar putea face parte din grupul Bunjevci încă de cînd postam pe forumul Poreklo, cînd nu știam de Granița Militară Croată și de cea Transilvăneană. Nu ar fi de mirare dacă Josip Šišković ar fi adus cu el pe granița militară Transilvăneană ofițeri și soldați de încredere din grupul lui etnic.

https://forum.poreklo.rs/index.php?topic=472.msg189695#msg189695

Numele de familie de origine Vlahă, Albaneză și Musulmană (Turcă sau Arabă) erau prezente la familiile de Bunjevci. Un Iminovici/Eminovici de religie catolică ar fi putut fi un membru al grupului Bunjevci.

==========
{traducere automată}

Conform studiilor etnologice moderne, bunjevcii sunt un popor sud-slav cu unele elemente de origine non-slavă, cu o structură antroponimică parțial vlaho-arbanașă (20%); de asemenea, numele de familie de origine musulmană și croată non-Bunjevci arată un proces continuu de asimilare a familiilor neînrudite [etnic]), provenind din simbioza etnică vlaho-croată [...].

https://en.wikipedia.org/wiki/Bunjevci#Origins
==========

PARTEA 7

DESCOPERIREA ORIGINII LUI EMINESCU PRIN AFLAREA HAPLOGRUPULUI Y

La originea familiei Eminovici ar putea fi un strămoș din Balcanii de Vest venit în Transilvania, cu diferența că numele de familie nu a fost schimbat. Adevărul despre originea pe linie paternă a lui Eminescu nu este ușor de aflat, din moment ce nu există descendenți confirmați pe linie bărbătească ai lui Gheorghe Eminovici, tatăl poetului.

Deși e puțin probabil că se va întîmpla, se poate face deshumarea și testarea rămășițelor din mormîntul familiei din Ipotești, unde au fost îngropați mai mulți dintre membrii ei, așa cum reiese din articolul de mai jos.

============
La Memorialul Mihai Eminescu de la Ipoteşti se găsesc mai multe obiective, ce formează împreună un complex muzeistic, unic în ţara noastră: casa copilăriei lui Mihai Eminescu, biblioteca cu sala de conferinţe, muzeul cu exponate despre viaţa şi opera poetului, amfiteatru în aer liber, biserica Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril, bisericuţa familiei cu hramul Sfinţii Voievozi, lângă care se găsesc mormintele familiei Eminovici.
[...]
Judecând mai logic, putem afirma că aici se găsesc două rânduri de morminte. Primul rând este constituit din mormintele celor doi copii mici [Maria și Vasile Eminovici], a lui Vasile Iurașcu [bunicul matern al lui Eminescu] și a lui Iorgu [Eminovici]. Al doilea rând de morminte este format din cel al Ralucăi [Iurașcu, mama lui Eminescu], urmat de cel al lui Gheorghe Eminovici și a lui Niculae [Eminovici], așa cum ele se găsesc astăzi.

https://luceafarul.net/mormintele-familiei-gh-eminovici-si-a-stolnicului-vasile-iurascu
============

Deci Ala Sainenco, directoarea complexului memorial Mihai Eminescu din Ipotești, are efectiv o comoară genealogică în propria curte. Dacă se va face testarea ADN a rămășițelor rudelor lui Eminescu, evident în colaborare cu istorici și geneticieni profesioniști de la noi, Ala Sainenco va fi cea care va fi lăudată pentru inițiativa de a descoperi originea adevărată a lui Eminescu.

Există azi familii cu numele Iminovici sau Eminovici, dar nu se știe dacă sînt înrudite pe partea paternă cu Eminescu. Ion Roșu a discutat despre toți copiii lui Vasile Eminovici, bunicul poetului, în subcapitolul "Frații și surorile căminarului" (p. 133). Conform cercetărilor, nu ar exista urmași pe linie bărbătească. Cei care poartă azi numele Eminovici în Bucovina l-ar fi moștenit pe linie maternă.

Se poate vedea mai jos că familiile Iminovici contemporane se găsesc în Făgăraș și SUA.

https://www.locatefamily.com/I/IMI/IMINOVICI-1.html

Se poate vedea mai jos că familiile Eminovici contemporane se găsesc în Craiova (jud. Dolj), Sf. Gheorghe (jud. Covasna), Constanța, Sibiu, Suceava, Tecuci (jud. Galați), Onești (jud. Bacău), București și SUA. Nici măcar o singură familie Eminovici nu se găsește în Banat.

https://www.locatefamily.com/E/EMI/EMINOVICI-1.html

Distribuția familiilor Iminovici și Eminovici contemporane nu se suprapune, fiind deci încă un argument că nu erau înrudite.

Dacă s-ar testa rămășițele rudelor de sex masculin ale poetului s-ar putea compara haplogrupul găsit de testul Big Y cu cel al unor familii Eminović din Balcanii de Vest. Pe situl Poreklo există cîteva articole despre sate unde apare numele Eminović (scris Еминовић în alfabetul chirilic Sîrbesc).

https://www.poreklo.rs/tag/eminovic/

Singurul Eminović al cărui haplogrup Y este cunoscut acum e un cetățean Sîrb din satul Sjenica (pronunțat Sienița), care așa cum se spune în articolul de mai jos e un sat multietnic. Haplogrupul intermediar descoperit de 23andMe este R-CTS3402, aparținînd deci ramurii R1a, considerată de origine Slavă. E interesant faptul că apare din nou asocierea cu orașul stat Ragusa (actualul Dubrovnik), Sjenica fiind unul din satele prin care trecea drumul folosit de negustorii Raguzani, care sînt menționați și în Transilvania. După părerea mea, familia raguzană Martinussio era cea care avea haplogrupul I-FGC22045, transmis apoi tribului Drobnjak.

============
{traducere automată din Engleză}
Sjenica (în alfabetul chirilic sârb: Сјеница) este un oraș și un municipiu situat în districtul Zlatibor din sud-vestul Serbiei, pe vastul platou Sjenica-Pešter și situat geografic în partea centrală a regiunii Sandžak. [...] Este un mediu multietnic în care trăiesc bosniaci, sârbi, albanezi, muntenegreni, turci, romi și alții. [...] Sjenica a fost menționată pentru prima dată în 1253 ca un loc pe drumul spre Dubrovnik, unde negustorii din Dubrovnik se opreau și plăteau vama. [...] În timpul Imperiului Otoman, Sjenica a fost folosită ca sit fortificat. Pe un deal din apropiere, otomanii au construit o fortăreață, care mai târziu a fost demolată. Lângă cetate se afla un cartier de negustori și câteva case de locuit din lemn.

https://en.wikipedia.org/wiki/Sjenica

Un alt drum [comercial] lega Transilvania de Adriatica, mărfurile fiind transportate de raguzani (Ragusa este actualul Dubrovnik), nodul comercial cel mai important fiind la Vidin.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Dualismul_politic_rom%C3%A2nesc#Aspectul_comercial
============

PARTEA 8

HAPLOGRUPUL Y DESCOPERIT RECENT AL UNOR PERSONALITĂȚI CULTURALE

Încercarea găsirii haplogrupului Y al unei personalități culturale nu-i ceva ieșit din comun. Pe forumul Molgen există două discuții despre cum au fost aflate haplogrupurile poeților Pușkin (R-A11924 / R-A11909) și Lermontov (R-FT28743).

https://forum.molgen.org/index.php/topic,1066.0.html

https://forum.molgen.org/index.php/topic,12061.0.html

Și vorbind de Ruși, ar putea fi luată în considerare și o ipoteză Rusă a originii paterne a lui Eminescu, nemenționată de Ion Roșu, care amintește doar de o ipoteză Rusină (Ruteană), ca și de una Armeană, alături de altele mai puțin importante. Ipoteza Rusă pare posibilă dacă se caută "Eminov" în arhivele care sînt disponibile acum pe internet. Unul din documente se referă la "Pricina dintre Siminovna Matrona cu Agafon Eminov", adică la un proces desfășurat în 1857 la tribunalul din Iași pentru un loc.

https://descopera.arhivelenationale.ro/cota/?cid=9133396

https://drive.google.com/file/d/1grLaK8Env3ifGNv4R4BsGUebWfnMgvIE/view?usp=sharing (captură de ecran)

Toate cele 4 nume ale persoanelor implicate în proces (Agafon, Eminov, Matrona, Siminovna) sînt Rusești. Căutarea cu Google a numelui Eminov sau a variantei transliterate în alfabetul Rusesc (Эминов) îl arată ca nume de familie existent în mai multe țări, inclusiv în Rusia.

https://www.google.com/search?q=Eminov

https://www.google.com/search?q=%D0%AD%D0%BC%D0%B8%D0%BD%D0%BE%D0%B2

https://forebears.io/surnames/eminov

Cea mai nouă carte despre viața lui Eminescu este "Necunoscutul nostru Mihail Eminescu" de Dan Arion, publicată în 2010 de Editura Semne / Fundația AlegRO.

https://www.printrecarti.ro/231433-dan-arion-necunoscutul-nostru-mihail-eminescu-volumele-1-2-viata.html

Partea întîi este numită "Pe urmele înaintașilor" și discută despre strămoșii lui Eminescu pe linie paternă și maternă. Cartea lui Ion Roșu este menționată la bibliografie și este citată de cîteva ori. Însă teoria despre originea bănățeană a lui Eminescu nu este nici măcar amintită, cum de altfel nu sînt amintite nici celelalte ipoteza din cartea lui Ion Roșu, cu excepția ipotezei Rusine (Rutene) și a celei Armeano-Poloneze. Ipoteza Armeano-Poloneză se bazează pe existența unor familii numite Eminowicz (pronunțat Eminovici) în Polonia, descendente ale unui negustor Armean numit Murad Eminowicz, menționat în anul 1640 în Lvov, care făcea atunci parte din Polonia. Eminescu însuși găsea această ipoteză ca fiind neadevărată, dar plauzibilă.

https://forebears.io/surnames/eminowicz

Obsesia de a-i găsi lui Eminescu o origine autohtonă apelînd la tot felul de scamatorii genealogice, în loc de a-i găsi adevărata origine, e ridicolă. Poeții Pușkin și Lermontov de care am vorbit mai sus sînt dovediți a avea o origine parțial străină și asta nu le-a știrbit cu nimic reputația în rîndul Rușilor și nu le-a afectat cu nimic locul important în literatura Rusă.

În aceeași situație se găsește și scriitorul Lev Tolstoi, al cărui haplogrup Y (I-FTC22908) e de origine Scandinavă, fiind găsit recent prin efortul unor genealogiști intresați de problemă.

==============
{traducere automată, corectată de mine}

Pentru a identifica haplogrupul lui Lev Tolstoi [Лев Толстой], am finanțat participativ [crowdfunded] testele Big Y pentru doi descendenți ai familiei Tolstoi:
• contele Tolstoi-Miloslavski [Толстой-Милославский] este membru al liniei nobiliare, 10C3R [văr de gradul 10 decalat cu 3 generații] pentru Lev Tolstoi;
• Tolstîh [Толстых] este un descendent al unei linii mai puțin cunoscute, cu cel mai vechi strămoș pe linia paternă cunoscut născut în ~1620 d.Hr. în Tambovsky uyezd [parte din fosta Gubernie Tambov, Rusia].

Ambii indivizi aparțin lui I1, haplogrupul tipic pentru Scandinavia. Deci nu e de mirare că multe dintre potrivirile lor sînt din Suedia.
Haplogrupul lor I-FTC22908 este datat ~ 1355 CE conform FTDNA și are ~ 495 de ani conform YFull.

Aceste date par să se potrivească bine cu istoria cunoscută a familiei. Toți Tolstoi sunt descendenți ai lui Andrei Haritonovici Tolstoi (,,Grasul", [толстой = gras]), care s-a mutat de la Cernigov la Moscova și a slujit sub Vasili al II-lea al Moscovei în secolul al XV-lea. TMRCA din grupul FTC22908 ar putea fi Andrei Haritonovici, sau probabil nepotul său Fiodor Karpovici Sr., sau descendentul lor cu câteva generații mai jos de Fiodor.

Familia Tolstoi crede de asemenea că străbunicul lui Andrei Haritonovici a fost un nobil mitic pe nume Indris, care a sosit din Sfântul Imperiu Roman la Cernigov în 1353 - și cine știe, poate că această legendă nu este prea departe de realitate?

Pe lângă testele pe care le-am finanțat și analizat în cadrul proiectului, cunoaștem și testul 17 STR al stră-strănepotului lui Lev Tolstoi și haplogrupul său I1. Toate aceste rezultate ne oferă suficientă încredere pentru a afirma că cunoaștem haplogrupul lui Lev Tolstoi, anume I-FTC22908.

Anastasia Nederman
https://www.linkedin.com/posts/dcweeks_science-dna-ydna-activity-7031664774530695168-0ljO

https://www.familytreedna.com/groups/russian-nobility-dna/about
=================

În concluzie, originea pe linie paternă a lui Eminescu se poate afla cu precizie doar printr-un test al cromozomului Y. Dacă se dorește asta, se poate face. Dacă nu, ipotezele fanteziste vor continua să se propage, inclusiv cu sprijinul profesioniștilor într-ale literaturii, cărora nu le pasă de propria reputație.

PARTEA 9

CUVINTE DE ÎNCHEIERE

Revenind la cercetarea mea, mai e ceva care trebuie luat în considerare. Conform actelor din arhive, cele 4 familii de care am vorbit la începutul mesajului (Muntean, Cosgarea, Strîmbu și Iminovici) sînt toate de religie greco-catolică. Așa cum se poate vedea mai jos, una din ramurile Bisericii Greco-Catolice deservește toate țările din Balcanii de Vest, cu excepția Albaniei. Această ramură a fost creată special pentru a încerca convertirea la catolicism a populației ortodoxe care a fugit din teritoriile ocupate de turci și s-a refugiat în Croația de Vest și Slovenia. Încercarea de convertire a populației ortodoxe a stat bineînțeles și la baza creării greco-catolicismului în Transilvania.

==============
{traducere automată din Engleză}

Biserica Greco-Catolică din Croația și Serbia sau Biserica Catolică Bizantină din Croația și Serbia, este o biserică est-catolică particulară (sui iuris) în deplină comuniune cu Biserica Catolică. Se compune din Eparhia Greco-Catolică de Križevci, care acoperă Croația, Slovenia, Bosnia și Herțegovina și Eparhia Greco-Catolică din Ruski Krstur, care acoperă Serbia.

Biserica Greco-Catolică din Croația și Serbia a luat naștere din Unirea de la Marča în 1611. Biserica Greco-Catolică din Croația există încă din secolul al XVII-lea și a fost creată de creștinii de rit greco-slav care au fugit înaintea turcilor din Bosnia și Slavonia și s-au mutat în zona Frontierei Militare (Vojna krajina) și în părțile de vest ale Croației.

https://en.wikipedia.org/wiki/Greek_Catholic_Church_of_Croatia_and_Serbia
=============

Am vorbit pe larg în mesajul de mai jos despre faptul că tata are multe potriviri cu strămoși de la granița Croației cu Slovenia, ca și despre faptul că majoritatea refugiaților Sîrbi, Bosniaci și Muntenegreni care trăiau acolo au fost convertiți în timp la greco-catolicism sau catolicism. Acum urmașii lor sînt integrați aproape complet în populația Croată sau Slovenă, pierzîndu-și identitatea etnică inițială, evident și prin amestecul cu populația locală.

https://forum.molgen.org/index.php/topic,14941.msg622962.html#msg622962

Ținînd cont de aceste mișcări de populație în cadrul imperiului Austro-Ungar, nu trebuie deci să mire nici asimilarea completă a unor bărbați din Balcanii de Vest în cadrul populației din Făgăraș, cu sau fără păstrarea numelui de familie original. Ulterior, cei din Făgăraș care au migrat în afara Transilvaniei au revenit la ortodoxie pentru că s-au stabilit în cadrul unor populații locale ortodoxe. În concluzie, aflarea haplogrupului Y precis este singura metodă prin care se poate determina originea unei familii, nu numele sau religia, care se pot schimba de mai multe ori.

Acesta e un mesaj în zece părți.

PARTEA 1

POTRIVIRI CU STRĂMOȘI DIN PĂRĂU ȘI SCOREIU

Continui în acest mesaj să prezint potrivirile cu strămoși din județele Brașov și Sibiu. Am subliniat pe hartă localitățile unde s-au născut strămoșii potrivirilor despre care vorbesc în acest mesaj.

https://drive.google.com/file/d/1HClGJf9UKYlqq9j92nJIixFRZeEndzBA/view?usp=sharing (captură de ecran a hărții)

1) N. Armstrong e potrivire (9 cM) pe Ancestry. Are strămoși Chitea și Niciu din Cuciulata și strămoși Boamfă și Canja din Părău, ambele sate fiind din zona Făgăraș, jud. Brașov. Bunica paternă era Elizabeth Canja, fata lui Nicolae Canja și Maria Boamfă.

https://drive.google.com/file/d/14aImzANaaQ-OsMLbolevm-GTjsGfGrAQ/view?usp=sharing (potrivire)
https://drive.google.com/file/d/1Banx7RKxFhuno8wIkQN95mMJb04oclAb/view?usp=sharing (arbore Armstrong)

2) R. Equizi e potrivire (10 cM) pe Ancestry. Bunica lui maternă se numea Helen Oana [Oană], născută în Salem, Ohio, SUA. Cînd aveam abonament Ancestry și pachetul Pro Tools am văzut că R. Equizi e văr de gradul 2 decalat cu 1 generație [2nd cousin once removed] al lui N. Armstrong. Am căutat-o pe Helen Oana pe Ancestry și i-am găsit arborele, care arată că era fata lui Elena/Ileana Canja, ai cărei părinți erau Nicolae Canja și Maria Boamfă, care apar și în arborele lui N. Armstrong.

https://drive.google.com/file/d/1-ct69wPZ9mCDYgJ4FU88IHBpNrRxcZpQ/view?usp=sharing (potrivire)
https://drive.google.com/file/d/173fmQ0ITCIbTx-rGoBTZ25W6Za1_WQNa/view?usp=sharing (arbore Equizi)

https://drive.google.com/file/d/1u9j2kyp-6oaxLl-xGgOPdHAikJuDxFgx/view?usp=sharing (Helen Oana arbore - Ancestry)
https://www.familysearch.org/en/tree/pedigree/landscape/GWYF-MD8 (Helen Oana arbore - FamilySearch)

Înrudirea cu N. Armstrong și R. Equizi e pe linia Boamfă-Canja din satul Părău, aflat lîngă Șercaia și la vreo 7 km de satul Vad. Există în arhivele de pe internet persoane numite Muntean în satul Părău și în comuna Șercaia.

https://descopera.arhivelenationale.ro/cautare-navigare/?cid=10831361

3) D. Pampu e potrivire (6 cM) pe Ancestry. Are un arbore mare, dar îl ține ascuns, deci nu l-am văzut.

https://drive.google.com/file/d/1yRHP2n-zBKB5hnoeko8uVOh9BSumgIY9/view?usp=sharing

În lipsa arborelui, cîteodată poți folosi niște trucuri de căutare ca să găsești informații genealogice, mai ales dacă e vorba de nume de familie rare, ca Pampu. De exemplu în cazul lui D., el are pe pagina cu profilul un arbore (tot privat) numit "Joyce's Family" [familia lui Joyce]. E clar că Joyce e numele soției lui. În SUA există obiceiul ca în anunțurile de deces să fie menționați copiii decedatului, iar dacă sînt căsătoriți, prenumele soțului/soției să fie trecut în paranteză. Deci am căutat pe internet "D. (Joyce) Pampu" (evident am folosit prenumele întreg, nu D.), iar primul rezultat a fost anunțul de deces al lui Mary Pampu, mama lui D. Pampu și a lui Marilyn. Numele soțului ei era și el menționat, David. Am aflat deci numele părinților lui D. Pampu și pe cel al surorii lui.

https://www.legacy.com/us/obituaries/detroitnews/name/mary-pampu-obituary?id=32187562

Apoi am căutat pe FamilySearch și am găsit actul de la recensămîntul din 1950 din Detroit, care listează cuplul Pampu David (38 de ani) și Mary (34 de ani), cu copiii D. și Marilyn.

https://www.familysearch.org/ark:/61903/3:1:3QHN-GQHW-PBR7

Dacă David Pampu avea 38 de ani în 1950, asta înseamnă că s-a născut în 1911 sau 1912.

Am găsit apoi un alt document pe FamilySearch, care listează pasagerii imigranți de pe un vas ajuns la New York în 1920. Printre ei se află soții Arsenie și Paraschiva Pampu și băiatul lor David de 7 ani (deci era născut în 1912 sau 1913). Fiind vorba de un nume rar, e foarte probabil ca acest copil David Pampu să fie tatăl lui D. Pampu, potrivirea de pe Ancestry. Tot în acea listă cu pasagerii vasului este trecut "locul ultimei reședințe permanente". În cazul familiei Pampu e precizată țara ("Roumania") și orașul ("Score"). Există și o rubrică cu "ruda cea mai apropiată din țara de origine", unde apare Maria Pampu, mama lui Arsenie Pampu.

https://www.familysearch.org/ark:/61903/3:1:3Q9M-C9T4-T9TF-R

Este clar că "Score" e de fapt satul "Scoreiu" din județul Sibiu, un alt sat militarizat, care a făcut parte din Regimentului I de Graniță de la Orlat, ca și satul Vad.

================
Scoreiu este un sat în comuna Porumbacu de Jos din județul Sibiu, Transilvania, România. [...] Localitatea este atestată pentru prima oară în anul 1392, cu numele Szkore [pronunțat "Score"]. [...]
Din registrul aceleiași conscripțiuni [din 1733] mai aflăm și numele celor 4 preoți [greco-catolici] din localitate: Sandru, Halmagy, Illyie și Iuon, (uniti omnes). [...] Denumirea satului: Szkorej, precum și numele preoților erau scrise cu ortografie maghiară, întrucât rezultatele conscripțiunii erau destinate unei comisii formate din neromâni, în majoritate unguri.

În 1766 satul a fost militarizat parțial și a făcut parte din Compania a VII-a de graniță a Regimentului I de Graniță de la Orlat până în 1851, când a fost desființat.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Scoreiu,_Sibiu
================

Numele Halmagy al unuia din preoții greco-catolici din Scoreiu, era foarte probabil Hălmagi și vine de la satul Hălmeag (numit "Halmágy" în Maghiară) din comuna Șercaia, jud. Brașov. Am vorbit de strămoșii Muntean ai lui tata din satul Vad, comuna Șercaia în mesajele trecute. Hălmeag se află la 5 km nord de Șercaia, iar Vad la 5 km sud de Șercaia.

=============
Hălmeag (în dialectul săsesc Halmajen, în germană Halmagen, în maghiară Halmágy) este un sat în comuna Șercaia din județul Brașov, Transilvania, România.[...] După anumite indicii, se bănuiește că în această zonă ar fi existat o cetate teutonă, amintită într-un document de dată ceva mai târzie, sub denumirea latină de castrum Halmagen.

https://ro.wikipedia.org/wiki/H%C4%83lmeag,_Bra%C8%99ov
==============

În registrul de nașteri (1901-1906) din Scoreiu, primul document PDF de la adresa mai jos, poza 41, există actul de naștere din 1901 al lui Gheorghe Muntean, fiul lui Ion Muntean și al lui Ludovica Halmagy. În documentul index (IDX) se pot vedea și alți născuți cu numele Muntean. Există și născuți cu numele Pampu, de exemplu Paraschiva Pampu, născută în 1901, primul document PDF, poza 121. ADN-ul comun cu D. Pampu de pe Ancestry e astfel explicabil prin faptul că familiile Muntean și Pampu locuiau în același sat, deci cîndva în trecut au avut loc căsătorii între ele.

https://descopera.arhivelenationale.ro/cota/?cid=10619229

4) R. Dean e potrivire (8 cM) pe Ancestry (nume de fată: Stoia). Este potrivire comună cu D. Pampu, dar și cu E. Hawkins, de care vorbesc mai jos. Are un arbore bun, cu strămoși numai de la noi. Bunicul ei matern se numea John Pampu, născut în 1898, emigrat în SUA, căsătorit cu Eufrosina Neagosi [Neagoș] și mort în 1955. Avînd aceste date l-am căutat pe FamilySearch și i-am găsit arborele, dar am găsit și poza cererii lui de naturalizare, unde scrie că era născut în "Scorei, Rumania".

https://drive.google.com/file/d/1mzPQuB4Kfv71E57feWpfGeiFjbwoaiAM/view?usp=sharing (potrivire)

https://drive.google.com/file/d/1jnYddy_sr_uMCveGJ2PijxkNGJXnJ7Dz/view?usp=drive_link (arbore)

arborele lui John Pampu
https://www.familysearch.org/en/tree/pedigree/landscape/P39V-564

cererea de naturalizare în SUA
https://www.familysearch.org/ark:/61903/3:1:3Q9M-CS74-1SBF-V

Înrudirea cu D. Pampu și R. Dean e deci pe linia Pampu din Scoreiu, jud. Sibiu, unde există familii Muntean.

PARTEA 2

POTRIVIRI CU STRĂMOȘI DIN SCOREIU, CÎRȚIȘOARA ȘI ARPAȘU DE JOS

5) A. Halmage e potrivire (8 cM) pe Ancestry. Tatăl lui era Alexander Joseph Halmage (n. 1912 în Kokomo, Howard, Indiana, SUA), iar părinții acestuia erau Janos Halmagyi (n. 1886) și Anna Hampu (n. 1883) din Scoreiu. Am găsit arborele lui Alexander Joseph Halmage și pe FamilySearch.

https://drive.google.com/file/d/1sckgpeygJmrqTc2k-FnGBhU7uvP4qykl/view?usp=sharing (potrivire)

https://drive.google.com/file/d/1mj7vgNa57awZvIwzE5FSfOoh9svqpydh/view?usp=sharing (arbore)

https://www.familysearch.org/en/tree/pedigree/landscape/G897-3NB

6) Plwillis e potrivire (10 cM) pe Ancestry. Bunica ei maternă se numea Mary Paraschiva Helmag, iar mama bunicii se numea Anna Hampu (n. 1883) din Scoreiu. E clar că străbunicii lui Plwillis sînt de fapt Janos Halmagyi și Anna Hampu, aceiași cu bunicii lui A. Halmage. De altfel se vede în arbore că mama lui Plwillis era născută tot în Kokomo, Indiana, ca și tatăl lui A. Halmage.

https://drive.google.com/file/d/1ZAfmx_JZz9wGpf9U8zOWH3EdFusYL2pT/view?usp=sharing (potrivire)

https://drive.google.com/file/d/1E8pvr4mXYfgGzJ39mKvFfmspVpubO9MQ/view?usp=sharing (arbore)

7) R. Granson e potrivire (8 cM) pe Ancestry. Are doi străbunici materni numiți John Berdosh (n.1888) și Eva Hampu (n. 1890), ambii din Scoreiu. Așa cum se poate vedea în arbore, și ei s-au stabilit tot în Kokomo.

https://drive.google.com/file/d/14FPQWJYVD9litXhFJ7McRCuVfoMmILa3/view?usp=sharing (potrivire)

https://drive.google.com/file/d/1n5nRBUjfv2ZZzQUKRoHxCjm3oqaV0bu8/view?usp=sharing (arbore)

8 ) E. Hawkins e potrivire (10 cM) pe Ancestry. Părinții ei se numeau Aurel Marcu și Elena Hampu din Scoreiu. N-am salvat arborele pentru că era foarte mic, dar am scris numele părinților și locul de naștere în nota atașată ei. Se vede în captura de ecran că e interesată de genealogia familiei Hampu din Scoreiu.

https://drive.google.com/file/d/16SWmeesrJfyUHLi2tbmFSD-vnp4mbmaS/view?usp=sharing (potrivire)

A. Halmage, Plwillis, R. Granson și E. Hawkins apar ca potriviri comune unii cu alții, deci înrudirea cu ei e pe linia Hampu din Scoreiu. Numele Hampu e asemănător cu Pampu, dar ambele nume apar în actele din Scoreiu.

9) G. Monea e potrivire (10 cM) pe Ancestry. Bunicii patern erau Constantin și Suzana Monea din Cîrțișoara, jud. Sibiu.

https://drive.google.com/file/d/17VWzq6kByCOUIyEc_aFGQWzUTJeg3N9m/view?usp=sharing (potrivire)

https://drive.google.com/file/d/1_wdgV3LdZ24eg9kgxfmer4RGbQmbKB1N/view?usp=sharing (arbore)

10) T. Monea e potrivire (7 cM) pe Ancestry și este văr de gradul 3 cu G. Monea, pentru că au 90 cM în comun.

https://drive.google.com/file/d/1k6hKiBjI4t4sS5B2aYClzBPpPR3GyqLw/view?usp=sharing (potrivire)

https://drive.google.com/file/d/1OfMiVDO0IvDNKDVl6TRfwQpT26-yIy34/view?usp=sharing (arbore)

Bunicul patern era George Monea, căsătorit în SUA cu Sylvia Stauffenger. Am găsit recensămîntul din 1940 unde George Monea apare ca locuind cu soția și 3 copii, dar și cu mama lui, Paraschiva. L-am găsit și pe tatăl lui, Andreiu Monea, dar în certificatul de deces scrie doar că s-a născut în Austro-Ungaria. Totuși, prin faptul că T. Monea e văr de gradul 3 cu G. Monea, înseamnă că și strămoșii lui T. Monea erau din Cîrțișoara.

https://www.familysearch.org/en/tree/pedigree/landscape/GMGX-S8Y
https://www.familysearch.org/ark:/61903/1:1:KWN9-9PG?lang=en
https://www.findagrave.com/memorial/89912319/andreiu-monea

11) Jtcrawford e potrivire (7 cM) pe Ancestry. N-am salvat arborele, dar am scris în nota lui strămoșii de la noi, care sînt Achim Cosma (n. 1886 în Cîrțișoara, Sibiu) și Maria Monea (n. 1889 în Arpașu de Jos, Sibiu).

https://drive.google.com/file/d/1S8Plu6Is85O1uH-Svy1L-rJ8U0DSxM3U/view?usp=sharing (potrivire)

Tata apare deci ca fiind înrudit cu familiile Monea din Cîrțișoara și Arpașu de Jos. Ambele sate sînt în zona Făgăraș, la vreo 8 km de Scoreiu.

Aceste nouă potriviri cu strămoși din Scoreiu sau de lîngă Scoreiu arată că tata e înrudit cu cel puțin una din familiile Muntean din Scoreiu pe linia strict paternă, deci acea familie are același haplogrup Y ca tata.

PARTEA 3

POTRIVIRI CU STRĂMOȘI DIN SEBEȘ ȘI JINA

12) PaOpincar e potrivire (9 cM) pe Ancestry. Pe partea paternă (Opincar, Dumitreasa, Lăncrănjan, Sîrbu) e originar din Sebeș, jud. Alba.

https://drive.google.com/file/d/1o8gRLhQsrTQCksrKWWMPD39mtFTZS46L/view?usp=sharing (potrivire)

https://drive.google.com/file/d/1tfAr1RldvvLvwXETWc9U22lC_pM3kQnY/view?usp=sharing (arbore)

13) M. Opincaru e potrivire (15 cM) pe MyHeritage. Ramura paternă Opincaru e originară din Sebeș, jud. Alba.

https://drive.google.com/file/d/1ZorFHO27wjQgl7uHAnHCpgwGuVsNj4uA/view?usp=sharing (potrivire)

https://drive.google.com/file/d/1-mAiS4Xc5KPb2e-ig9CauJaaJ0rzQfyz/view?usp=sharing (arbore)

14) L. Donais e potrivire (20 cM) pe MyHeritage și 23andMe (unde apare ca potrivire și fratele ei, deci știe haplogrupul Y al tatălui ei). Are bunica paternă numită Opincar din Sebeș, jud. Alba, așa cum mi-a spus într-unul din mesajele de răspuns schimbate pe mesageria MyHeritage. În plus e vară de gradul 3 cu M. Opincaru, cu care are în comun 102 cM, deci e clar că înrudirea cu ele este pe linia Opincaru.

https://drive.google.com/file/d/13k7es_I3Iap4cxefci_OXCUBU7sSr11H/view?usp=sharing (potrivire)

https://drive.google.com/file/d/1jpBON6jpsoE10qnZH5oSQ417cs3zdCLL/view?usp=sharing (arbore)

https://drive.google.com/file/d/1ACHjoV5mlgHisgLhZnO0VmeUSAoCLz1u/view?usp=sharing (mesaj)

La adresa de mai jos sînt 4 registre ale căsătoriilor din Sebeș din perioada 1902-1906. În primul document PDF, la pagina 2, este actul de căsătorie din 1902 dintre Dumitru Opincariu și Maria Muntean.

https://descopera.arhivelenationale.ro/cota/?cid=10052547

De la cele trei potriviri de mai sus reiese că tata e înrudit cu familia Opincar/Opincaru/Opincariu din Sebeș.

15) G. Cuntan e potrivire (25 cM) pe Ancestry. Liniile lui paternă (Cuntan [Cunțan]) și maternă (Bebeselea [Bebeșelea]) sînt din Jina. Potriviri comune cu el sînt E-hoffmann (130 cM de ADN identic) și R. Vingarzan (72 cM).

https://drive.google.com/file/d/1gpojxLiPxxYefTb5kqa-ySTjqh0qKsHH/view?usp=sharing (potrivire)

https://drive.google.com/file/d/1prGiwWbsc-BVxFkRa7EvOYvFOvEHUGVq/view?usp=sharing (arbore)

16) E-hoffmann e potrivire (21 cM) pe Ancestry. Din păcate n-am salvat arborele ei, dar am scris în notă faptul că bunicul patern se numea Străulea și era din Jina.

https://drive.google.com/file/d/1vQnAye15jIXYxn99sPDjJBhskaYVd_j0/view?usp=sharing (potrivire)

17) R. Vingarzan e potrivire (8 cM) pe Ancestry. Linia ei paternă (Vingărzan, Răduțiu, Achim, Bratu) e din Jina și Rod, județul Sibiu.

https://drive.google.com/file/d/1etNgToxVrGteMBC__PrNpUmb9ajtjzGw/view?usp=sharing (potrivire)

https://drive.google.com/file/d/1W9HE4x46v3HpEADzfHFAQwxgGxYDSMTh/view?usp=sharing (arbore)

18) D. Streulea e potrivire (14 cM) pe MyHeritage. Toți strămoșii lui sînt din Jina, județul Sibiu. Numele Streulea este moștenit de la bunica paternă, în locul numelui Ordean care era al bunicului patern. Fiul lui D. Streulea este B. Streulea, care e potrivire cu mine pe FTDNA (sînt înrudit cu el pe linia lui maternă). Haplogrupul intermediar al lui B. Streulea, deci și al lui D. Streulea, este G-FGC5089, același cu al lui T. Munteanu care are strămoșul patern din Gura Rîului, jud. Sibiu, despre care am vorbit în mesajul din 14 februarie. Ca urmare există familii Ordean, Streulea și Muntean din jud. Sibiu care au acest haplogrup, dar nu sînt singurele. Mai există și familii Bursan (Bîrsan) și Gruițoiu tot din aceeași zonă, care au același haplogrup, pentru că am potriviri autozomale pe FTDNA cu aceste nume și le pot vedea haplogrupurile. Rezultă că același haplogrup apare la familii cu nume diferite și doar o cercetare genealogică amănunțită poate descoperi numele strămoșului comun.

https://drive.google.com/file/d/1Gyb9MKPnF9J1_rXessx4lFd2XHc2LtMV/view?usp=sharing (potrivire)

https://drive.google.com/file/d/1IgODBRuytzuM_dpU6t358WYXMzGXpwEa/view?usp=sharing (arbore)

https://drive.google.com/file/d/14AfTQMt9ZEzciaKq9nXA_EY1vDZnRD6M/view?usp=sharing (haplogrup Y intermediar)

De la cele patru potriviri de mai sus reiese că tata este înrudit cu familia Muntean din Jina.

PARTEA 4

POTRIVIRI CU STRĂMOȘI DIN POIANA SIBIULUI

19) D. Dancila e potrivire (10 cM) pe MyHeritage. Are un arbore mic, doar cu părinții lui, și fără locuri de naștere. Există trei potriviri comune mari: M. Ciuca (1990 cM), Sufana Mold (102 cm) și D. Streulea (76 cM).

https://drive.google.com/file/d/1SKcFiY7kihcDbLl1b2Tt-2NXGbytLw_p/view?usp=sharing (potrivire)

https://drive.google.com/file/d/1sc1-UwaJ6nz9Ze0sjV08YwUt66IEFbru/view?usp=sharing (arbore)

Chiar dacă arborele lui D. Dăncilă nu oferă informații importante, îmi oferă confirmarea faptului că și sora lui, M.A. Dancila, a făcut testul ADN la MyHeritage, pentru că ea are aceiași părinți și un arbore mai bun. M.A. Dancila nu-i potrivire cu tata, dar e potrivire cu T. Munteanu, care mi-a dat acces la contul lui MyHeritage. Din arborele lui M.A. Dancila se vede că are o străbunică numită Muntean pe linia Dăncilă. Dar nici ea nu are locuri de naștere în arbore.

https://drive.google.com/file/d/13h1k25NsmriUqx6epxDTAXqs47bBcULc/view?usp=sharing (potrivire)

https://drive.google.com/file/d/1PvnIJrzcck93a9OrR36omH-7PInVWRzJ/view?usp=sharing (arbore)

Însă așa cum se poate vedea mai sus, o potrivire comună cu D. Dancila e M. Ciuca, care după numărul mare de centimorgani avuți în comun poate fi semifrate (frate vitreg, doar după unul dintre părinți) sau nepot (fiul fratelui sau sorei). Enigma a fost rezolvată de E.D. Ciuca, care-i potrivire pe MyHeritage cu sora mea și din al cărui arbore se vede că e fiul lui M.A. Dancila și fratele lui M. Ciuca. El are locuri de naștere în arbore, iar partea maternă (Dăncilă - Bozdog) e din Poiana Sibiului, sat care este lîngă Jina. Ca urmare, și strămoașa Muntean a celor din familia Dăncilă e tot din Poiana Sibiului sau din Jina.

https://drive.google.com/file/d/12LuWT9TUs7YhsSNBuk5Dnc9FJb5zNVmz/view?usp=sharing (potrivire)

https://drive.google.com/file/d/11mTgK4FEagLD8AfLjDDhFH_jkoWQlwz8/view?usp=sharing (arbore)

20) Sufana Mold e potrivire (9 cM) pe MyHeritage. E o potrivire interesantă, pentru că evident numele de utilizator MyHeritage nu-i numele ei, ci un nume fals ales de fiul ei "sr_i" (!), care e și el potrivire. El a făcut arborele genealogic, unde numele de fată al mamei lui ar fi Mold, un nume care nu există la noi. Sigur că oricine poate alege anonimitatea cînd face un test ADN, dar inducerea în eroare prin nume false în arborele genealogic nu este deloc în regulă, atîta timp cît poți să nu-l faci deloc sau să-l ții ascuns. Mai e o situație asemănătoare, anume adoptații care folosesc ca arbore pe cel al familei adoptive, cu care n-au nici o legătură genetică, încurcîndu-i pe cei care ar încerca să găsească strămoșul comun pe baza acelui arbore.

https://drive.google.com/file/d/1P3n0wMnyybBydE-ZlOOTC-H2FzFkXitk/view?usp=sharing (potrivire)

https://drive.google.com/file/d/1Toz__Rfjw6EKhx9i9OhPSvQUdBPyK2Jj/view?usp=sharing (arbore)

Inițial am căutat numele "Sufana" pe internet, crezînd că e un prenume mai exotic. În fapt e vorba de numele de familie Șufană, care conform LocateFamily se găsește doar în județele Sibiu (în special în satul Poiana Sibiului) și Alba.

https://www.locatefamily.com/S/SUF/SUFANA-1.html

Originea din Poiana Sibiului a "Sufanei Mold" e confirmată de faptul că printre potrivirile comune se găsesc M. Ciuca (112 cM în comun cu ea) și D. Dancila (102 cM), ambii cu strămoși Bozdog din Poiana Sibiului.

Fiind vorba de un nume de familie rar, l-am căutat în documentele disponibile pe portalul arhivistic.

Am găsit astfel în arhivele din Poiana Sibiului (Polyán în ungurește) căsătoria din 1901 dintre Eudoxia Muntean (mamă Ana Șufană) și Demeter Bozdog, ambii de religie ortodoxă. În pagina imediat anterioară există căsătoria dintre Janos Serb (mamă Maria Șufană) și Eudoxia Oprian, unde ca martori au fost prezenți Szilard Bozdog și Janos Muntean. Se vede deci de aici legătura dintre familiile Muntean, Bozdog și Șufană din Poiana Sibiului, reflectată în ADN-ul comun.

Poiana Sibiului. Căsătorii (1895-1906)
SB-FD-00042-4(PR1)-353_03.PDF (paginile 412-413)

https://descopera.arhivelenationale.ro/cota/?cid=10331835

https://drive.google.com/file/d/1YArFJGHWMeYYcgeCKErDjMvdNK3H4E-6/view?usp=sharing (căsătoria Muntean - Bozdog)

https://drive.google.com/file/d/1Ze1ww13uKpC5iTMm3OwjsMmZj1E9RwtE/view?usp=sharing (căsătoria Serb - Oprian)

De la aceste două potriviri de mai sus reiese că tata este înrudit cu familia Muntean din Poiana Sibiului.

Mai există multe alte potriviri cu strămoși din județele Brașov și Sibiu, dar n-are rost să le înșir pe toate.

PARTEA 5

CONCLUZIE REFERITOARE LA POTRIVIRILE CU STRĂMOȘI DIN JUDEȚELE BRAȘOV ȘI SIBIU

Concluzia e evidentă, anume că povestea cu strămoșul patern al lui tata venit din Făgăraș se adeverește. Familia Muntean/Munteanu cu haplogrupul I-PH3895 se întîlnește foarte probabil în multe sate și orașe situate în județele Brașov, Sibiu și Alba, fiind de religie ortodoxă sau greco-catolică. Această familie făcea probabil parte în trecut dintre mocanii (crescătorii de oi) care locuiau în zona ce cuprinde Făgărașul, Mărginimea Sibiului și Mărginimea Sebeșului.

Iată și un grup Facebook numit "Poiana Sibiului - Satul Vlașinilor" unde la prietenii grupului se găsesc numele Muntean, Bozdog, Șufană, Hampu, Streulea, Dăncilă, Bebeșelea, Șerb, Oprean, toate menționate mai sus.

https://www.facebook.com/profile.php?id=100007865658652

Există un mesaj postat în acest grup care amintește de crearea uniunii oierilor din țară la inițiativa lui Nicolae Munteanu din Poiana Sibiului.

===================
Această dezvoltare a oieritului in ţara noastră a impus aproape de la sine şi o organizare a oierilor. Primul pas al organizării acestora a fost făcut la indemnul şi din iniţiativa lui Nicolae Munteanu, cunoscut oier din Poiana Sibiului care a susţinut organizarea din punct de vedere profesional a oierilor, necesară ca in oricare altă profesie. [...] Întâia reuniune a oierilor a luat fiinţă la Poiana Sibiului în anul 1924, în care a fost ales preşedinte pe Nicolae Muntean. După ea s-au înfiinţat, pe aceleaşi baze şi cu acelaşi scop, reuniuni [filiale locale] în comunele: Jina, Tilişca, Răşinari, Raul Sadului, Sadu, Tălmăcel şi Boiţa in judeţul Sibiu, Şugag şi Loman în judeţul Alba, Vaideeni şi Băbeni – Bistriţa în judeţul Râmnicu Vâlcea, Novaci în judeţul Gorj, în Covasna din judeţul Trei Scaune, în Arad din jud. Arad, la Titerleşti în judeţul Mehedinţi, în Roit din judeţul Bihor. Toate reuniunile de oieri, cu peste 2.000 de delegaţi ai oierilor din toată ţara, s-au întâlnit la 21 noiembrie 1935 la Sibiu şi au hotărât gruparea oierilor într-o organizaţie pe ţară, luând naştere astfel ,,Uniunea oierilor din întreaga ţară". Uniunea urmărea dezvoltarea culturală, socială şi economică a oierilor precum şi promovarea oieritului prin ameliorarea rasei de oi, asigurarea de păşuni şi valorificarea produselor ovine. Conducerea Uniunii Oierilor din întreaga ţară avea un comitet format din 31 de persoane: preşedinte ales a fost Nicolae Muntean (preşedintele ,,Reuniunii oierilor" din Poiana Sibiului), vicepreşedinţi - Ioan Giugiulan şi Miron Ştefan, iar secretar general - Ilie Muntean.

https://www.facebook.com/100007865658652/posts/4357210717884407/
==================

Strămoșul lui tata a plecat din zona de origine, la fel ca mulți alți mocani sau țărani, din cauza condițiilor care nu mai erau prielnice acolo.

Istoricul Ștefan Meteș a publicat o carte tocmai despre acest lucru, din care citez mai jos cîteva fragmente. E interesantă menționarea soldaților Sîrbi alături de cei Gemani (Austrieci). Asta arată prezența în Făgăraș a soldaților din Balcanii de Vest, vorbitori de limbă Sîrbo-Croată. Armata habsburgică multietnică era încartiruită în sate, ceea ce ar putea explica transferul haplogrupului I-FGC22045 la populația locală.

======================
Rezultatul acestei situații insuportabile era că iobagii [își] luau lumea în cap, își părăseau casele și peticele de pămînt care nu le mai puteau asigura traiul vieții. La fiecare conscripție sau urbariu [recensămînt] întîlnim zeci și sute de moșii pustii. În conscripția mare din 1721-1722 întîlnim notate numai în 46 de sate sesiuni pustii 949. Ceea ce ne arată mizeria cumplită care domina între iobagii români din Țara Făgărașului. Ei pribegeau în toate părțile, dar îndeosebi treceau munții cu sutele în Țara Românească, cum se precizează în aproape toate conscripțiile și urbariile la rubrica fugiților. Viața acolo era mai liberă și traiul mult mai ușor. (pag. XVIII)
[...]
Ocuparea pe timp de 20 de ani a Olteniei din Țara Românească (1718-1739) din partea Austriei a fost o mare nenorocire și pentru Românii din Țara Făgărașului. Austria, cu Habsburgii ei mereu lacomi pe avutul altuia, își susținea dominațai ei prin armată, pe care o așeza astfel ca să-i fie imediat la dispoziție în caz de mișcări revoluționare ale populației adînc nemulțumite. Așa s-a ajuns ca armata austriacă de apărare și intervenție, în loc să fie adăpostită în Sibiu și satele din jur, ceea ce nu le convenea Sașilor, ea a fost dusă în satele din Țara Făgărașului, unde decenii a supt toată vlaga de viață a populației românești din acele părți. Strigătul de revoltă pentru fărădelegile și necunoscutele sisteme de sărăcire a satelor, se vede cu prisosință din răspunsul boierilor și iobagilor dat la ancheta din 1726 în cele 33 de comune cotropite. Soldați flămînzi și goi, ofițeri stricați și bețivi au năpădit satele istovite și sărăcite din acest ținut de graniță, gata să-i despoaie de tot ce le mai rămăsese bieților iobagi, numai ca ei să se poată ghiftui cu toate bunătățile oferite prin "daruri" silite. Nicăieri nu s-a putut vedea o mai cumplită secătuire sub toate raporturile a unei populații harnice ca în Țata Făgărașului din partea armatei asutriece. (pag. LX)
[...]
Multe mizerii făceau iobagilor și simplii soldați, care sînt foarte pretențioși și agresivi, vagabondează din sat în sat, jefuind poporul. Cei din Scoreiu se plîng astfel: "Cînd se așează în satul nostru soldați nemți, sîrbi, uneori nici nu știm ce fel de oameni și dacă le cerem pașușul [ordinul] ne arată sabia, că ei sînt soldații împăratului; de obicei doresc vin, bere și vinars, [de] asemenea [și] cailor ovăz și dacă nu le dăm ne bat și ne necăjesc. (pag. LXII)
[...]
Soldații împăratului, după ce sînt incartiruiți [în sate], pretind daruri peste măsură, cum a fost înainte cu 4 ani în satul nostru un sublocotenent căruia i-am dat dar ("discretis") bani gata 8 florini ungurești, 1 junc, 1 berbece, un porc gras, 12 măsuri de unt, în toată luna 10 găini, 4 cable [găleți] de grîu, 14 cable de ovăz, 6 care de fîn. [...] Am dat soldaților, cît au staționat la noi, nu numai celor care au fost cu sublocotenentul, ci și altora: slănină, varză, unt, brînză, ceapă și alte produse necesare alimentării, apoi fiecăruia i-am făcut cîte 2 cămăși; aceste excese si altele le face armata pe socoteala noastră, vor fi bonificate [despăgubite] sau nu toate acestea de undeva, noi nu știm, pentru că nouă nu ni se dă nici un ban pentru acestea. (pag. 286)
[...]
Din satul nostru [Dejani] de vreo 5-6 ani au pribegit acești oameni, fiindcă n-au putut suferi mai departe multele mizerii: [...] Savul Munteanul, Radu Munteanul, Bucur Munteanul, Lupu Munteanul, Bratu Munteanul, Badin Munteanul, Dyirie Munteanul si Muică Munteanul [...] (pag. 299)

Ștefan Meteș: "Situația economică a românilor din Țara Făgărașului" vol. I, Cluj, 1935
https://biblioteca-digitala.ro/?pub=8367-situatia-economica-a-romanilor-din-tara-fagarasului

https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98tefan_Mete%C8%99
===================

Ștefan Meteș vorbește și despre un obicei specific Făgărașului, care complică cercetarea genealogică din zonă.

===============
Din conscripții mai vedem că pînă și unele nume de fruntași, boieri ori iobagi dispar din timp în timp. Aceasta e în legătură nu numai cu moartea sau pribegia din sat, ci și cu un obicei caracteristic în Țara Făgărașului și anume: Cînd băiatul se "mărita", adică se așeza la curtea și moșia fetei și a tatălui socru, el își pierdea numele de familie și îl lua pe cel al socrului, și e interesant că și religia acestuia trebuia s-o primească locuind pe "heiul" [proprietatea] lui. (pag. IV)

Ștefan Meteș: "Situația economică a românilor din Țara Făgărașului" vol. I, Cluj, 1935
===============

În actele din arhivele publicate pînă acum pe internet n-am observat acest lucru, dar probabil că e prezent în actele mai vechi. Asta arată din nou cît de important este testul ADN-ului de pe cromozomul Y pentru a determina originea pe linia paternă.

PARTEA 6

VENIREA STRĂMOȘULUI ÎN FĂGĂRAȘ
IPOTEZELE MILITARĂ, COMERCIALĂ ȘI OCUPAȚIONALĂ

Acum că am stabilit cu o mare probabilitate că strămoșul cu haplogrupul I-PH3895 a venit din Făgăraș, am să încerc să-l găsesc, în măsura în care e posibil. Menționez din nou că cercetarea mea e speculativă, ea trebuind să fie confirmată de testele ADN. În momentul în care testele ADN vor descoperi haplogrupul I-PH3895 la mai mulți bărbați, se va putea stabili cu ajutorul arhivelor care este strămoșul lor comun pe linie paternă, cel care a adus haplogrupul din Balcanii de Vest în Transilvania.

Se pot emite multe ipoteze asupra acestui strămoș și am făcut-o deja în trecut. De exemplu, am vorbit pe forumul Molgen despre nobilii Croați refugiați în Transilvania medievală, în special despre familia Petricevič (pronunțat Petricevici) din Raduč, Lika, Croația. Reprezentantul cel mai de seamă al acestei familii a fost Cosma Horváth Petričević, comandantul cetății Făgărașului între 1576-1588. Un alt presupus Croat, pe nume Michael Horváth ["Horváth" = "Croat" în Maghiară], fusese în aceeași funcție mai înainte, între 1509-1510.

https://forum.molgen.org/index.php/topic,14941.msg578926.html#msg578926

Prezența mercenarilor Sîrbi în Transilvania este bine documentată, Mihai Viteazul fiind unul din cei care i-a folosit în luptele sale. Cel mai cunoscut dintre ei a fost Baba Novac, cunoscut ca Starina Novak de către Sîrbi, care avea sub conducerea lui 2000 de mercenari Sîrbi.

===============
Armata cu care Mihai [Viteazul] a intrat în Transilvania avea 13.281 mercenari, după unele surse – 2.935 cazaci, 1.116 unguri, 1.452 moldoveni, 1.648 sârbi, 6.010 trabanți.
[...] Etimologic, termenul ,,dorobanţ" provine din maghiară – darabant- sau germană – Trabant - , şi denumea iniţial soldaţi mercenari de infanterie. Primii dărăbani se pare că erau mercenari sârbi. Dorobanţii erau atât infanterişti, cât şi călăreţi. În Transilvania, aceștia erau numiți trabanți și aveau haine de culoare diferită, în funcție de orașul săsesc sub flamura căruia luptau. Erau trupe ușoare, fără armuri, dar cu arme de foc.

https://historia.ro/sectiune/general/armata-lui-mihai-viteazul-mercenari-haiduci-si-569191.html

{traducere automată din Engleză}
Cea mai veche mențiune despre [Baba] Novac datează din 1595, când este menționat în forțele prințului valah Mihai Viteazul. Novac s-a alăturat forțelor lui Mihai în regiunea Banatului și a primit gradul de căpitan, având sub comanda sa 2.000 de haiduci (tâlhari) sârbi, hotărâți să elibereze ținuturile muntene.

https://en.wikipedia.org/wiki/Starina_Novak
===============

Arhivele care au fost făcute publice recent permit emiterea de noi ipoteze. Prezența negustorilor Sîrbi în Brașov este menționată în documente. Dar este menționat și comerțul făcut de negustorii Sibieni în Zadar, Croația.

https://descopera.arhivelenationale.ro/cota/?cid=11970421

https://descopera.arhivelenationale.ro/cota/?cid=10385388

În 1726 este menționată prezența unităților militare Croate și Sîrbe din armata Habsburgică încartiruite în orașul Brașov. În 1691 este menționat un registru de cheltuieli făcute de satul Bod (de lîngă Brașov) pentru un regiment care conținea Croați și care a fost încartiruit în sat. Prezența soldaților Croați e menționată și în satul Sînpetru, de unde e originar CM Gavenea (I-P109 pe FTDNA), iar satul Bod e la 7 km de Sînpetru.

https://descopera.arhivelenationale.ro/cota/?cid=11141807

https://descopera.arhivelenationale.ro/cota/?cid=11795090

https://descopera.arhivelenationale.ro/cota/?cid=11141185

Am vorbit deja în mesajele trecute despre prezența negustorilor din Ragusa (actual Dubrovnik, Croația) în orașele mari transilvănene cum sînt Brașovul și Sibiul.

Așa cum am arătat în mesajul din 14.02.2026, tata are potriviri genetice cu strămoși din Rășinari, un sat de lîngă orașul Sibiu, aflat la 10 km de satul Orlat, unde a fost sediul regimentului de gardă din cadrul Graniței Militare Transilvănene.

Există o monografie a satului Rășinari publicată în 1915 și disponibilă pe internet. Între străinii care locuiau în sat la recensămîntul din 1910 erau și 2 Croați, posibil angajați la o companie Maghiaro-Italiană de exploatare a lemnului. Deși evident că ei nu pot fi puși în legătură cu strămoșul lui tata, care a plecat din zonă pe la 1800, totuși asta arată că exista și o migrare a forței de muncă în imperiul Habsburgic și ulterior în Austro-Ungaria, care este în mod sigur responsabilă de răspîndirea unor haplogrupuri Y în afara locului de origine.

================
Sub raportul naționalității și al cetățeniei, populația se împarte astfel: 5429 Români sau 94,07% și 342 străini sau 5,93 %. Dintre străini, Maghiarii sunt reprezentați cu 32 de suflete, Nemții cu 21 suflete, Rutenii [Rusinii] cu 11 suflete, Croații cu 2 suflete, Țiganii cu 276 suflete. La aceasta observăm că exceptând pe Țigani, numărul cel mai mare de străini ni-l dă "filia" [colonia] Râu-Sadului [acum satul cu același nume], unde aceștia sunt aplicați în serviciul celor 2 societăți exploatatoare de păduri, maghiaro-italiană și turdeană.

Victor Păcală: Monografia comunei Răşinariu (Sibiu, 1915) - pag. 93-94
https://dspace.bcucluj.ro/handle/123456789/145452
================

PARTEA 7

VENIREA STRĂMOȘULUI ÎN FĂGĂRAȘ
IPOTEZA RELIGIOASĂ

O altă ipoteză este legată de relațiile dintre Biserica Ortodoxă Transilvăneană și Biserica Ortodoxă Sîrbă din imperiul Habsburgic, în speță Mitropolia de la Sremski Karlovci (în Voivodina, lîngă Novi Sad). Aceste relații au fost întărite după scindarea ortodoxiei transilvănene produsă în 1698 de apariția Bisericii Unite cu Roma (Greco-Catolice), care practic a realizat o convertire la catolicism de sus în jos a populației ortodoxe din Transilvania. A fost deci o convertire fără a ține seama de părerea populației implicate. Ca urmare o parte din populație și din clerul ortodox s-a răzvrătit, neacceptînd trecerea la catolicism.

====================
După unirea religioasă [convertirea forțată a populației la catolicism] a urmat cea mai întunecată epocă a bisericii ortodoxe transilvănene. Mai bine de o jumătate de secol, această biserică a fost considerată ca și inexistentă, pentru că s-a trăit cu acea istorică ficțiune că, prin acceptarea decretelor unioniste din 1698 și 1700, toți românii ardeleni au acceptat unirea. Considerăm că nimic nu este mai greșit decât a concluziona că o astfel de schimbare, numai formală, realizată din motive politice, ar fi fost în stare chiar și într-o mică măsură să schimbe natura lăuntrică a poporului. Pentru ca întregul popor să-și schimbe convingerea religioasă, nu este de ajuns o simplă hotărâre, chiar dacă ea a fost semnată de 54 de protopopi și și-a dat acordul și "universus clerus" [tot clerul]. Mai ales că, acest proces ar fi mers greu cu românii care întotdeauna au ținut cu încăpățânare  la credința lor strămoșească [...].
Schimbarea care ar atinge ființa poporului poate să fie numai rezultatul unei lucrări durabile. Deoarece nu este suficientă pentru rezolvarea convertirii și propagandei nici cea
mai arzătoare încercare, dacă lipsește acea înclinație intimă a sufletelor care face posibilă receptarea noilor principii. Această condiție preliminară absolut necesară a fost lăsată cu
totul pe dinafară cu ocazia unirii; rezultatul a fost că, din momentul în care unirea a început să fie considerată ca un fapt încheiat, a apărut numaidecât un șir întreg de reculuri și
răzvrătiri, care s-au manifestat cu o atât mai mare înverșunare, cu cât presiunea aplicată asupra credincioșilor bisericii ortodoxe a fost mai puternică.

Ioan Lupaș: Biserica Ortodoxă Română din Transilvania și Unirea Religioasă în Cursul Veacului al XVIII-lea, Editura Tipomur, Tîrgu-Mureș, 2004 - pag. 46-47
(retipărire; ediția originală a fost publicată în 1904 la Budapesta)
==================

Biserica Ortodoxă Sîrbă a ajutat Biserica Ortodoxă Transilvăneană în așa fel încît să nu dispară complet. Metodele au fost interesante, una din ele fiind agitația religioasă în rîndul populației, care a dat rezultate, în sensul că o mare parte din populație a respins convertirea forțată la catolicism.

==================
Visarion Sarai, născut Nicolai Sarai, (n. 1714 - d. după 1745) a fost un ieromonah ortodox de origine sârbă (din Bosnia), principalul promotor al tulburărilor religioase întreprinse împotriva Unirii cu Biserica Romei a românilor din Transilvania, în anii 1744-1746, care au dus, mai apoi, la exilul episcopului unit român Inocențiu Micu-Klein. El [Visarion Sarai] a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română la 28 februarie 1950, imediat după interzicerea Bisericii Române Unite cu Roma. [...] Patriarhul Arsenie al IV-lea Jovanović Šakabenta, refugiat el însuși pe teritoriul controlat de Imperiul Habsburgic în timpul împăratului Leopold I, recunoscut ca patriarh al sârbilor (1725-1737) și mitropolit de Carloviț (1737-1748), l-a trimis în ianuarie 1744 pe Visarion Sarai în Banat și Transilvania pentru a-i scoate pe românii ardeleni de sub jurisdicția Bisericii Române Unite cu Roma și a-i pune sub juridicția ierarhiei ortodoxe sârbești. Într-un interogatoriu desfășurat la Sibiu la 27 aprilie 1744, el [Visarion Sarai] a declarat că a plecat de la Mănăstirea Pakra cu un pașaport eliberat de mitropolitul Arsenie Jovanović. Se presupune că, probabil înțelegea ceva din limba română, însă predicile și cuvântările sale publice le ținea prin traducător.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Visarion_Sarai

Sofronie de la Cioara a fost un călugăr ortodox care s-a aflat în fruntea celei de-a doua revolte anticatolice din Transilvania secolului al XVIII-lea. El a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română la 28 februarie 1950, fiind proclamat solemn ca sfânt mărturisitor la 21 octombrie 1955 în Catedrala ortodoxă din Alba Iulia. [...] Sofronie, în calitate de călugăr ortodox, a luat și el drumul Carlovițului [Sremski Karlovci], de unde s-a întors cu misiunea dată de mitropolitul ortodox sârb ca românii din Banat și Transilvania să abandoneze ierarhia bisericească română unită [catolică] și să se pună sub jurisdicția Mitropoliei [Ortodoxe] de la Carloviț.
[...]
Mișcarea lui Sofronie a dus, prin revoltele aprige și conflictele confesionale în sânul populației românești, spre schimbarea statutul Bisericii neunite [ortodoxe] din ,,tolerată" în ,,recunoscută oficial". În cele din urmă, ortodocșii au obținut recunoașterea de către Curtea de la Viena a existenței legale a Bisericii lor și numirea unui ierarh în persoana episcopului sârb Dionisie Novacovici. A fost primul episcop ortodox (neunit) din Transilvania de după 1701, când Mitropolia ortodoxă din Alba Iulia a acceptat, în urma marelui sobor condus de Mitropolitul Athanasie Anghel, unirea cu Biserica Romei.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Sofronie_de_la_Cioara
=================

Rezultatul final al mișcărilor populare de protest a fost deci recunoașterea oficială a dreptului bisericii ortodoxe de a exista în Transilvania și numirea, după 50 de ani, a unui nou conducător al ei, episcopul Dionisie Novacovici, de origine Sîrbă. E interesant că acesta s-a călugărit în tinerețe la Mînăstirea Savina, din Golful Kotor, Muntenegru. Am vorbit despre această mînăstire în mesajul meu din 8.12.2024 publicat pe forumul Rötter, legat de alt călugăr, Simeon Marković, posibil făcînd parte din ramura Abazović a tribului Drobnjak.

https://forum.rotter.se/index.php?topic=199859.msg1690071#msg1690071

================
Dionisie Novacovici, [scris] uneori Dionisije Novaković (n. în Dalmația – d. 8 decembrie 1767, Szentendre) a fost un cleric ortodox sârb, al cincilea episcop ortodox de Buda (1749-1761) și primul episcop ortodox din Transilvania, de după unirea Mitropoliei de Alba Iulia cu Biserica Romei.
[...]
Dionisie Novacovici a fost instalat în septembrie 1761 de generalul Adolf Nikolaus von Buccow în Biserica Sf. Nicolae din Șcheii Brașovului, iar curând după aceea mutat la Rășinari, lângă Sibiu, unde se afla sediul generalului. Secretarul și traducătorul episcopului Dionisie la Rășinari a fost dascălul Dimitrie Eustatievici, cu studii la Academia Teologică din Kiev.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Dionisie_Novacovici
================

Dionisie Novacovici a fost primul dintr-o serie de 4 episcopi de origine Sîrbă ai Bisericii Ortodoxe Transilvănene, ceilalți fiind Sofronie Chirilovici, Ghedeon Nichitici și Gherasim Adamovici. Toți au continuat lupta în sprijinul bisericii ortodoxe, a cărei activitate era în continuare împiedicată de biserica greco-catolică și de autoritățile politice habsburgice.

==============
{traducere automată din Engleză}

Sofronije Kirilović (sârbă:  Софроније Кириловић, română: Sofronie Chirilovici; a murit la 28 februarie 1786) a fost un episcop ortodox sârb în monarhia habsburgică. [...] În decembrie 1769, Đorđević a convocat un congres bisericesc pentru sârbi, iar această întâlnire l-a ales pe Kirilović, fostul vicar al lui [Dionisie] Novacovici în Eparhia de Buda, ca noul episcop al Transilvaniei. În ianuarie 1770, împărăteasa a anulat alegerea pe motiv că un congres sârb nu putea alege un episcop pentru românii din Transilvania, dar în același timp l-a numit pe Kirilović ea însăși ca nou episcop.[...] Ca succesor, el l-a recomandat pe secretarul și interpretul său, Dimitrie Eustatievici.

https://en.wikipedia.org/wiki/Sofronije_Kirilovi%C4%87
=================

Biserica Ortodoxă Transilvăneană s-a aflat sub dependența Bisericii Ortodoxe Sîrbe de la Carloviț (Sremski Karlovci, Voivodina) timp de 50 de ani (1761-1810), sediul episcopiei transilvănene fiind la Rășinari (jud. Sibiu). Evident că asta a însemnat și o mică mișcare de populație între Voivodina și Transilvania, fiecare episcop Sîrb venind cu cîțiva din oamenii lui de încredere. Se poate lansa o ipoteză că haplogrupul I-FGC22045 ar fi putut fi adus de unul din acești Sîrbi veniți din Voivodina alături de episcopi. Asta ar explica prezența haplogrupului în județul Sibiu (în special la Rășinari), dar ar explica mai puțin prezența haplogrupului în Făgăraș și județul Brașov.

PARTEA 8

VENIREA STRĂMOȘULUI ÎN FĂGĂRAȘ
IPOTEZA LEGATĂ DE SATUL GRID

O ipoteză și mai interesantă, care implică și Făgărașul, e legată de Dimitrie Eustatievici, secretarul și translatorul primilor trei episcopi Sîrbi din Transilvania. Era originar din satul Grid, care se află la vreo 6 km în linie dreaptă față de Vad. Originea lui etnică nu este clară, în majoritatea articolelor apărînd ca fiind de origine Sîrbă pe linia paternă, lucru plauzibil prin faptul că știa limba Sîrbă. Cartea lui de gramatică a rămas în manuscris și a fost publicată doar în 1969. În prefața cărții se scrie că familia lui Dimitrie Eustatievici ar fi venit din Macedonia, dar nu sînt prezentate dovezi în sprijinul acestei afirmații, iar Dimitrie Eustatievici, deși era poliglot, nu știa limba Bulgară sau Macedoneană, ceea ce ar contrazice originea lui de acolo. În acea perioadă exista o importantă minoritate Sîrbă în Macedonia, care există și azi, dar mult redusă ca număr.

================
Dimitrie Eustatievici (1730 - 1796) este autorul primei gramatici românești. A fost dascăl la școala românescă din Șchei (Brașov) și director al școlilor neunite din Transilvania, timp în care a elaborat ,,Gramatica", precum și alte manuale școlare. Dimitrie Eustatievici a fost fiul lui Eustatie din Grid, protopopul din Șcheii Brașovului. A învățat carte la școala de pe lângă Biserica Sfântul Nicolae din Brașov (prima școală românească), condusă și reorganizată pe atunci de tatăl său. [...] Dimitrie Eustatievici a fost interpret și secretar al primilor trei episcopi sârbi de la Rășinari și Sibiu (între 1762-1786). În 1786 a devenit primul director al Școlilor naționale neunite [ortodoxe] din Transilvania (1786-1795), fiind în același timp organizator și profesor al primului curs pedagogic-teologic ortodox din Sibiu.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_Eustatievici

{traducere automată din Engleză}
Dimitrie Eustatievici (1730 – 1796) a fost un filolog, savant și pedagog austriac [transilvănean]. El era responsabil de toate școlile care mărturiseau credința ortodoxă răsăriteană din Imperiul Habsburgic. De origine sârbă, dar crescut într-un mediu românesc, Eustatievici s-a născut în satul Grid din județul Făgăraș, acum în România. Era dintr-o familie de sârbi care venea din Serbia Veche [Raška / Rascia] și a dat comunității ortodoxe din acea regiune mai mulți preoți și profesori de școală. A fost beneficiar al unei educații solide, mai întâi la gimnaziul românesc din Șcheii Brașovului unde tatăl său era protopop al Bisericii Sf. Nicolae. Tatăl lui Eustatievici a putut să obțină o bursă pentru ca fiul său să studieze la prestigioasa Academie Teologică din Kiev de la episcopul sârb Visarion Pavlović, care a sponsorizat cu bunăvoință absolvenții de liceu sârbi și români care doreau o carieră didactică. [...] Vorbea sârbă, română, rusă, maghiară, germană, latină, greacă și slavonă veche.

https://en.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_Eustatievici

Dimitrie Eustatievici este fiul protopopului brașovean Eustatie Grid, preot luminat și energica apărător al drepturilor și libertăților românilor ortodocși din Transilvania, între anii 1721-1765. Printre altele, el a îndeplinit, în 1744, o importantă misiune în Rusia, ca deputat al românilor ortodocși din Șchei, cerînd țarinei Elisabeta Petrovna să intervină pe lîngă Maria Tereza, împărăteasa Austriei, ca să înceteze presiunile bisericii catolice asupra românilor din sudul Transilvaniei rămași credincioși ortodoxiei. Întorcîndu-se din Rusia cu bogate daruri în cărți, odoare bisericești și bani, Eustatie Grid a extins și a înfrumusețat clădirea bisericii Sf. Nicolaie din Șchei. Tot prin strădania lui s-a clădit în curtea bisericii o șoală nouă, de cărămidă și cu etaj, în care este instalat astăzi muzeul istorico-cultural al Șcheilor. Din aceeași familie Grid, originară de prin părțile Făgărașului, unde ar fi venit cîndva din Macedonia, s-au ridicat și alți preoți și dascăli cu merite însemnate în istoria culturală a Brașovului.

Data nașterii lui Dimitrie Eustatievici nu se cunoaște; probabil că s-a născut prin anii 1730-1735. După moda sîrbească și rusească, i-a plăcut să se numească Eustatievici, de fapt Evstatievici, adică fiul lui Evstatie, poate și pentru a fi mai ușor deosebit după nume de vărul și omonimul său, preotul Dimitrie Grid. De altfel numele în -ovici sau -evici (Ioanovici, Iorgovici, Petrovici, Popovici, Vasilievici și altele) erau obișnuite pe atunci la intelectualii români din Transilvania și Banat, mai ales la cei ortodocși, deci coreligionari cu sîrbii și rușii.

N.A. Ursu: Studiu introductiv la "Gramatica Rumînească" scrisă de Dimitrie Eustatievici (Editura Științifică, București, 1969) - pagina VI
================

Exista deci în secolul 18 o familie de origine Sîrbă în satul Grid din Făgăraș, care însă nu și-a păstrat numele original, ci l-a luat pe cel al satului. În arhivele publicate recent există scrisori unde apare Eustație/Stație Grid, tatăl lui Dimitrie Eustatievici.

============
Scrisoare din data de 1735, Brașov, de denunț către Magistratul orașului Brașov cu privire la acțiunile românilor din Scheii Brașovului. Sînt menționați preoții Stație Grid, Radu Duma și vizita episcopului sîrbesc Nicanor - decembrie 1735. În anexe, [este publicată] lista preoților [ortodocși] și fruntașilor "răuvoitori", "binevoitori" și "neutri" [față de biserica greco-catolică].

https://descopera.arhivelenationale.ro/cota/?cid=10576954

Memoriul preoților Eustatie Grid, Radu Duma și George Kers, din Șcheii Brașovului, către Vichentie Ioanovici [Vikentije Jovanović], mitropolitul Belgradului, despre abuzurile Magistratului orașului Brașov, față de românii din Schei: 13 puncte privind imixtiune în treburile religioase, interdicția creștinării [ortodoxe] și reparării lăcașurilor bisericești [ortodoxe], taxe abuzive pentru importul de vin din viile proprii, excluderea din bresle, taxe și impozite abuzive, încartiruirea soldaților în casele bisericilor.

https://descopera.arhivelenationale.ro/cota/?cid=10576918
=============

PARTEA 9

ETIMOLOGIA CUVÎNTULUI GRID
MONOGRAFIA SATULUI GRID

Etimologia toponimului Grid nu e cunoscută, fiind însă considerată de origine străină. Chiar și așa, nu s-au emis multe păreri asupra ei, de exemplu Iorgu Iordan nu a analizat-o în cartea lui "Toponimia Romînească" publicată în 1963.

Căutările mele pe internet au dezvăluit însă niște coincidențe, sau nu, interesante.

1) Grid este un nume de origine Scandinavă.

==============
GRID

Din cuvîntul Gríðr din limba Nordică Veche, probabil derivat fie din gríð ,,zel, vehemență", fie din grið ,,pace". În mitologia nordică, ea era o uriașă (jǫtunn), mama lui Vidar, făcut cu Odin. Ea l-a ajutat pe Thor în lupta sa împotriva gigantului Geirrod.

https://www.behindthename.com/name/grid

Numele Grid își are originile în regiunea scandinavă și provine din cuvîntul nordic vechi "grr", care se traduce prin pace sau securitate. Este un nume adînc înrădăcinat în cultura și moștenirea epocii vikinge. În mitologia nordică, Grid era soția gigantului mitic Aurvandil și este descrisă ca o ființă înțeleaptă și pașnică. Semnificația numelui Grid este strîns asociată cu conceptul de liniște și armonie, ceea ce îl face o alegere tradițională pentru familiile scandinave.

https://www.ancestry.com/first-name-meaning/Grid
=============

2) Cuvîntul "Grid" exista în limba Rusă Veche, considerat tot de origine Scandinavă. De la el au fost derivate cîteva nume de familie.

=============
{traducere automată din Rusă, corectată de mine}

Gridi (singular ,,grid") - în Rusia Veche [Kieveană], războinici princiari, gărzi de corp ale prințului (secolele IX - XIII). Locuiau în incinta palatului - "gridnița". În Ținutul Novgorodului exista o astfel de unitate militară permanentă, subordonată direct posadnikului [primarului] și staționată în suburbiile Novgorodului ca garnizoană.

Termenul este cunoscut doar din surse din Novgorod și era folosit doar în Novgorod. [...] "Grid", ,,gridba" și ,,gridi" desemnau curtea inferioară (secundară), adică tovarășii de rang inferior ai prințului. Aceasta este originea numelor de familie Gridasov, Gridin, Gridnev, Gridnin și Gridunov.[...]

Conform dicționarului etimologic al lui Max Vasmer, cuvântul ,,gridin" este de origine nordică veche. Etimologia cea mai apropiată este: războinic, gardă de corp a prințului [...]. Etimologie suplimentară: împrumut din limba nordică veche: "gridi", "gridmar" - camarad, gardă de corp, derivat din "grid" - a se adăposti în casa cuiva [...].

https://ru.wikipedia.org/wiki/%D0%93%D1%80%D0%B8%D0%B4%D1%8C
==============

A fost publicată și o monografie a satului Grid, scrisă de Vasile Modorcea, preotul satului. E interesantă asocierea din perioada medievală dintre boierul satului Grid și comandantul Croat al Cetății Făgărașului.

=================
În cartea "Cetatea și Țara Făgărașului", de profesorul literat și preot Ionașcu Moise, se menționează la pag. 63 că la anul 1584 se găsea în scaunul de judecată al Făgărașului sub prezidiul căpitanului suprem Cosma Horvat Petricević și boierul Nagu [Neagu] de Grid.

În orașul Brașov, pe la anul 1700, găsim un protopop cu numele Vasile Grid cu fiii săi Eustație Grid și Jipa Grid (care și-a mai zis și Gridovici). Acest protopop se pare că își avea origine în Grid, mărturie stînd donația unei cărți numită "Apostol" pe care el a făcut-o bisericii din Grid.
[...]
Știm că la anul 1527 primul locuitor al Gridului -- întemeietorul satului -- Coman Ciurille [Ciurilă] a fost nobil.
[...]
Familiile de baștină din Grid erau cele boierești ca Bîrsan, Boeriu, Comaniță, Drăghiciu, Gridi, Gridan, Modorcea și Popa. Originea acestor nume de familie a provenit pe parcurs, după 5-6 generații de la rădăcină prin descendenții lui Coman Ciurille -- primul care a înființat această așezare -- după veacul al XVIII-lea.

Vasile Modorcea: Monografia satului Grid din Țara Făgărașului (Editura Tibo, București, 2002) - pag. 33, 43 și 90
================

Tata are o potrivire pe Ancestry numită N. Cretu (9 cM) a cărei bunică paternă se numea Eleonora Modorcea și era născută în Dumbrăvița, un sat aflat la 15 km de Grid.

https://drive.google.com/file/d/1i3sGfxTCstvZezaK21MvfeC7gauQvP-6/view?usp=sharing (potrivire)

https://drive.google.com/file/d/1VSTh0KMOgRULeEry5lZXNI9twtdOgZ1U/view?usp=sharing (arbore)

După cum se vede, în satele Făgărașului existau oameni cu strămoși Sîrbi, cum era familia Grid, ceea ce susține ipoteza existenței unei ramuri a haplogrupului I-FGC22045 în Făgăraș. Dar în lipsa testelor ADN, nu se poate spune ce familii sînt asociate cu acest haplogrup și care era strămoșul comun.

PARTEA 10

GĂSIREA NUMELOR DE FAMILIE POSIBIL ASOCIATE CU HAPLOGRUPUL I-PH3895
ÎNCHEIEREA CERCETĂRII

Este greu de stabilit cu precizie care din ipotezele expuse mai sus e cea adevărată, dar o să încerc. Pentru asta voi căuta nume de familie care să sugereze o origine Sîrbo-Croată în arhivele din localitățile unde e foarte probabilă prezența familiilor Muntean cu haplogrupul I-PH3895, așa cum pot presupune pe baza potrivirilor autozomale care au strămoși de acolo.

Dacă prezența unui bărbat Sîrb sau Croat într-un anumit loc este foarte îndepărtată în timp, atunci mai mult ca sigur că la descendenții lui nu s-a păstrat numele de familie original. Dar e posibil să i se fi păstrat porecla, adică Sîrbu (cu variantele Sirbu, Szirbu, Zirbu, etc.), Racz/Ratz (varianta maghiară a lui Sîrbu) sau Horvat. Dacă prezența e mai nouă, atunci e posibil să se fi păstrat numele original, ca în cazul familiilor numite Iminovici.

================
{traducere automată din Engleză}

Rác, Racz, Rátz [toate trei pronunțate "Raț"], Morác, Moracz [ambele pronunțat "Moraț"] sau Morasch [pronunțat "Moraș"] este un nume de familie de limbă maghiară derivat din ,,Rascieni", un termen vechi pentru Sîrbii și Croații din Raška (Rascia).

https://en.wikipedia.org/wiki/R%C3%A1c_(surname)

Rasci (în sârbă : Раши, Рашани / Raši, Rašani; în latină: Rasciani, Natio Rasciana) a fost un termen istoric pentru sârbi. Termenul a fost derivat din numele latinizat al regiunii Raška din centrul Sârbiei (în latină: Rascia; în chirilică sârbă: Рашка ). În sursele occidentale medievale și moderne timpurii, exonimul Rascia era adesea folosit ca denumire pentru teritoriile sârbești în general și, în consecință, termenul Rasciani a devenit una dintre cele mai comune denumiri pentru sârbi. Din cauza concentrării migratorii crescânde a sârbilor în sudul Câmpiei Panonice, de la sfârșitul secolului al XV-lea, aceste regiuni au fost denumite și Rascia , deoarece erau locuite în mare parte de rascieni. Dintre aceste regiuni, termenul Rascia (Raška) a fost cel mai frecvent folosit pentru teritorii care se întindeau din Banatul de Vest până în Slavonia centrală, inclusiv regiunile Syrmia, Bačka și sudul Baranjei. Din secolul al XVI-lea până în secolul al XVIII-lea, aceste regiuni au fost disputate între Imperiul Otoman și monarhia Habsburgică, iar astăzi aparțin mai multor țări moderne (Serbia, România, Ungaria, Croația).

Într-o perspectivă mai largă, termenul a fost folosit și pentru alte grupuri sud-slave înrudite din Monarhia Habsburgică, cum ar fi Bunievții [Bunjevci] și Šokci catolici (denumiți ,,rascieni catolici"). Deși erau cu siguranță în mare parte sârbi, termenul rascieni are un sens mai larg și include toți slavii sudici, cu excepția bulgarilor. Motivul pentru aceasta este terminologia foarte complexă a națiunilor individuale și a grupurilor etnice care au imigrat în Ungaria. Aceștia se distingeau prin religia lor ca ,,rascieni catolici" dalmați, sau așa cum sunt numiți astăzi Bunjevci (ceea ce înseamnă că erau originari din Dalmația). Persoanele care au fost numite rascieni s-au autoidentificat ulterior în mare parte ca sârbi. În Ungaria, unii rascieni se identifică drept croați, mai ales în satele Tököl (Tukulja), Bátya (Baćin) și Dusnok (Dušnok), unde se autointitulează Rați.

https://en.wikipedia.org/wiki/Rascians

Croații maghiari sunt o minoritate etnică în Ungaria. Conform recensământului din 2011, existau 26.774 de croați în Ungaria, adică 0,3% din populație. Croații din Ungaria aparțin mai multor subgrupuri etnografice. Următoarele grupuri s-au autointitulat de-a lungul istoriei croați: Bunjevci (croați dunăreni), croați din Burgenland, croați din Podravina, croați din Pomurje, croați din Rascia și Šokci. Acești croați trăiesc de-a lungul graniței croato-ungare, de-a lungul graniței austro-ungare și de-a lungul graniței sârbo-ungare.

https://en.wikipedia.org/wiki/Croats_of_Hungary
===============

Așa cum am spus în mesajul trecut, tata are în mod sigur strămoși care au trăit în satele Vad și Șinca Veche din Făgăraș. În arhivele publicate am găsit atît numele Ratz/Racz, cît și numele Iminovits/Iminovici, care atestă prezența unor Sîrbi stabiliți acolo.

În registrul din Vad se constată la diverse pagini prezența numelor Strîmbu, Cosgarea, Ratz și Iminovits (Iminovici). Există bineînțeles și numele Muntian (Muntean). Pun mai jos cîteva capturi de ecran cu paginile respective.

https://descopera.arhivelenationale.ro/cota/?cid=10256559 (pag. 19, etc.)

https://drive.google.com/file/d/1TdVN-m5tY7UH7iX9JA4aprieU1WF5gSH/view?usp=sharing

https://drive.google.com/file/d/1OehSQFrLZJQbm66ZmEHbwKLvq-0YAuFI/view?usp=sharing

https://drive.google.com/file/d/1vOSBypjb7Epk14lIsjWE_H2E67vAvaqq/view?usp=sharing

https://drive.google.com/file/d/1W80eCFzzRukbMVMH9aqBd-eu4hzKQJqN/view?usp=sharing

În registrul de cununați greco-catolici din Vad (1881-1909) se vede prezența numelor Munteanu, Cosgarea, Strîmbu, Iminoviciu în anul 1883. Bărbatul numit Munteanu era venit din satul vecin, Șinca Veche.

https://descopera.arhivelenationale.ro/cota/?cid=10256566 (pag. 5, etc.)

https://drive.google.com/file/d/11rumwEEy7QiD6ThBiV0Ms3aBkLj2buHd/view?usp=sharing

În satul Șinca Veche apar numele Muntean, Racz și Strîmbu.

https://descopera.arhivelenationale.ro/cota/?cid=10418746 (pag. 223, etc.)

https://descopera.arhivelenationale.ro/cota/?cid=10419143

Familia Ratz din Șinca Veche este amintită de istoricul Ioan Pușcariu ca fiind imigrată în 1762 cu ocazia militarizării satului, care a fost inclus în Granița Militară Transilvăneană ("Fragmente Istorice: Despre boierii din Țara Făgărașului, vol.3, pag. 46, Sibiu, 1904). Cu alte cuvinte, în opinia lui Pușcariu, Ratz nu era o poreclă, ci chiar numele de familie. Ar putea deci fi vorba de Croați din Rascia, posibil Bunievți (Bunjevci). Satele de pe graniță au fost nu numai militarizate, ci și catolicizate (trecute la religia greco-catolică), deci aducerea de soldați catolici din Balcanii de Vest avea sens în contextul istoric respectiv, ușurînd și stabilirea lor acolo după terminarea serviciului militar.

cartea lui Ioan Pușcariu
https://dspace.bcucluj.ro/handle/123456789/78822

Din arhivele menționate rezultă faptul că în satele Vad și Șinca Veche au existat Sîrbi sau Croați care s-au asimilat populației locale, păstrîndu-și însă porecla (Ratz/Racz) sau chiar numele original (Eminović/Iminović = Iminovici). Pentru a ști dacă una din aceste familii de origine paternă Sîrbă e asociată cu haplogrupul I-PH3895, ar trebui testați pentru cromozomul Y bărbați cu numele Raț sau Iminovici de acolo.

Există însă și posibilitatea ca haplogrupul să fi existat în Vad și Șinca cu mult înainte de sec. 18, deci să nu fie asociat cu cele două familii amintite. Trebuie spus că numele de familie Sîrbu (scris Zirbul sau Szirbul) ori Racz/Ratz erau deja consemnate în urbariile (recensămintele) din Făgăraș făcute în anii 1601-1650.

În concluzie, existența haplogrupului I-PH3895 în zona Făgărașului este foarte probabilă. Dar strămoșul care l-a adus nu e ușor de descoperit în lipsa testelor ADN ale mai multor bărbați care să aibă acest haplogrup și ai căror arbori genealogici să permită dezlegarea enigmei originii haplogrupului.

Cel mai mult ar ajuta testarea cromozomului Y al unor bărbați numiți Muntean/Munteanu din Vad, Șinca Veche, Scoreiu, Grid, Rășinari, Jina, Poiana Sibiului, Arpașu de Jos, Cîrțișoara și Blaj. Ar ajuta bineînțeles și testarea unor bărbați numiți Sîrbu, Horvat, Racz, Ratz, Raț sau Iminovici din satele Făgărașului (în special Vad) sau din Blaj. Testarea unor bărbați cu aceste nume care au tradiția familială a originii din Făgăraș, chiar dacă locuiesc în altă regiune (ca de exemplu Dobrogea) ar fi și ea foarte utilă. Cea mai ieftină modalitate este testul Family Finder de la FamilyTreeDNA, fiind inclus în preț și haplogrupul Y intermediar, care este I-S14887 dacă bărbatul respectiv are haplogrupul I-PH3895 sau orice altă subramură a haplogrupului Balcanic I-FGC22045.

I1 > I-P109 > I-S7660 > I-S14887 > I-FGC22048 > I-FGC22045 > I-FGC22061 > I-PH3895

https://www.familytreedna.com/products/family-finder

Cu acest mesaj am terminat cercetarea genealogică din zona Făgărașului și foarte probabil cercetarea legată de potrivirile autozomale Balcanice și Carpatice. Există niște potriviri interesante care au doar strămoși Britanici sau Scandinavi, dar înrudirea cu ele e foarte îndepărtată, fiind greu de găsit strămoșul comun, în condițiile în care sînt foarte puțini arbori care merg atît de departe în timp.

Am să mai postez doar dacă apare ceva nou, ceea ce sînt sceptic, fiindcă numărul celor care cumpără teste ADN scumpe (Big Y sau WGS) este în scădere marcată. Asta se vede ușor pe grupurile Facebook Big Y și YFull, unde activitatea s-a redus foarte mult comparativ cu anii trecuți. Șansa să apară cineva cu haplogrupul I-FGC22045 care să avanseze cercetarea despre originea haplogrupului este infimă în viitorul apropiat. Speranța vine mai degrabă din partea analizei ADN-ului vechi al unor personalități istorice, dacă acest lucru va lua amploare. Ieri a fost publicat de FTDNA haplogrupul Y a doi regi Germani care au trăit în jurul anului 1000. Poate se va ajunge și la publicarea haplogrupului Y al unui cneaz Vlah care a trăit pe la 1450. Pînă una-alta trebuie să așteptăm ca să vedem ce o să publice Englezii despre testele ADN de care am vorbit într-un mesaj anterior.

Acesta e un mesaj în cinci părți.

PARTEA 1

NUME GĂSIT ÎN MONOGRAFII: RUKAVINA

În recensămintele din Făgăraș dintre 1601-1680 nu apar deloc nume de familie tipic Sîrbo-Croate, terminate în "-ović" sau "-ević". Asta sugerează o venire mai recentă decît anul 1680 în Făgăraș a strămoșului Vest-Balcanic al lui tata. Numărul mare de potriviri autozomale cu strămoși din Balcanii de Vest sugerează același lucru, o venire mai recentă, altfel ADN-ul Vest-Balcanic ar fi fost înlocuit în mult mai mare măsură cu ADN local.

Monografia unei localități este o carte care prezintă aspecte geografice, istorice, sociale, economice și demografice despre localitatea respectivă. Monografiile localităților pot oferi și informații genealogice foarte utile, pentru că majoritatea includ liste cu nume de persoane care au trăit sau trăiau în localitățile respective la data publicării. Fiind vorba de tiraje mici, monografiile sînt uneori greu de găsit în format fizic, dar o parte din ele au fost scanate și puse pe internet. Înainte ca arhivele de stare civilă să devină disponibile, monografiile reprezentau singura opțiune disponibilă în afara vizitării localului fiecărei arhive regionale care te interesa.

Am răsfoit deci monografiile din județele Brașov și Sibiu pe care le am în format fizic și digital și am găsit două nume interesante în monografiile despre satul Gura Rîului.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_Gura_R%C3%A2ului,_Sibiu

Prima monografie despre Gura Rîului a fost scrisă de Ioachim Muntean (1847-1941), care a fost preot ortodox acolo timp de aproape 30 de ani (1877-1906). S-a născut în satul Tilișca, aflat la vreo 15 km de Gura Rîului, iar părinții lui erau Achim și Paraschiva Muntean.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioachim_Muntean

Monografia scrisă de el a fost publicată în 1896 și este disponibilă pe internet.

https://dspace.bcucluj.ro/handle/123456789/143514

Cartea are mai multe liste de persoane, printre care și una cu notarii satului dintre 1804-1886 (paginile 86-87). Printre ei apare X. Rukavina, care a fost notar în Gura Rîului între 1857-1859.

captură de ecran a paginii
https://drive.google.com/file/d/1FQilGjsEnJIjyBtbqkR9aprvGq5_Z1c5/view?usp=sharing

În lista cu notari din Gura Rîului apar și numele Predovici și Ivanovici, care ar putea fi Sîrbe, dar nu sînt. La Predovici e trecut în paranteză Preda, iar la Ivanovici scrie (la pag. introductivă X) că trebuie citit Ioanovici (deci a fost o greșeală de tipar, care n-a putut fi corectată la vreme). Apare la notari și numele Balomiri, venit din zona Orăștie, jud. Hunedoara. Există însă 2 sate numite Balomir în județele Alba și Hunedoara și foarte probabil de acolo provine numele. Numele Crăciunovici și Popovici care apar și ele în textul cărții sînt tot nume autohtone (Crăciun și Popa) la care a fost adăugată particula "-ovici", deci nu e vorba de imigranți, ca în cazul lui Rukavina.

Iată ce se spune pe internet despre numele de familie Rukavina:

===============
Familiile Rukavina sînt Croate și sînt în mare parte din Gospić și Perušić. În secolul trecut [sec.20], relativ majoritatea locuitorilor Croați care poartă acest nume de familie s-au născut în Zagreb și Gospić.

https://actacroatica.com/en/surname/Rukavina/

Rukavina este un nume de familie Sud-Slav, derivat din cuvîntul Croat "rukav", care înseamnă ,,mînecă". Este cel mai frecvent nume de familie din regiunea Lika-Senj din Croația. Numele de familie provine din familia nobiliară Rukavina, care s-a stabilit în regiune în secolul al XVII-lea.

https://en.wikipedia.org/wiki/Rukavina

https://forebears.io/surnames/rukavina
=============

Potrivirile lui tata avînd strămoși cu numele Rukavina sînt următoarele:

1) D. Rukavina e potrivire (14 cM) pe Ancestry. N-are arbore, doar 4 nume într-o listă, foarte probabil bunicii lui. Cei paterni sînt Ivan Rukavina și Ana Kovacevic (n. Lika-Senj, Croația).

https://drive.google.com/file/d/1tHBaHxmNtDZ7RKWpOK7MryqtbSkM7CwA/view?usp=sharing (potrivire)

https://drive.google.com/file/d/1RI3ZarppnBfMucnVu0biKnS9VeXzmFuh/view?usp=sharing (listă de strămoși)

L-am contactat pe Ancestry și Facebook, dar n-a răspuns. Pun mai jos o captură de ecran cu mesajul trimis pe Ancestry. Din cele 10 persoane cărora le-am trimis mesaje în ultima vreme, doar 5 le-au citit (4 au un semn de bifare pus de Ancestry). Însă doar 3 din ele mi-au răspuns (C. Bunn, L. Vasiescu și M. Lopazan, care însă n-a mai citit și ultimul mesaj, și de-aia n-are bifă).

mesageria de pe Ancestry
https://drive.google.com/file/d/1afMHTm4DswSiW7y_BLS3t1Bcm_K8Mzh9/view?usp=sharing

2) P. Riche e potrivire (7 cM) pe Ancestry. Și fata lui, M. Riche, e potrivire. Are pe linia maternă strămoși Rukavina din Volarice, Lika-Senj, Croația.

https://drive.google.com/file/d/1GMMygZKYD6rumqWYORzKpECBsnCjriZn/view?usp=sharing (P. Riche - potrivire)

https://drive.google.com/file/d/10FdAcJ4OE6fJ0FhN9FiJtWWVX_NTTCcV/view?usp=sharing (M. Riche - potrivire)

https://drive.google.com/file/d/1GErzQ_6y84UEDr4h74VI2Ew1FveOTuin/view?usp=sharing (arbore)

PARTEA 2

NUME GĂSIT ÎN MONOGRAFII: RUKAVINA (continuare I)

Există un bărbat numit J. Rukavina (Рукавина) din Danemarca cu haplogrupul intermediar I-P109 descoperit de 23andMe. Se pare însă că haplogrupul tipic pentru familia extinsă Rukavina este I2. În campania de testare ADN-Y organizată de Poreklo a fost testat un singur bărbat Rukavina, care are haplogrupul I2>I-PH908>I-A22770.

https://forum.poreklo.rs/index.php?topic=1193.msg89546#msg89546

Numele Rukavina apare în articolul lui Marko Šarić despre recensămîntul din Lika și Krbava din 1712-1714.

Cei menționați în listele din articol sînt:

- Nikola Rukavina Bevandić, cneaz din Smiljan (p.373, p.377) și Novi Vinodolski (p.378)
- Luka Rukavina din Pazarište (p. 373)
- Panđa Rukavina din Perušić (p.377)
- Ivan Rukavina din Vrebac (p. 378)

Familiile Rukavina făceau parte dintre Bunievți, care erau la origine Vlahi catolici. Așa cum se poate vedea din citatul de mai jos, se ocupau cu creșterea transhumantă a vitelor, o ocupație similară celei a Mocanilor din județele Brașov, Sibiu și Alba. Pe de altă parte, menționarea lui Nikola Rukavina Bevandić în orașul Novi [Vinodolski] îl apropie de frăția Novlianilor [Novljani], cea care a adus haplogrupul I-FGC22061 în cadrul tribului Drobniac [Drobnjak]. Novlianii și-au luat numele tocmai de la acest oraș de pe coasta Mării Adriatice, de unde se presupune că sînt originari. Căsătoriile între familiile Rukavina și Novliani au dus foarte probabil la existența unei ramuri I-FGC22061 în rîndul Rukavinilor, reflectată de testul de la 23andMe menționat mai sus.

Iată cîteva fragmente din articol:

============
{traducere automată din limba Sîrbo-Croată, adaptată de mine}

Cele mai numeroase familii [din zona Lika și Krbava] erau de origine Vlahă și Bunievață (Bunjevac). "Tribul" Radaković a fost cel mai numeros din Lika și Krbava, cu peste 350 de membri în 21 de familii. Numele de familie Uzelac a fost cel mai răspândit, apărând în 22 de familii Vlahe cu 255 de membri. Cel mai vital clan a fost Rukavina, care era cel mai respectat clan Bunievaț (Bunjevac) din Lika. Aproximativ 174 de membri locuiau în 8 gospodării (21 până la 22 de membri per familie).
[...]
Familiile Rukavina locuiau în Perušić (4 case), Pazarište (2), Smiljan (1) și Budak (1). Nikola Rukavina [zis] "Bevandić" a fost cneaz și căpitan în Smiljan, iar comunitatea lui era atunci cea mai mare din [regiunea] Lika (56 de membri).
[...]
Această migrație a Bunievților [Bunjevci] a avut loc și în circumstanțe de război [cu imperiul Otoman], dar a fost determinată și de motive economice puternice. Stabilindu-se de ambele maluri ale Munților Velebit, Buniveții cnejilor Rukavina și Kovačević doreau să asigure pășunile de vară și de iarnă, și astfel baza propriei lor existențe, care era creșterea transhumantă a vitelor. Chiar înainte de începerea Marelui Război de la Viena, în anii 1670 și începutul anilor 1680, Bunievții din Ražana erau într-un adevărat mic război cu căpitanul Udbina pentru pășunile de vară de pe [masivul muntos ]Velebit și au fost implicați și în disputa privind Starigrad în Morlakija (Podgorje).

Predmoderne etnije u Lici i Krbavi prema popisu iz 1712-1714
[Grupuri etnice premoderne din Lika și Krbava conform recensămîntului din 1712-1714]
https://www.pilar.hr/wp-content/images/stories/dokumenti/lika/lika_1_mail_r_325.pdf
===========

Există mai multe articole pe situl Poreklo care menționează numele Rukavina. Unul din ele se numește "Lista ofițerilor din regimentul de graniță Lika (1746-1861)". Ofițeri cu numele Rukavina se găseau în companiile staționate în Smiljan, Trnovac, Mušaluk (toate trei localitățile aflîndu-se la 3-7 km de Gospić) și Sveti Rok.

https://www.poreklo.rs/2024/04/27/popis-licana-oficira-u-lickoj-granicarskoj-regimenti-1746-1861/

PARTEA 3

NUME GĂSIT ÎN MONOGRAFII: RUKAVINA (continuare II)

Tata are potriviri autozomale cu strămoși din zona orașului Gospić, inclusiv din Smiljan, Perušić și Trnovac, care sînt vizibile pe harta făcută mai demult cu potrivirile din Balcanii de Vest. Numele de familie care apar în arborii a trei perechi de potriviri din această zonă sînt Tomljenović (pronunțat Tomlienovici), Prica (pronunțat Prița) și Plećaš (pronunțat Pleciaș). Toate trei se găsesc în recensămîntul din Lika-Krbava din 1712.

Hartă cu potrivirile autozomale din Balcanii de Vest care au arbori cu locurile de naștere ale strămoșilor
https://www.google.com/maps/d/u/0/edit?mid=1nnt-rs1Gm74aCo4QXIoAS2k8gI8EfdY&usp=sharing

Așa cum am mai zis, e posibil ca imperiul Habsburgic să fi transferat trupe de pe Granița Militară Croată (din care făceau parte localitățile amintite mai sus) pe Granița Militară Transilvăneană, din care făcea parte Regimentul de la Orlat, lîngă Gura Rîului. Într-un articol despre familia Rukavina se spune că în armata Habsurgică au fost trei generali și 58 de alți ofițeri superiori și inferiori descendenți ai familiei Rukavina (ramura Bevandić) din Trnovac. Notarul Rukavina ar putea fi descendentul unuia din acești ofițeri, stabilit în zona Sibiului după terminarea servicului militar pe Granița Militară Transilvăneană.

Bunjevačka Plemićka i Časnička Obitelj Rukavina - p.50
[Familia de Nobili și Ofițeri Rukavina de origine Bunievță]
https://hrcak.srce.hr/17818

Tata are multe potriviri cu strămoși din regiunea Lika-Senj. Am remarcat asta de multă vreme și am spus-o încă de cînd postam pe forumul Poreklo, cînd am dat și alte nume de familie pe care le aveau strămoșii de acolo ai potrivirilor: Busija, Pozderac, Skender, Bešić, Musić, Kulas, Malnar, Cvitković, Bosnić, Uzelac, Šarić, Starcević.

Revin însă la familiile Rukavina din satele Trnovac și Smiljan, aflate la 4 km unul de altul în regiunea Lika-Senj. Tata are două potriviri autozomale cu strămoși de acolo:

1) Karolinac e potrivire (8 cM) pe Ancestry. Are o strămoașă numită Kata Tomljenović (n. 1884 în Trnovac).

https://drive.google.com/file/d/1XFpAQsa9gA5aqAnT_YCp6fqyCa9Lgxqf/view?usp=sharing (potrivire)

https://drive.google.com/file/d/1tE0JydzLzS3b9QNBo3R8e41fEqI9Cz_U/view?usp=sharing (arbore)

2) Missymandato e potrivire (7 cM) pe Ancestry. Are o strămoașă numită Marija Tomljenović (n. 1859 în Smiljan).

https://drive.google.com/file/d/13UVsB0ItELC1HdhxzsNXgYd-7nZO-VmU/view?usp=sharing (potrivire)

https://drive.google.com/file/d/1brdosrMvP5Gznr8kn9_-7MweAjaFUyqB/view?usp=sharing (arbore)

Este clar că e vorba de aceeași familie Tomljenović. Potrivirile sînt din SUA și n-au arbori mari, așa că nu se poate vedea dacă au și strămoși Rukavina, dar e foarte posibil.

Există posibilitatea ca strămoșul Vest-Balcanic al lui tata să se fi numit Rukavina și să fi aparținut familiei notarului Rukavina din Gura Rîului. Nu am cum să verific această ipoteză, pentru că arhivele disponibile din Gura Rîului și Orlat încep doar din 1895 și nici o familie Rukavina nu e menționată.

Tata are o singură potrivire mică cu strămoși din Gura Rîului, de unde se vede că importanța unei potriviri nu stă în cantitatea de ADN comun. Poate mai sînt și alte potriviri cu strămoși de acolo, dar n-au arbori genealogici sau au arbori fără locuri de naștere.

T. Munteanu este un Suedez care are linia strict paternă originară din Gura Rîului. El nu-i potrivire cu tata, dar fata lui e potrivire (7 cM) cu tata și cu mine pe Ancestry. T. Munteanu nu-i potrivire nici pe MyHeritage. L-am contactat și l-am convins să-și deschidă un cont GEDmatch unde să pună datele ADN de la Ancestry. Așa am putut verifica faptul că are un segment de 7.5 cM pe cromozomul 4 în comun cu tata, foarte probabil segmentul care apare și la fata lui pe Ancestry. Are însă un haplogrup Y diferit, deci numele Munteanu e o coincidență, strămoșul comun nefiind pe linia paternă.

https://drive.google.com/file/d/1eDb_v1u6hsb5gh8qH9t5rKu4bMaM7ips/view?usp=sharing (potrivire Ancestry)

https://drive.google.com/file/d/1p8QCySY1Ngbnu3A91-atFwWyqYpZdxmy/view?usp=sharing (potrivire GEDmatch)

https://drive.google.com/file/d/1AdA-IwSwCcp2-Gut1DWfpmknx8Sw4VV9/view?usp=sharing (arbore 1)

https://drive.google.com/file/d/12X0_YaGcmKqTCPcaIkLuoMDrPcnX7R84/view?usp=sharing (arbore 2)

T. Munteanu mi-a dat acces la contul lui MyHeritage și așa am văzut c-a reușit s-o convingă pe mătușa lui, F.E. Munteanu, să facă testul ADN. Ea are un arbore mai bun.

https://drive.google.com/file/d/1-lxZ_rV-0zqzWxpNo7O3SusosBSol0Cc/view?usp=sharing (F. Munteanu potrivire cu T. Munteanu)

https://drive.google.com/file/d/183FER-8PjTHVDmc3MigopQAtVNeTTUQi/view?usp=sharing (F. Munteanu - arbore)

În monografia scrisă de Ioachim Muntean mai e un lucru interesant, care ține de dinamica populației. În 1785 existau în Gura Rîului 1825 de locuitori, iar în 1894 populația crescuse la 2880 de locuitori. Dar în timp ce în 1785 existau 75 de locuitori cu numele Muntean, în 1894 mai existau doar 30, ceea ce arată faptul că mulți locuitori Muntean au migrat în altă parte, posibil în satele sau orașele învecinate sau chiar peste munți. Am arătat în mesajul din 14.02.2025 că tata are mai multe potriviri autozomale cu strămoși din Rășinari, care este la 8 km de Gura Rîului.

https://drive.google.com/file/d/12Gd9obbZNsl0KLDMGYulryYkvGmcavxU/view?usp=sharing (recensămînt 1785)

https://drive.google.com/file/d/1-qDoILQT7xMJRzDBqblDdvzAxHERkqR1/view?usp=sharing (recensămînt 1894)

În concluzie, Rukavina ar putea fi numele strămoșului Vest-Balcanic al lui tata, însă trebuie o confirmare printr-un test ADN al cromozomului Y al unui bărbat cu numele Rukavina care să descopere haplogrupul I-PH3895.

PARTEA 4

NUME GĂSIT ÎN MONOGRAFII: LONČARIĆ

Mai apare un nume Sîrbo-Croat în Gura Rîului, de data asta în ediția nouă a monografiei.

==============
De reținut este că pe Valea Plaiului a existat o carieră de piatră, numită "pietrărie", de unde se exploata piatra pentru construcții, în mod deosebit, pentru orașul Sibiu. Proprietarul carierei era un italian, pe nume Mateiu Lonciarici, [dintr-o] familie care se pare că a venit la Gura Rîului înainte de anul 1800, odată cu familiile Pesamosca, Pius și Pizza, din Udinese [Udine], Italia.

captură de ecran a paginii
https://drive.google.com/file/d/17ztygyXMCgWZd8edeyEIYV3BhIaBgRoV/view?usp=sharing

Dumitru Ioan Arsenie: Gura Rîului -- Sat din Mărginime, Editura Universității Lucian Blaga, Sibiu, 2000 (pag. 187)
https://www.anticariat-unu.ro/gura-riului-sat-din-marginime-de-dumitru-ioan-arsenie-anii-2000-dedicatie--p321148
=============

E clar că numele Lonciarici despre care se vorbește în carte este de fapt Lončarić, un nume Sîrbo-Croat, nu Italian, care e corespondentul lui "Olaru" de la noi.

==============
Familiile Lončarić sînt Croate și provin în mare parte din Crikvenica [în Croația, pe malul Mării Adriatice, aproape de Novi Vinodolski].

https://actacroatica.com/en/location/crikvenica

https://forebears.io/surnames/lon%C4%8Dari%C4%87
==============

Ce se spune în carte e confirmat de arhive, unde apare căsătoria dintre Mátyás Lončarić (n. 1876 în Tilișca) și Johanna George (n. 1891 în Gura Rîului). Ca o coincidență, sau nu, mirele era născut în Tilișca, satul lui Ioachim Muntean. Asta confirmă faptul că au existat familii de origine Sîrbo-Croată stabilite în zona Sibiului.

https://descopera.arhivelenationale.ro/cota/?cid=11834628 (poza 525)

captură de ecran a actului de căsătorie
https://drive.google.com/file/d/1GVqOx3uoEO4fnaogB1PsCEr0FIJnIb5p/view?usp=sharing

Descendenții familiei Lončarić se numesc acum Lonciarici și continuă să trăiască în județul Sibiu.

https://locatefamily.com/L/LON/LONCIARICI-1.html

Există un sat numit Lončari aproape de Gacko, în Bosnia-Herțegovina. Numele Lončarić poate proveni de acolo.

https://en.wikipedia.org/wiki/Lon%C4%8Dari,_Gacko

Pe situl Poreklo există o pagină dedicată numelui Lončarević, unde mai mulți dintre cei care au acest nume au prezentat în comentarii informații genealogice despre familia lor.

=============================
{traducere automată din Sîrbo-Croată, adaptată de mine}

Milan
Numele de familie provine din anul 1492 din satul Lončari din Bosnia, unde se făcea olărit în timpul ocupației turcești, așa că satul a fost numit după ei. Numele de familie Lončar, Lončarić și Lončarević își au originea acolo. Ziua de sărbătoare [Slava] este Ziua Sfîntului Gheorghe [Đurđevdan în Sîrbo-Croată, pronunțat Giurgevdan].
-----------

Ž. Lončarević
De 4 generații familia mea s-a născut în zona Subotica [Bačka de Nord, Voivodina], dar nu se știe de unde au venit înainte.
-----------

V. Ananić
LONČARIĆ (m), în Lončari (Gacko). Numele de familie ar putea proveni din numele locului în care s-au stabilit sau din meșteșugul (olar) unuia dintre strămoșii lor.
------------------

A. Lončarević
Bună ziua, sînt un Lončarević din a doua generație din Voivodina. Străbunicul meu Dušan a venit din Dalmația (Benkovac sau Kula Atlagića, [Croația]). Numele său de familie era Lončar, dar înainte sau după Primul Război Mondial a adăugat sufixul "-ević". Ziua noastră de sărbătoare este Djurdjevdan [Ziua Sfântului Gheorghe].
------------------

Violeta
Străbunicul meu provine din satul Draksenić, lîngă Kozarska Dubica [la granița de nord dintre Bosnia-Herțegovina și Croația]. Milan Lončarević. Ziua de sărbătoare este Djurdjevdan. Numele lui de familie a fost probabil Lončar, căruia i-a adăugat "-ević" după ce a fugit în Serbia... după uciderea unui turc pe pămîntul lui.
-----------------

R
Bună ziua, Lončarii mei sînt din satul vecin Međeđa [lîngă Draksenić] și sărbătorim și noi Djurdjevdan. În Serbia, noi, cei din Međeđa, sîntem doar în Inđija și Zrenjanin [Voivodina], unde v-ați stabilit? Conform poveștilor bătrînilor și a unor cercetări, ne tragem din Laza Lončari, care a venit în Kozara [Bosnia-Herțegovina] în secolul al XVIII-lea din satul Vodoteč din Lika (cătunul Škalić). Au imigrat în acea zonă în secolul al XVI-lea, după invazia turcească, iar majoritatea familiilor Lončar provin din satul Lončari din comuna Gacko, chiar lîngă izvorul rîului Neretva. Am fost întotdeauna ortodocși, probabil de origine preslavă.

https://www.poreklo.rs/2012/02/22/lon%C4%8Darevi%C4%87/?script=lat
=====================

PARTEA 5

NUME GĂSIT ÎN MONOGRAFII: LONČARIĆ (continuare)

Faptul că familiile Lončar/Lončarić/Lončarević de religie ortodoxă sărbătoresc Ziua Sfîntului Gheorghe [Đurđevdan = Djurdjevdan] și că provin din satul Lončari de lîngă Gacko poate sugera faptul că au haplogrupul I-FGC22061. Asta pentru că Djurdjevdan este și Slava (tradiția religioasă) a tribului Drobnjak, iar Nikola Rašković Drobnjak, cneazul Vlah din Gacko, avea haplogrupul I-FGC22061. Însă pînă acum Poreklo a testat doar trei bărbați cu numele Lončar/Lončarević, dintre care doi au haplogrupul R1a, iar al treilea haplogrupul I1, dar neînrudit apropiat cu haplogrupul Drobnjak. Nici unul dintre cei trei nu e însă originar din zona Gacko. Fiind vorba de un nume de familie ocupațional legat de olărit, e de așteptat ca bărbații numiți Lončar/Lončarić/Lončarević să nu fie înrudiți genetic între ei și să aibă o multitudine de haplogrupuri Y.

Potriviri cu strămoși avînd numele de familie Lončar:

1) A. Đermek e potrivire (9 cM) pe MyHeritage. Sora lui și doi fiii sînt de asemenea potriviri. Are un strămoș Lončar-Ilinić născut în 1765 în Poljanica Bistranska, un sat de lîngă Zagreb, Croația.

https://drive.google.com/file/d/17QJcHnDNrndc7ybDxA5s2s3WJeIBe1tw/view?usp=sharing (potrivire)

https://drive.google.com/file/d/14SHNwP0sCcWZdOBuJJL9MXG0HWqgP_Kd/view?usp=sharing (arbore)

2) S. Cinthio e potrivire (8 cM) pe Ancestry. Are o strămoașă numită Mara Lončar/Pekić, născută probabil în Gradac, aproape de Mostar, Bosnia-Herțegovina. Are mulți strămoși din Vrdi, Bosnia-Herțegovina, printre care și Matija Čarapina (n. 1730). E interesant faptul că tata are pe FTDNA o potrivire numită M. Carapina, a cărui linie paternă (haplogrup I2) este tot din Vrdi, iar el e potrivire comună cu E. Knezevic.

https://drive.google.com/file/d/1_91jO0HR0-20snD6ZgZh3O1aRlJpgle6/view?usp=sharing (potrivire)

https://drive.google.com/file/d/1F4TCRVhcsiKZ90rMrmfIwD0gyeuDLqj3/view?usp=sharing (arbore)

3) V. Kopilas e potrivire (7 cM) pe Ancestry. Are un strămoș numit Jozo Loncar (Skutor), născut în Podbablje, Split-Dalmația, Croația.

https://drive.google.com/file/d/1qxpGlO-xmOLnyLRSkW0-Gu9uMRekvNGB/view?usp=sharing (potrivire)

https://drive.google.com/file/d/10sOeBEytVHYfyYveM83ogvC4m7ofIaca/view?usp=sharing (arbore)

În concluzie, Lončar/Lončarić/Lončarević ar putea fi numele strămoșului din Balcanii de Vest, însă trebuie o confirmare printr-un test ADN al cromozomului Y al unui bărbat cu unul din aceste nume, sau al unuia cu numele Lonciarici, test care să descopere haplogrupul I-PH3895.

P.S.

YSEQ e una din companiile care fac teste ADN în scopuri de genealogie, avînd în ofertă inclusiv un test WGS, care analizează în detaliu tot genomul. Nu știam însă că fac și teste de ADN Vechi, medieval, dar un mesaj din 19.11.2025 postat pe grupul Facebook YSEQ confirmă acest lucru.

https://www.facebook.com/groups/YSEQDNA/posts/25064153603237034/

Pe de altă parte, din același grup Facebook aflăm că Thomas Krahn, fondatorul YSEQ, a fost între 22-25.05.2025 la Belgrad unde a vorbit la o conferință pe teme de genetică. Cu acest prilej a organizat pe 24 mai la Belgrad un eveniment de tipul "Întîlnire și Salutare" [Meet and Greet] pentru pasionații de genetică genealogică. Așa cum se vede din mesajul de mai jos, cîțiva dintre conducătorii Societății de Genealogie Poreklo au avut o întîlnire particulară cu Thomas Krahn, lucru logic din moment ce Poreklo a comandat de-a lungul timpului multe teste ADN la YSEQ, deci e unul din clienții importanți și stabili ai companiei.

https://www.facebook.com/groups/YSEQDNA/posts/9803840163028293/

Nu știu ce au discutat atunci cei de la Poreklo cu Thomas Krahn, dar ținînd cont de faptul că YSEQ face acum și teste de ADN Vechi, poate ar putea pe viitor să discute testarea ADN-ului cneazului Nikola Rašković Drobnjak.

Acesta e un mesaj în trei părți.

PARTEA 1

Am primit în ultima vreme trei răspunsuri la multiplele mele încercări de contactare a potrivirilor genetice ale lui tata.

1) D. Rukavina e o potrivire de 14 cM pe Ancestry, despre care am vorbit în mesajul anterior. L-am contactat pe Ancestry, unde i-am spus despre haplogrupul I-FGC22061 și despre faptul că există un bărbat numit J. Rukavina care are probabil acest haplogrup, deci și el l-ar putea avea. I-am zis apoi că poate primi un haplogrup Y intermediar pentru doar 19 USD dacă își descarcă datele ADN de pe Ancestry și le încarcă pe FamilyTreeDNA. Nu mi-a răspuns, așa că i-am scris ulterior pe 25.03.2026 un mesaj scurt pe Facebook, la care mi-a răspuns după vreo zece zile (între timp a citit și mesajul mai detaliat de pe Ancestry). Mi-a spus că tatăl lui e Croat și a crescut în Zagreb. A zis apoi că-i de acord să ajute cercetarea mea genealogică, dar că nu vrea să plătească nimic pentru a încărca datele pe FTDNA. Pun mai jos o captură de ecran cu mesajul lui.

https://drive.google.com/file/d/1G5ijG7Nh4D9h2KU-_QsXsj_jZzPZ8D24/view?usp=sharing

I-am răspuns a doua zi atît pe Ancestry, cît și pe Facebook, spunîndu-i că încărcarea datelor la FTDNA e gratuită, plata fiind legată de deblocarea opțională a unor funcționalități și informații suplimentare, de exemplu haplogrupul Y. Pe 9.04.2026 i-am trimis un alt mesaj pe Facebook în care i-am spus despre reducerea oferită de FTDNA pînă pe 30.04.2026, în cadrul căreia deblocarea haplogrupului Y costă doar 9 USD. Deși evident aș fi vrut să știu haplogrupul lui Y, pînă la urmă m-aș fi mulțumit și cu încărcarea gratuită la FTDNA a datelor lui, pentru că aș fi aflat locul celor două segmente de ADN pe care le are în comun cu tata, informație pe care Ancestry nu o oferă, dar FTDNA da. Însă de atunci nu mi-a mai răspuns și nici n-a citit al doilea mesaj de pe Ancestry. Foarte probabil nu și-a încărcat datele ADN la FTDNA, pentru că n-a apărut ca potrivire acolo. Concluzia e că nu-i interesat de genealogie, așa că nu i-am mai scris alte mesaje.

Dar legat de haplogrupul Y intermediar, o experiență recentă mă face să cred că nu mai e o afacere așa de bună pentru 19 USD. Rămîne o afacere bună pentru 9 USD sau pentru deblocarea gratuită cu ajutorul unui cod care-i valabilă o dată pe an, în timpul lunii Martie, cînd are loc conferința de genealogie RootsTech. Să explic despre ce e vorba.

2) T. Kastelein e o potrivire de 11 cM pe Ancestry. Conform estimării de etnicitate are 71% ADN Scandinav și nu are deloc ADN Balcanic sau Est-European. Conform arborelui lui, dar și a unui arbore găsit de mine pe FamilySearch, în afară de strămoșii Scandinavi de pe liniile paternă Dahl și maternă Dahlström are majoritar strămoși Britanici și cîțiva strămoși Germani și Olandezi.

https://drive.google.com/file/d/1PzLUIc243kWaIuwlKXqrjXTVigszb0o_/view?usp=sharing (potrivire pe Ancestry)

https://drive.google.com/file/d/1LdhRMou7oJ5p0PGhERt423mlH9xfdLIs/view?usp=sharing (estimarea etnicității)

L-am contactat pe Ancestry și l-am întrebat dacă are un cont GEDmatch, ca să pot vedea segmentul de ADN comun. Și-a creat un cont GEDmatch, iar compararea kiturilor a arătat un segment comun de 12 cM exact la începutul cromozomului 12 (191,619 - 4,406,281). Un segment de ADN similar (1,687,110 – 3,871,581) dar mai mic, se găsește la S. K. Lindgren, un Suedez care-i potrivire de 21 cM pe MyHeritage. Totuși, potrivirile comune cu T. Kastelein de pe GEDmatch sînt majoritar cu nume Britanice, unele avînd adrese de poștă electronică din Anglia. Însă nici una din ele nu are segmentul de pe cr. 12.

T. Kastelein - potrivire pe GEDmatch
https://drive.google.com/file/d/1si8oB8m1D1c7Dr0HFpr1d0hjLdGvAoJw/view?usp=sharing

T. Kastelein - segment ADN comun
https://drive.google.com/file/d/14bPIHditW79_fNQq67hU6ChOYNdAuIcw/view?usp=sharing

SK Lindgren - potrivire pe MyHeritage
https://drive.google.com/file/d/1ComtRIh3hgwuo4g1SNIG0dTaiMZwtSv-/view?usp=sharing

SK Lindgren - segmente ADN comune
https://drive.google.com/file/d/1IdH0lguMHMlghscylJ6zUmob3BMKjM8K/view?usp=sharing

L-am convins apoi pe T. Kastelein să-și încarce datele ADN pe FTDNA, ca să obțină haplogrupul Y pentru prețul redus de doar 9 USD. Spre surprinderea mea, nu-i potrivire cu tata pe FTDNA, ci doar cu mine și sora mea. Însă segmentul avut în comun cu mine este aproape același segment pe care-l are în comun cu tata, 10 cM pe cromozomul 12 (190,980 - 4,338,646). Faptul că nu-i potrivire cu tata arată un rezultat fals negativ, lucru pe care l-am mai întîlnit nu numai la FTDNA, ci și la toate celelalte companii de testare genetică, deci nu m-a surprins prea tare.

T. Kastelein - potrivire pe FTDNA
https://drive.google.com/file/d/1O2y_hQkCeOVpH2nsQfMxlvaWNcLbXyyp/view?usp=sharing

T. Kastelein - segment ADN comun pe FTDNA
https://drive.google.com/file/d/1-oEh4XsHsxTQzz_m7ZSa3oMq7hn9yhxZ/view?usp=sharing

Evident că mă interesa și haplogrupul primit de T. Kastelein de la FTDNA, unde am fost într-adevăr surprins de rezultat. FTDNA a luat o decizie stupidă de a nu arăta haplogrupurile Y obținute de cei care și-au transferat datele de la alte companii, de aceea haplogrupul lui nu se vede în captura de ecran. Însă l-am întrebat și mi-a zis că a primit haplogrupul I-S63.

https://discover.familytreedna.com/y-dna/I-S63/story

Lucrul surprinzător e faptul că haplogrupul I-S63 e extrem de vechi, apărînd în urmă cu 6000 de ani. Pînă acum haplogrupurile intermediare oferite de FTDNA pentru cei cu transfer autozomal erau mai noi, de pînă la 4000 de ani. De exemplu eu mi-am transferat datele ADN tot de la Ancestry în 2019, cînd am plătit taxa de deblocare de 19 USD. Ulterior, în 2024, am primit de la FTDNA haplogrupul I-P109, a cărui vîrstă e de 3700 de ani.

B. Munteanu - haplogrup Y intermediar
https://drive.google.com/file/d/14-xVy_7vyKoZ8DGg3Ge6gmr--ZCeVbZj/view?usp=sharing

Haplogrupul I-S63 a fost introdus recent de FTDNA ca subramură a lui I-M253 și ramură părinte a lui I-DF29. Nu e clar motivul introducerii lui, cum nu e clar nici motivul introducerii haplogrupului I-M170 ca ramură părinte a haplogrupurilor I-M253 (I1) și I-M438 (I2). Din păcate apariția acestor două haplogrupuri noi s-a asociat, din cîte văd eu, cu haplogrupuri intermediare mult mai vechi, deci de valoare mai redusă. În mod normal haplogrupul intermediar al lui T. Kastelein ar fi trebuit să fie o subramură a lui I-DF29 sau a lui I-Z17954 (cealaltă ramură mare a lui I-S63). Faptul că a primit haplogrupul I-S63 arată probabil o schimbare a politicii FTDNA cu privire la haplogrupurile intermediare, în speță o scădere a calității lor cu păstrarea aceluiași preț. Am pus mai jos o captură de ecran cu compararea poziției celor două haplogrupuri în arborele de haplogrupuri I1 (I-M253).

https://drive.google.com/file/d/1TuctMeznbLEcgXe57QcTp4WowfVOcIwa/view?usp=sharing

Nu e clar dacă aceeași scădere calitativă se reflectă și în haplogrupul Y intermediar primit de cei care cumpără testul autozomal Family Finder (FF) de la FTDNA. Pînă acum cei care cumpărau testul FF primeau un haplogrup intermediar mai nou decît cel primit de cei cu transfer autozomal de la altă companie. De exemplu primeau haplogrupul I-S14887, vechi de 2900 de ani în loc de I-P109, vechi de 3700 de ani. Practic acum devine mai convenabil să cumperi testul FF la reducere (39 USD) decît să plătești taxa de deblocare de 19 USD, haplogrupul Y intermediar de la FF va fi oricum mai nou decît un haplogrup bazal de tipul I-S63. Poate că asta a fost de fapt și intenția FTDNA, încurajarea cumpărării testului Family Finder și descurajarea transferului autozomal pentru aflarea haplogrupului Y.

PARTEA 2

3) D. Muntian e o potrivire de 12 cM pe 23andMe. E născută în Odessa, iar bunicii materni sînt născuți în Rusia. Nu menționează unde-s născuți bunicii paterni, dar menționează două nume de strămoși, Komarov și Sorokin.

https://drive.google.com/file/d/13cVbsTRJrdO_ccO6QKtqTWeXHmJksQY9/view?usp=sharing (potrivire)

https://drive.google.com/file/d/1xFdqy4YrN8xwxveEIvlhmojv-myZeuFJ/view?usp=sharing (numele bunicilor și locul lor de naștere)

https://drive.google.com/file/d/1OD3Kb4QvG9NdEep0wbrcoXTC2rIidtHv/view?usp=sharing (estimarea etnicității)

Am contactat-o și am întrebat-o dacă Muntian e numele ei de fată și dacă da, de unde e originară linia Muntian. Mi-a răspuns că Muntian este numele de fată, iar tatăl ei s-a născut în Crimeea, dar nu știe locul de naștere al bunicului patern. I-am răspuns și eu spunîndu-i că e posibil ca înrudirea să fie pe linia ei Muntian, dar că acest lucru se poate verifica numai printr-un test ADN la FTDNA sau 23andMe care să descopere haplogrupul Y al liniei Muntian. De data asta nu mi-a mai răspuns, așa că i-am mai scris un mesaj scurt după 2 săptămîni, la care n-am primit răspuns. Atașez mai jos o poză cu mesajele mele și răspunsul ei.

https://drive.google.com/file/d/1OmCxqymd5t50Ow4610YKtvmotLcdw_z9/view?usp=sharing

Numele Muntian este o variantă a lui Muntean, întîlnită în special în străinătate, unde s-a folosit această transcriere pe baza pronunției sau din cauza inexistenței diftongului EA în limba țintă, fiind înlocuit cu diftongul IA. Numărul cel mai mare de familii Muntian este în SUA, însă există cîteva familii Muntian și la noi în județele Sibiu, Brașov, Alba, Caraș-Severin, Gorj, Hunedoara și Arad.

https://www.locatefamily.com/M/MUN/MUNTIAN-1.html

Presupunerea mea că înrudirea este pe linia Munteanu - Muntian se bazează în special pe potrivirile comune, care sînt marea majoritate din Balcani, inclusiv din Balcanii de Vest:

- J. Brkljača are bunicii originari din Slivnica și Vinjerac, regiunea Posedarje, lîngă Zadar, Croația.
- F. Matosevic are bunicii paterni din Knapići și Opatija, Croația, iar cei materni din Bosnia-Herțegovina.
- M. Rubic are bunicii paterni din Croația, dar nu spune de unde.
- I. Velickovic e de origine Sîrbă, cu bunicii din Vranje, Despotovac, Niš, Bela Palanka.
- M. Piljojčić e de origine Sîrbă, cu bunicii paterni din Vrdila, Kraljevo.

Există și alte potriviri comune cu nume de familie Sîrbo-Croate: Bakija, Vicic, Kocovic, Tomic, Piecuch, Smolich. Dar există și potriviri comune de origine Albaneză, Greacă, Bulgară și chiar Italiană, alături bineînțeles de potriviri de la noi. Segmentul de ADN comun este clar de origine Balcanică, posibil Vlahă.

https://drive.google.com/file/d/1UfG7MRgPvC54-8cPyLIjEU3v8li22u5J/view?usp=sharing (potriviri comune 1)

https://drive.google.com/file/d/1zJIn2Rn6UrsT-q-iVsISnwwJCZtr2iDa/view?usp=sharing (potriviri comune 2)

https://drive.google.com/file/d/1A2iO2Q5X0mFAws_vZS2ebCurbVNlpo_A/view?usp=sharing (potriviri comune 3)

https://drive.google.com/file/d/1-tvy1m0SXgRls0jq4VQb2N31IGVeSeDh/view?usp=sharing (potriviri comune 4)

Majoritatea acestor potriviri au același segment de ADN comun, localizat pe cromozomul 17. În momentul de față 23andMe nu permite vederea segmentelor de ADN comun decît cu abonament plătit, și nu-mi convine să plătesc pentru o funcționalitate care a fost gratuită multă vreme. Dar unele potriviri sînt prezente și pe FTDNA (Hayes, Brassard, Stereff) sau MyHeritage (Piljojčić, Bostrom), unde se vede că segmentul comun e cel de pe cromozomul 17. Am și o captură de ecran mai veche de unde rezultă că și D. Muntian are segmentul de pe cr. 17. Pun mai jos poze cu unele din potrivirile care au acest segment pe FTDNA sau MyHeritage.

https://drive.google.com/file/d/1olHvd_bPKlVK_9hCi8wU4R2TH_3u1Pfq/view?usp=sharing (FTDNA 1)

https://drive.google.com/file/d/1iMO8PqQdV-CJYK_URo_IJaVHXADRlx3i/view?usp=sharing (FTDNA 2)

https://drive.google.com/file/d/1y2NBRQGgTiGfMoJBhqJPCmLJvj8GlZdE/view?usp=sharing (MyHeritage)

Eu presupun că acest segment de pe cr. 17 care apare la destul de multe potriviri comune a fost moștenit de la strămoșul lui tata din Balcanii de Vest care a adus haplogrupul I-PH3895 în Transilvania. O dovadă circumstanțială în favoarea acestei ipoteze este prezența acestui segment la B. Drobnjak, care deși nu are haplogrupul Y tipic descendenților din tribul Drobnjak, este originar din regiunea Drobnjak din Muntenegru.

Există însă și o dovadă care este contrară acestei ipoteze. M. Warhurst, care este potrivire pe FTDNA și are segmentul de pe cr. 17, are în plus și un alt segment comun, de data asta pe cr. X. Din păcate M. Warhurst nu are arbore genealogic și nici n-a răspuns la mesajul pe care i l-am trimis.

https://drive.google.com/file/d/1azRUXQPUuoh3OVD6sJfXrmtQ8dAE_dXS/view?usp=sharing (potrivire)

https://drive.google.com/file/d/1dSsvGJla8YxWmuBK1H_3Dq161sZ3SLpg/view?usp=sharing (segmente comune)

Prezența segmentului ADN de pe cr. X înseamnă că a fost moștenit de la mamă, pentru că bărbații moștenesc cromozomul X de la mamă. Pare logic să ne gîndim că și segmentul de pe cr. 17 a fost moștenit tot pe linie maternă, la fel ca cel de pe cr. X. Însă lucrurile nu stau chiar așa, fiind posibil ca segmentul autozomal (în cazul de față de pe cr. 17) să fie moștenit de la tată, iar segmentul de pe cr. X de la mamă. Pentru a dovedi asta, am să dau chiar exemplul meu.

Există pe FTDNA o potrivire numită L. Manley, care are în comun cu tata un segment pe cr. 22. Dar cu mine ea are în comun același segment de pe cr. 22 și în plus un segment pe cr. X. Se vede de aici că prezența unui segment autozomal comun și a unuia pe cr. X nu implică neapărat proveniența lor de la același părinte. Asta mă face pe mine să cred că segmentul de pe cromozomul 17 amintit mai sus a fost moștenit pe linie paternă și provine probabil de la strămoșul cu haplogrupul Drobnjak.

https://drive.google.com/file/d/1MWM1cCIu691QVFVtwd0aU2ODEKeWCXjv/view?usp=sharing (C. Munteanu - ADN comun cu L. Manley)

https://drive.google.com/file/d/17dKTA0--MwEV51-AX4F09IcRaDlF8xs7/view?usp=sharing (B. Munteanu - ADN comun cu L. Manley)

PARTEA 3

Conform cercetării mele, strămoșul lui tata din Transilvania era cel mai probabil mocan (oier - proprietar de oi) din Făgăraș sau Mărginimea Sibiului care a migrat în Oltenia din cauza înrăutățirii condițiilor economice din Transilvania de atunci. Rămîne de aflat cum a ajuns strămoșul patern al lui D. Muntian în Crimeea.

Răspunsul se află într-o carte scrisă de istoricul Ștefan Meteș, dedicată emigrărilor din Transilvania în secolele 13-20. Acolo este un capitol numit "Emigrări ale românilor din Transilvania în Rusia, Serbia, Bulgaria și America", din care am să citez cîteva fragmente.

=================
În Rusia, [transilvănenii] încep să emigreze mai ales în veacul al XVIII-lea din cauza persecuțiilor religioase, Austria cu conducătorii ei voind cu forța să-i treacă la catolicism. Legea [credința] părinților însă nu voiau cu nici un preț s-o părăsească, ci mai bine luau drumul meleagurilor străine, dar ortodoxe, spre a-și salva credința. [...] Oieri români din Transilvania știm că din cele mai vechi timpuri cutreierau cu turmele lor cîmpiile bogate ale principatelor române [Valahia și Moldova], ba treceau și peste granițele lor. Desigur și la aceștia se referă dispoziția din tratatul de pace turco-polon din 1577, prin care se îngăduie păstorilor români de a trece Nistrul cu turmelelor pentru pășunat. [...] Oierii ardeleni, dibaci și isteți, prin turmele lor realizau bune cîștiguri chiar și pe meleagurile așa de îndepărtate de casele lor. După 1812, o parte din acești oieri trec în Dobrogea, iar alta rămîne sub noua dominație rusească.
[...]
În tot cursul veacului al XIX-lea, și îndeosebi după războiul vamal [cu Austro-Ungaria] din 1885, s-au strecurat în Rusia sudică, o mulțime de oieri din jurul Sibiului: Cacova, Sibiel, Săcel, Vale, Săliște, Galeș, Tilișca, Rod, Poiana și Rășinari și din alte sate Poiana Sărată, etc. Locurile pe unde au băciuit acești oieri cu turmele lor au fost: Crimeea pe hotarele orașelor Evpatoria, Karassubasar [Belogorsk], Simferopol, Ialta, Livada și Sevastopol pe malul Mării Negre, apoi în ținutul Molojna la Ekaterinodar, Melitopol și Mariupol pe malul Mării de Azov, în Caucaz la Krasnodar și în Kuban, pe valea rîului Terek cu orașele Vladikavkaz și Malcik și pe valea rîurilor Kuma și Manîci care duc la Marea Caspică și în numeroase sate ale ținutului și în jos pînă la Baku, Batumi și Tbilisi. Îi găsim la Cerkask, Taganrog, și la Rostov pe Don, apoi pe Volga și Țarițîn (Volgograd), Astrahan și Zimonovnik, în care oraș oierul Oprea Lupaș era proprietarul a 2 rînduri de case. Prizonierii români [transilvăneni] din primul război mondial au descoperit pe cursul de mijloc și de jos al fluviului Volga mulți oieri și proprietari români din Transilvania, așa în Gubernia Samara trăia un mare proprietar, care fusese pe la 1877 oier, în orașul Buguruslan: Petru Smoală din Săliștea Sibiului. În Dubăsari s-au așezat numeroși oieri mărgineni bogați cu rol de conducere în acest tîrg din stînga Nistrului. În Siberia, în Omsk, oierii N. Oancea din Săliște și I. Rîbu din Rod au avut moșie, aici au fost îngropați alți doi oieri mărgineni: Dumitru Miclăuș din Tilișca și Gh. D. Taban din Cacova.

Ștefan Meteș: Emigrări Românești din Transilvania în Secolele XIII-XX (Editura Științifică, București, 1971) - paginile 82-87
=================

În concluzie, e foarte probabil ca strămoșul lui D. Muntian să fi fost oier din sudul Transilvaniei migrat în Crimeea. Am spus în trecut că e posibil ca haplogrupul I-FGC22045 să se găsească și în Rusia. Iată că acest lucru se poate confirma dacă familia Muntian din Crimeea se dovedește a avea haplogrupul I-PH3895, lucru care evident trebuie demonstrat cu un test Big Y sau WGS.

Continui cu cercetarea despre strămoșul Munteanu din Transilvania folosind potrivirile autozomale.

D.H. e potrivire cu tata pe Ancestry (33 cM pe 3 segmente).

https://drive.google.com/file/d/1sZToa2X21viavh2lJX7ltgG7_SnKK0x7/view?usp=sharing

Are un mic arbore genealogic, dar eu n-am abonament la Ancestry, așa că nu pot să-l văd. Fiind vorba de o potrivire pe care o socotesc medie ca mărime, l-am contactat pe DH și l-am întrebat care sînt numele bunicilor lui și locurile lor de naștere. Mi-a dat informațiile următoare:

bunica paternă: Maria Gârbacea (Bran-Moieciu, jud. Brașov)
bunicul patern: Dumitru Holostenco (Ucraina)

bunica maternă: Maria Vașik (Zărnești, jud. Brașov) de origine Poloneză
bunicul matern: Ioan Banu (Zărnești, jud. Brașov)

captură de ecran a mesajului lui DH:
https://drive.google.com/file/d/1wpNOAwNn2f3CdyKayKpQj4Bly5xBilD4/view?usp=sharing

Tata n-are alte potriviri cu numele de strămoși Vașik sau Holostenco și are doar două potriviri cu strămoși Banu, din județul Vîlcea, respectiv Republica Moldova, deci foarte probabil neînrudiți cu bunicul lui DH. Nu există nici potriviri cu numele Gîrbacea / Gârbacea. A rămas doar posibilitatea ca DH să aibă strămoși Munteanu.

Am căutat deci în arhivele de pe internet numele Gârbacea și într-adevăr este întîlnit frecvent în Moieciu de Jos, lîngă Bran.

https://descopera.arhivelenationale.ro/cautare-text/?ts=garbacea&pg=1&pgs=100&cs=3&srt=0&sro=1

În registrele de nașteri din 1907-1912 din zona Bran-Moieciu-Măgura-Fundata-Peștera se întîlnesc ambele nume, Munteanu și Gârbacea. Numele Gârbacea apare cel mai frecvent scris Gerbacea, pentru că în Maghiară nu există sunetul Î.

De exemplu, în registrul de nașteri de mai jos, numele Gerbacea apare începînd cu poza 9, fiind mulți născuți cu acest nume, de exemplu 15 fete numite Maria Gerbacea.

https://descopera.arhivelenationale.ro/cota/?cid=10734846

O captură de ecran din registru arată numele Munteanu și Gerbacea din Moieciu de Jos (numit "Alsó Moécs" în limba Maghiară) scrise foarte aproape unul de altul.

https://drive.google.com/file/d/15csIVJc-gqQdwpzZr4dkDaVKc31L0psW/view?usp=sharing

Mai mult, am găsit chiar și o căsătorie Munteanu - Gerbacea în 1907 în Moieciu de Jos. Este în primul PDF de la pagina de mai jos, exact pe prima filă a registrului.
Maria Munteanu (părinți: Preda Gheorghe Munteanu și Paraschiva Enescu) s-a căsătorit cu Janos Gerbacea (părinți: Tivadar Gerbacea și Katalin Olteanu).

https://descopera.arhivelenationale.ro/cota/?cid=10743303

captură de ecran a actului de căsătorie
https://drive.google.com/file/d/18hKgVU5E75tVxqpwSZJkKmh2oNR8RkMg/view?usp=sharing

Au existat deci căsătorii între familiile Munteanu și Gârbacea din Moieciu de Jos. Totuși strămoșul comun cu DH e greu de găsit, pentru că arhivele din Moieciu și Bran din secolul 19 nu sînt încă puse pe internet.

Dar lucrurile interesante nu se opresc aici.

În poza 34 a registrului de nașteri amintit mai sus este înregistrată nașterea Mariei, fata lui Janos Gerbacea și a Mariei Gavenea din Fundata.

https://drive.google.com/file/d/1SCesFepfl_CwpefbDUCbmI1UXnYMA2fR/view?usp=sharing

Am vorbit în mesajul din 28.02.2026 despre CM Gavenea, care este potrivire Y-25 a lui tata pe FTDNA și are haplogrupul I-P109. Am zis atunci că CM Gavenea este din Sînpetru, un sat de lîngă orașul Brașov și că numele Munteanu și Gavenea se găsesc în arhivele indexate din Moieciu de Jos și din satele învecinate (Măgura, Peștera, Șimon, Fundata), aflate la vreo 20-30 km sud-vest de orașul Brașov. Faptul că numele Munteanu, Gârbacea și Gavenea se întîlnesc în Moieciu de Jos și că tata este înrudit destul de apropiat cu DH, care are bunica paternă Gârbacea din Moieciu de Jos, mă face să fiu aproape sigur că CM Gavenea are și el haplogrupul I-PH3895, probabil moștenit de la un strămoș cu numele Munteanu.

În captura de ecran de mai sus se vede și înregistrarea nașterii Ilenei, fata lui Mozes Cotinghiu și a Mariei Plumbota. Iar la pagina 8 a registrului apar numele Gerbacea, Gavenea și Cotinghiu foarte aproape unul de altul.

https://drive.google.com/file/d/1vTvDUuvRycO7djZ0GRrlyICje5R4eP4w/view?usp=sharing

Numele de familie Cotinghiu este foarte rar, dar tata are o potrivire A. Cotinghiu din Brașov pe 23andMe.

https://drive.google.com/file/d/14O3ZtUVcJJmYlfInVKJpLwN99oNOeGti/view?usp=sharing

Un alt nume de familie rar care apare în arhivele din Moieciu de Jos și satele învecinate este Cențiu, așa cum se vede în registrul de mai jos unde-i înregistrată nașterea lui Janos Centiu.

https://drive.google.com/file/d/1xgdQBkMvLcoIMRDcCJxckWhNgpOWe9d5/view?usp=sharing

Tata are o potrivire S. C. pe 23andMe, cu numele de familie Cențiu și originea din Bran, așa cum se poate vedea din captura de ecran de mai jos.

https://drive.google.com/file/d/1n-NMANvhO0-wzLT7PqBH7X-Eg3nuRbRK/view?usp=sharing

În opinia mea, cel puțin una din familiile Munteanu din Moieciu de Jos și satele învecinate are haplogrupul I-PH3895 și este foarte probabil înrudită cu familiile Munteanu din Șinca Veche și Vad, sate aflate la 30 km în linie dreaptă de Moieciu de Jos.

hartă a zonei Făgăraș - Vad - Șinca - Bran - Moieciu de Jos
https://drive.google.com/file/d/1_gL_i1XuWJpDklJgUGxB9ItEgfa3F01B/view?usp=sharing

Cu acest mesaj am terminat cercetarea liniei Munteanu din zona Făgăraș - Brașov. Prezența familiilor Munteanu cu haplogrupul I-PH3895 în acea zonă este aproape o certitudine, trebuind doar să fie confirmată prin teste ADN ale cromozomului Y ale unor bărbați Munteanu de acolo.

În concluzie, potrivirile autozomale, în special dacă au nume de strămoși rare, sînt utile pentru cercetarea genealogică a liniei strict paterne, definită de haplogrupul Y.

Acesta e un mesaj în cinci părți.

PARTEA 1

Luna trecută a fost publicat un articol științific care a stîrnit multă vîlvă în rîndul pasionaților de genealogie, în special cei care fac cercetări legate de haplogrupul Y.

E vorba de articolul "Ancient DNA reveals pervasive directional selection across West Eurasia" [ADN-ul Vechi dezvăluie o selecție direcțională consistentă în Eurasia de Vest], publicat pe situl revistei Nature în data de 15.04.2026. El se bazează pe analizarea a aproape 16 000 de eșantioane ADN culese de la persoane care au trăit în trecut.

https://www.nature.com/articles/s41586-026-10358-1

Articolul e cu plată, dar o versiune e disponibilă gratuit pe situl laboratorului care a făcut analizele prezentate în articol.

https://reich.hms.harvard.edu/sites/reich.hms.harvard.edu/files/inline-files/2026_Akbari_Nature_selection_0.pdf

Interesul pasionaților de genealogie n-a fost provocat de articolul propriu-zis, ci de rezultatele testelor ADN, care au potențialul de a dezlega multe enigme genealogice legate de originea unor haplogrupuri Y. Dintre cele 16 000 de eșantioane ADN analizate, 10 000 au fost analizate pentru prima oară, fiind deci inedite pentru cercetarea genealogică. Există însă o problemă, anume faptul că autorii articolului au primit dreptul de a analiza eșantioanele de ADN Vechi, cu condiția să nu dea publicității date precise legate de descoperirea lor. În fapt există un embargou de 15 ani asupra publicării acestor date, deci autorii studiului nu le pot publica pînă în 2041. Acestă interzicere de publicare este probabil datorată faptului că rămășițele din care au fost colectate eșantioanele respective au fost descoperite de arheologi și istorici, care vor să fie primii care să scrie despre ele. Deci informațiile despre eșantioanele analizate vor apărea încetul cu încetul pe măsură ce vor fi publicate articolele de arheologie și istorie respective, dar nu mai tîrziu de 15 ani.

Evident că datele exacte despre originea geografică a unui eșantion ADN asociat cu un anumit haplogrup Y ar fi fost de mare folos pentru genealogiști, însă chiar și fără ele pot fi obținute informații interesante care vor face să avanseze cercetarea genealogică a haplogrupului respectiv.

Articolul a fost discutat, încă dinainte de a fi publicat, de unele comunități de pasionați de genealogie, de exemplu pe forumul GenArchivist i-a fost dedicat un fir de discuție întins pe zeci de pagini.

Aligned Ancient DNA Sequencing Data from 10,016 Individuals
[Date Aliniate de Secvențiere a ADN-ului Vechi de la 10.016 Persoane]
https://genarchivist.net/showthread.php?tid=2424

Pe alte forumuri de genealogie (Molgen, Poreklo, Eupedia) articolul a fost prezentat, dar discuția a fost foarte redusă, ceea ce e de mirare. În mod surprinzător, faptul că între eșantioanele analizate se află și unul aparținînd unui bărbat cu haplogrupul I-FGC22061 a fost dezvăluit în 30.03.2026 de către Suave, un utilizator al forumului Krstarice, care e un forum Sîrbesc generalist cu o singură discuție despre genealogia genetică. Ar fi fost de așteptat ca forumul Poreklo să fie primul care să facă publică această informație, ținînd cont de faptul că are discuția despre haplogrupul I-FGC22061, dar actualmente nu există nici o menționare a acestui eșantion pe forumul Poreklo.

https://forum.krstarica.com/threads/geneticka-genealogija-ii.809292/post-52668050

Pentru discuția de față tocmai acest eșantion prezintă importanță.

PARTEA 2

În pagina articolului de pe situl Nature se găsește o secțiune numită "Data Availability" [Disponibilitatea Datelor]. Acolo se spune că rezultatele celor 10 000 de teste ADN noi sînt disponibile prin intermediul Arhivei Europene de Nucleotide sub numărul de acces PRJEB106907, adică în pagina de mai jos.

https://www.ebi.ac.uk/ena/browser/view/PRJEB106907

Aceste date au fost descărcate și prelucrate de unii utilizatori de pe forumul GenArchivist.

Astfel, folosind programul Ybyra, utilizatorul Teepean a pus la dispoziție pe contul lui Google Drive un document în format TSV (haplogroup_results.tsv) care conține haplogrupurile Y și ADNmt (ADN mitocondrial) ale eșantioanelor. Documentul TSV poate fi deschis cu orice editor de text (Notepad, etc.).

https://genarchivist.net/showthread.php?tid=2424&pid=71239#pid71239

https://github.com/tpinotti/ybyra

Eșantioanele studiului avînd adăugate căile complete ale haplogrupurilor Y se găsesc sub forma unui document cu terminația TSV, numit tot "haplogroup_results.tsv".

De exemplu pentru I-FGC22061 calea completă arată cam așa:

I-M253>DF29>Y2592>S6346>L22>Z2338>S25366>P109>FGC16695>S7660>S14887>Y11203>FGC22048>FGC22045>FGC22061

Documentul TSV e la adresa de mai jos și poate fi deschis cu orice editor de text. În el se pot căuta și haplogrupuri intermediare, de ex. I-P109 sau I-S1887 (căutarea trebuie să fie după mutație/variantă/SNP, deci se caută P109, S14887, etc.).

https://genarchivist.net/showthread.php?tid=2424&pid=71282#pid71282

Dacă căutăm I-FGC22061 în oricare din aceste două documente găsim identificatorul eșantionului de ADN care este asociat cu el, anume I47038. TW

Utilizatorul Nomad01 a creat un document tabelar (dna_bigfile.ods) conținînd date suplimentare despre eșantioanele analizate. Documentul ODS poate fi deschis cu LibreOffice sau alt program asemănător.

https://genarchivist.net/showthread.php?tid=2424&pid=71296#pid71296

Căutînd I47038 în foaia "unpublished" [nepublicate] vedem că:

- grupul de populații cel mai apropiat este: Slavic_South [Sud-Slavic]

- populația cea mai apropiată este: Hungary_Early_Medieval_Conqueror_Period_(Central_Euro_Slavic_Profile)_(n=10) [Perioada Cuceritorilor din Ungaria Medievală Timpurie (Profil Slav din Europa Centrală]

- eșantionul ADN deja cunoscut cel mai apropiat: Croatia_Zadar_Velim_EMA_Slav:VEM032__AD_795__Cov_70.88% [eșantionul descoperit la Velim, Zadar, Croația estimat ca fiind din anul 795 e.n. și asociat cu Slavii din Evul Mediu Timpuriu)

https://www.exploreyourdna.com/sample/croatia/vem032

Cîteva informații sumare despre eșantioanele ADN folosite pentru articolul menționat mai sus se găsesc în pagina de pe situl Nature, prezentată la începutul mesajului, care trebuie derulată în jos pînă aproape de sfîrșit, la secțiunea "Supplementary Information" [Informații Suplimentare], subsecțiunea "Supplementary Tables" [Tabele Suplimentare], care este practic un document tabelar de 5 MB în format XLSX ce poate fi descărcat la clicarea pe legătura lui și poate fi deschis cu orice program specializat pentru astfel de documente (LibreOffice, Microsoft Office, etc.).

https://static-content.springer.com/esm/art%3A10.1038%2Fs41586-026-10358-1/MediaObjects/41586_2026_10358_MOESM3_ESM.xlsx

Dacă deschidem documentul XSLX și căutăm I47038 în foaia numită "STable1(22274.individuals)" găsim un rînd de informații, unele fiind anonimizate (entitate politică, latitudine, longitudine), deci neputînd fi publicate înainte ca arheologii și istoricii să-și publice articolele. Derulînd foaia spre dreapta găsim informațiile următoare:

- Date mean in BP in years before 1950 CE [Data medie în ani trecuți pînă la 1950 e.n) = 300

- Broad geographic region [Regiune geografică largă] = SE [Sud-Est]

Cu alte cuvinte, eșantionul I47038 este din jurul anului 1650 și a fost găsit în regiunea definită ca Sud-Est pentru acest studiu, o regiune extinsă care cuprinde teritoriul Peninsulei Balcanice din sudul Dunării, dar și o parte din Asia de Vest. E deci aproape sigur că eșantionul I47038 este originar din Balcani, dar locul exact nu-i dezvăluit pe moment.

regiunile geografice folosite în studiu
https://genarchivist.net/showthread.php?tid=2424&pid=74752#pid74752

Faptul că bărbatul din ale cărui rămășițe a fost recoltat eșantionul a trăit în jurul anului 1650 exclude posibilitatea ca ADN-ul să provină de la Nikola Rašković Drobnjak (NRD), care a trăit în jurul anului 1450 și al cărui test Y-23 făcut la Belgrad a arătat haplogrupul I-FGC22061. Pe de altă parte, faptul că un laborator din SUA a testat un eșantion de ADN Vechi provenit din Balcani arată clar că scuza folosită de societatea Poreklo pentru a explica lipsa testării ADN aprofundate a rămășițelor lui NRD nu stă în picioare. Birocrația n-a împiedicat eșantionul de ADN să ajungă din Balcani în SUA. Nici cealaltă scuză, că nu se poate lua "scheletul în geamantan" pentru a a-l duce la un laborator din străinătate care să extragă ADN-ul, nu stă în picioare. Din foaia STable3 a documentului XSLX menționat mai sus, se vede că eșantionul de ADN al lui I47038 a fost obținut din 7,2 mg de material luate dintr-o măsea, deci n-a fost nevoie de nici un schelet.

Însă așa cum am mai zis, impresia mea e că Societatea Genealogiștilor Sîrbi Poreklo nu vrea să facă testul ADN aprofundat (WGS) al rămășițelor lui NRD, din motive pe care numai cei din conducerea societății le știu. Dar mai e ceva. Dacă testul WGS al lui NRD n-a fost făcut, e cumva și din vina membrilor plătitori ai societății Poreklo care au haplogrupul înrudit cu al lui NRD, unii fiind poate și descendenții lui direcți. Ei pot fi observați în discuția de pe forumul Poreklo prin faptul că au eticheta "Члан Друштва" [Membru al Societății] atașată automat la micul profil de utilizator afișat lîngă mesajele postate de ei, iar unii au și haplogrupul adăugat la profil. Ei continuă să discute în contradictoriu la modul speculativ despre originea haplogrupului, dar nici unul din ei n-a postat un mesaj în acea discuție în care să întrebe conducerea societății Poreklo ce se mai întîmplă cu testul lui NRD, care a fost promis de multă vreme. Acești membri, care sprijină Poreklo prin cotizațiile lor, nu-și exercită dreptul statutar de a afla informații de la conducerea societății. Se știe că orice societate, a cărei conducere nu-i trasă la răspundere de membrii ei, se îndepărtează din ce în ce mai mult de dorințele și necesitățile acestor membri, fără de care societatea nu ar putea exista.

Acum înapoi la studiu. O prelucrare a datelor studiului, bazată și pe contribuțiile utilizatorilor forumul GenArchivist, a fost făcută de situl Casper Hub. Se poate vedea sub formă de grafic procentul diferitelor haplogrupuri Y și ADNmt descoperite. Există și o secțiune numită Explorer [Explorator], unde dacă căutăm identificatorul unui eșantion (de exemplu I47038) sînt afișate datele existente despre el. Dacă clicăm pe butonul "Show Genetic Profile" [Arată Profilul Genetic] este arătată distanța genetică față de cele mai apropiate eșantioane de ADN Vechi cunoscute, dar și față de populațiile moderne, conform coordonatelor G25 ale eșantionului analizat. Acestea pot fi descărcate și folosite cu alte programe de calculare a etnicității. Așa cum am spus și pe forumul Molgen, eu personal nu-s interesat de programele care calculează etnicitatea sau admixtura genetică a unui eșantion ADN, deci nu acord mare importanță profilului genetic creat pentru eșantionul I47038, care nu se știe cît e de corect. Pe secțiunea Explorer din Casper Hub se poate căuta și după haplogrupul Y sau ADNmt, pentru a găsi toate eșantioanele cu un anumit haplogrup. Căutarea e instantanee, pe măsură ce se tastează, iar rezultatele pot fi sortate alfabetic (ascendent sau descendent) clicînd pe titlul unei coloane.

https://casperhub.dev/Akbari2026/

Atît FamilyTreeDNA cît și YFull vor adăuga treptat rezultatele acestor teste ADN la arborii lor de haplogrupuri Y și ADNmt. Vor fi bineînțeles definite haplogrupuri noi, dar lipsa informațiilor despre originea geografică precisă a eșantioanelor le face mai puțin valoroase pentru cercetarea genealogică atîta timp cît va exista embargoul informațional.

Pe moment eșantionul I47038 n-a fost adăugat în arborii de haplogrupuri FTDNA sau YFull.

Cînd va fi adăugat pe FTDNA, o să apară în secțiunile "Time Tree" [Arbore Temporal] și "Ancient Connections" [Conexiuni Antice/Vechi], așa cum se vede de la eșantioanele deja adăugate.

https://discover.familytreedna.com/y-dna/I-FGC22061/tree

https://discover.familytreedna.com/y-dna/I-FGC22061/ancient

Pe YFull va fi arătat în arborele de hapologrupuri obișnuit, dar cu eticheta "age" [vîrstă].

https://www.yfull.com/tree/I-FGC22061/

PARTEA 3

Eu iau însă în calcul potrivirile autozomale, care mi se par mult mai utile pentru cercetarea genealogică decît coordonatele G25. Pentru a le descoperi trebuie folosit GEDmatch, unde trebuie încărcat rezultatul testului ADN al lui I47038, care poate fi găsit în pagina deja amintită de pe situl Arhivei Europene de Nucleotide.

https://www.ebi.ac.uk/ena/browser/view/PRJEB106907

Trebuie scris I47038 (sau orice alt identificator din studiu) în cîmpul de căutare din colțul din dreapta-sus al paginii și apăsată tasta Enter. Apoi trebuie clicat pe legătura SAMEA120986763 care apare în secțiunea "Sample" [Eșantion]. Ajungem deci pe pagina dedicată eșantionului.

https://www.ebi.ac.uk/ena/browser/view/SAMEA120986763

Trebuie clicat în partea dreaptă a paginii în secțiunea "Data > Read Files" pe legătura "Show" [Arată]. Va fi afișat un mic tabel unde trebuie bifată căsuța de lîngă "I47038.TW.bam" și clicat pe butonul "Download selected files". Descărcarea va dura cîteva minute. Apoi trebuie bifată căsuța de lîngă "I47038.TW.bam.bai" și apăsat din nou butonul pentru descărcare, care va fi mult mai rapidă.

Următoarea etapă este folosirea programului WGS Extract pentru a converti I47038.TW.bam în formatul acceptat de GEDmatch. Trebuie descărcată versiunea BETA v4 a programului din pagina de mai jos, ca și manualul lui de utilizare ("WGS Extract User Manual").

https://wgsextract.github.io

Instalarea este ușoară și trebuie făcută conform instrucțiunilor din manual de la capitolul 7 ("Installing and Starting WGS Extract") pentru sistemul de operare folosit, de exemplu trebuie aplicat ce scrie în subcapitolul "Windows 10/11". Pornirea programului e explicată în subcapitolul "Starting WGS Extract in Windows", practic dublu-clic pe WGSExtract.bat și apoi așteptat un pic ca să apară interfața grafică a programului. Folosirea (rularea) programului este și ea ușoară și trebuie făcută conform capitolului "Running the WGS Extract Tool" din manual. Atenție, interfața grafică nu-i afișată complet dacă se folosește o "mărime a textului și a aplicațiilor" mai mare de 100% în Windows, de aceea trebuie resetată opțiunea respectivă la 100% în Setările din Windows.

Rezultatul prelucrării I47038.TW.bam de către WGS Extract constă într-o serie de arhive ZIP (I47038.TW_CombinedKit.zip, I47038. TW_FTDNA_V3.zip, etc.) în formatele folosite de companiile de testare genetică. Aceste arhive pot fi încărcate la GEDmatch sau FTDNA. Dacă o arhivă nu-i acceptată, poate fi folosită alta. De exemplu arhiva I47038. TW_Ancestry_V2.zip n-a fost acceptată de GEDmatch, așa că am încărcat în locul ei arhiva I47038. TW_FTDNA_V3.zip.

Am încărcat deci arhivele I47038. TW_CombinedKit.zip și I47038. TW_FTDNA_V3.zip la GEDmatch, obținînd kiturile de mai jos, care pot fi folosite cu uneltele [tools] de analizare oferite de GEDmatch. De exemplu unealta "One-To-Many - Limited Version" (gratuită) permite obținerea unei liste de 3000 de potriviri genetice autozomale, deci de persoane care au segmente de ADN care sînt identice cu segmente din ADN-ul eșantionului I47038. Asta arată existența unor strămoși comuni, de la care au fost moștenite segmentele respective. Ambele kituri au fost create cu opțiunea "Personal Research" [Cercetare Personală] activată, deci nu apar în lista de potriviri [One-to-Many] a potrivirilor. În afară de asta, nu diferă cu nimic de celelalte kituri prezente pe GEDmatch.

CD2172478 (Old Drobnjak)

YX3986120 (Ancient Drobnjak)

PARTEA 4

Pentru cei care n-au cont GEDmatch, am să pun mai jos cîteva capturi de ecran:

Lista cu cele mai mari potriviri ale kitului CD2172478 (Old Drobnjak)

https://drive.google.com/file/d/1gZOsK9SFUSJqinhrWIvhUdYhRAXKJPgI/view?usp=sharing

Lista cu cele mai mari potriviri ale kitului YX3986120 (Ancient Drobnjak)

https://drive.google.com/file/d/1av0eJfmPyOQ_LbxgPOn6Iz75BTyV14vb/view?usp=sharing

Lista cu cele mai mari potriviri comune ale celor două kituri:

https://drive.google.com/file/d/1FdxEWSauUdf8RMHO2MRMZmV5-FlRIIgP/view?usp=sharing

Eu știu kiturile GEDmatch ale unor bărbați cu haplogrupul I-FGC22061: R. Konjokrad, G. Barach, A. Jakšić, Knezevic Sr., Knezevic Jr. Nici unul dintre aceste kituri nu are un segment de 5 cM sau mai mare în comun cu kiturile Old și Ancient Drobnjak.

Nici tata nu are segmente mai mari de 5 cM în comun cu cele două kituri.

Există însă potriviri cu strămoși din Balcanii de Vest care au segmente mai mari de 7 cM în comun cu kiturile Old și Ancient Drobnjak. Le-am găsit căutînd în lista de potriviri terminațiile "ović" și "ević", tipice pentru numele de familie Sud-Slave din Balcanii de Vest. În mod sigur mai sînt și altele, care n-au numele cu aceste terminații sau folosesc pseudonime.

1) M. Paripovic, testat la FTDNA, are un segment de 8.8 cM pe cromozomul 22 în comun cu ambele kituri. Tata are o potrivire Y-12 și Y-25 pe FTDNA cu numele E. Paripovic, care are haplogrupul intermediar I-S14887, deci care foarte probabil are haplogrupul precis I-FGC22061. Însă M. Paripovic nu și-a adăugat haplogrupul Y pe GEDmatch, deci nu știm dacă-i înrudit pe linia paternă cu E. Paripovic.

https://drive.google.com/file/d/1UBJUKvxx3p2aaW9wxVuYLzgPEdRptenf/view?usp=sharing

2) G. Burazerovic, care n-a specificat compania la care a făcut testul, are un segment de 8.8 cM pe cromozomul 15 în comun cu kitul Old Drobnjak.

3) M. Stancic, testat la MyHeritage, are un segment de 8.5 cM pe cromozomul 9 în comun cu ambele kituri.

4) M. Franetovic, testat la MyHeritage, are un segment de 8.5 cM pe cromozomul 9 în comun cu ambele kituri, același segment care-i prezent și la M. Stancic.

5) G. Yurkovich, testat la 23andMe, are un segment de 9.2 cM pe cromozomul 22 în comun cu ambele kituri, diferit de segmentul lui Paripovic.

6) A. Midzic, testat la 23andMe, are un segment de 7.6 cM pe cromozomul 13 în comun cu ambele kituri.

7) JE Shriver, testat la Ancestry, are un segment de 8.8 cM pe cromozomul 15 în comun cu kitul Old Drobnjak, același segment care-i prezent și la Burazerovic. Numele original al lui Shriver este Fundić, tatăl lui fiind născut în Korenica, Brod-Posavina, Croatia. Korenica e un sat din regiunea Lika. Conform articolului de pe Wikipedia, în recensămîntul din 1712 din Lika și Krbava e consemnat faptul că în satul Korenica trăiau 119 familii de Vlahi.

8 ) S. Kebeljic, testat la FTDNA, are un segment de 7.5 cM pe cromozomul 1 în comun cu kitul Ancient Drobnjak. Numele ei de fată era Jelačić.

9) Muyo, testat la FTDNA, are un segment de 8.4 cM pe cromozomul 7 în comun cu kitul Ancient Drobnjak. Are un arbore foarte bun, cu strămoși din Bosanska Dubica (Bosnia-Herțegovina), Samobor (Croația) și Hvar (Croația).

10) I. Franinovic, testat la MyHeritage, are un segment de 12.1 cM pe cromozomul 14 în comun cu ambele kituri.

11) K. Hadžimahmutović, testat la FTDNA, are un segment de 10.5 cM pe cromozomul 16 în comun cu kitul Ancient Drobnjak.

12) C. Bartulovich, testat la Ancestry, are un segment de 9.6 cM pe cromozomul 19 în comun cu kitul Ancient Drobnjak.

13) Z. Vukobratovic, testat la Ancestry, are un segment de 7.6 cM pe cromozomul 2 în comun cu kitul Ancient Drobnjak.

14) D. Omerovic, testat la Ancestry, are un segment de 7.6 cM pe cromozomul 2 în comun cu kitul Ancient Drobnjak, segment diferit de al lui Vukobratovic.

15) R. Hajdarevic, testat la MyHeritage, are un segment de 7.9 cM pe cromozomul 9 în comun cu kitul Ancient Drobnjak.

16) C. Stefanko, testat la Ancestry, are un segment de 7.6 cM pe cromozomul 3 în comun cu kitul Ancient Drobnjak. Partea ei maternă Govedarica - Šarović e originară din Gacko, Bosnia-Herțegovina.

Un lucru interesant este faptul că nu există Albanezi ca potriviri, sau dacă există, folosesc pseudonime. Am derulat cele 3000 de potriviri ale kitului Ancient Drobnjak și nu cred că am văzut vreun Albanez. Asta sugerează că I47038 trăia într-o regiune unde nu erau Albanezi.

Există însă și potriviri care n-au deloc strămoși Balcanici sau Est-Europeni, lucru care se vede din arborii lor. Dau doar 3 exemple, cu arbori foarte mari, dar mai sînt multe altele.

1) clubhistorian, testat la Ancestry, are un segment de 7.8 cM pe cromozomul 1 în comun cu kitul Old Drobnjak. Strămoșii ei sînt din Anglia, Scoția, Irlanda, Germania, Olanda.

2) M. May, testat la Ancestry, are un segment de 7.9 cM pe cromozomul 2 în comun cu kitul Ancient Drobnjak. Strămoșii ei sînt din Anglia, Scoția, Irlanda, Germania, Olanda, Franța.

3) L. Ekman, testat la FTDNA, are un segment de 10 cM pe cromozomul 3 în comun cu kitul Ancient Drobnjak. Strămoșii ei sînt din Suedia, Anglia, Scoția, Germania, Belgia, Franța.

PARTEA 5

Pentru a cerceta originea haplogrupului I-FGC22061, potrivirile contemporane contează mai puțin, mai utile fiind cele care au trăit în trecut. 

Utilizatorul 23abc de pe forumul GenArchivist a folosit diverse programe și a comparat fiecare eșantion de ADN testat în studiul amintit cu toate celelalte eșantioane din studiu. A rezultat pentru fiecare eșantion o listă de potriviri, compusă din eșantioanele cu care are ADN în comun, ordonate după cantitatea de ADN identic.

https://genarchivist.net/showthread.php?tid=2424&pid=72605#pid72605

Utilizatorul Nomad01 a adăugat la lista lui 23abc etichetele de identificare geografică și etnică pentru eșantioanele deja publicate folosite în studiu.

https://genarchivist.net/showthread.php?tid=2424&pid=72649#pid72649

Eu am extras din listele de mai sus potrivirile eșantionului I47038 și le-am pus într-un document text, care poate fi descărcat de pe contul meu Google Drive.

https://drive.google.com/file/d/1AZdtpdVk7HC-pkbWoAN-nSyTw7SBf4VJ/view?usp=sharing

Potrivirile autozomale cele mai mari sînt cele de mai jos. Pentru fiecare potrivire (eșantion) am adăugat și populația de care e cel mai apropiată genetic și haplogrupul Y (dacă e menționat), așa cum apar în documentul tabelar "dna_bigfile.ods" prezentat în partea 2 a acestui mesaj.

1) I42899. TW (162 cM) Croatia_Early_Medieval_(Byzantine)_Trogir_(South_Slavic_Profile)_(n=1)
2) I46999. TW (100 cM) Hungary_Early-High_Medieval_Conqueror-Early_Arpadian_Period_(Central_Euro_Slavic_Profile)_(n=4)
3) I46994. TW (90 cM) Serbia_Early_Medieval_Ravna_Kuline_(Central_Euro_Slavic_Profile)_(n=1) R-PH3782 (R1a)
4) I44219. TW (57 cM) Austria_Early_Medieval_Avar_Period_(South_Slavic_Profile)_(n=129)
5) I47041. TW (30 cM) Hungary_Early_Medieval_Conqueror_Period_(Central_Euro_Profile)_(n=16) I-FT76511 (I2)
6) I46998. TW (28 cM) Montenegro_High_Medieval_Doclea_(South_Slavic_Profile)_(n=3)

Potrivirile autozomale din afara Balcanilor sînt și ele utile pentru cercetarea originii haplogrupului I-FGC22061. Cele de mai jos sînt cîteva luate din lista alcătuită de 23abc și Nomad01.

1) R1292. SG (9.60 cM) Italy_PalazzoDellaCancelleria_Roman_Medieval_possible
2) I16646. AG (9.47 cM) Russia_Imenkovo/Kiev culture
3) COR002. AG (8.91 cM) Italy_Sardinia_EarlyMedieval
4) I20660. AG (8.33 cM) United_Kingdom_England_EarlyMedieval_Saxon
5) VK317. SG (7.99 cM) Denmark_Viking
6) I12771. AG (7.67 cM) United_Kingdom_England_MIA [MIA = Middle Iron Age = Epoca Medie a Fierului (900 – 1300 e.n.)]
7) vik_KAL006. SG    (7.54 cM) Sweden_Viking

Eu voiam ca ADN-ul lui Nikola Rašković Drobnjak să fie supus unui test WGS tocmai pentru a avea acces la potrivirile lui autozomale de pe GEDmatch, ca să văd dacă se pot obține informații despre originea haplogrupului I-FGC22045. Acest lucru nu s-a realizat, și după cum stau lucrurile, nu se știe dacă va fi realizat vreodată. Avem acum acces la potrivirile autozomale ale lui I47038, care-i mai tînăr însă cu 200 de ani decît NRD, deci nu-i chiar același lucru. Concluzia care se poate trage după vederea potrivirilor autozomale ale lui I47038 este că originea haplogrupului I-FGC22045 rămîne un mister. Poate că misterul va fi înlăturat prin compararea ADN-ului eșantionului I47038 cu rezultatele testelor de ADN medieval despre care am vorbit în partea 4 a mesajului din 8.03.2026, dacă aceste rezultate vor fi făcute publice.