Mulțumim pentru documentare, este de ajutor.
Citat din: Andrei Jipa din Noi 07, 2025, 11:46 AMColțurile adezive nu funcționează prea bine pentru fotografiile vechi care sunt încovoiate (https://libguides.umflint.edu/blog/Preserving-Your-Family-Photos)
Cu toții am văzut poze în starea asta. Am pățit asta cu câteva poze chiar în timp ce aveam o sesiune de identificare cu bătrânii familiei (ce-i drept era și o zi de vară). Am să încerc metoda din link.
Eu am cumpărat de câțiva ani niște
sleeves de acest fel (https://www.archivalmethods.com/product/3-sided-sleeves). Sunt acid-free și din polipropilenă, deocamdată nu sunt probleme, le depozitez în cutii simple de carton, în poziție verticală. Cele mai valoroase (de obicei de dinainte de 1950) le țin în sleeve individual în vreme ce acelea de după, care sunt numeroase, le mai am și la un loc, segmentate tematic.
Și eu le-am scanat pe la 600 dpi și le am în Google Photos în albume tematice, pentru vizualizare și împărtășire cu familia. Le am și într-un drive extern și probabil trebuie să mai găsesc și o soluție cloud de depozitare pe termen lung pentru siguranță.
Citat din: andreicucuruz din Noi 20, 2025, 08:15 AMEu am cumpărat de câțiva ani niște sleeves de acest fel (https://www.archivalmethods.com/product/3-sided-sleeves (https://www.archivalmethods.com/product/3-sided-sleeves)). Sunt acid-free și din polipropilenă, deocamdată nu sunt probleme, le depozitez în cutii simple de carton, în poziție verticală.
Cred că e o soluție foarte bună. Folosești vreun fel de desicant în cutiile în care le depozitezi? Pui cumva și un carton în țiplă pentru pozele mai prețioase?
Citat din: andreicucuruz din Noi 20, 2025, 08:15 AMȘi eu le-am scanat pe la 600 dpi
Aș vrea să postez la un moment dat un ghid cu recomandări pentru o scanare de calitate. Nu sunt informații extraordinare, dar nu am găsit un astfel de ghid sistematic pe nicăieri și cred că mulți care vor să arhiveze digital o colecție personală ar putea afla informații importante. Am să schițez aici punctele care cred că sunt cele mai importante:
1.
Scopul scanării (pentru un album digital, social media, carte, copii, film, etc). În funcție de asta, scanarea se poate face cu parametri diferiți. Cea mai mare atenție trebuie acordată scanării în scopul arhivării și posibil a recondiționării, adică atunci când este important să minimalizăm pierderea de informație în timpul scanării. Decizia este importantă pentru că avem întotdeauna de-a face cu un compromis între calitatea rezultatului și costuri (costul unui scanner performant, costul de stocare al imaginilor, timpul alocat scanării). Astfel, este important să alegem parametrii minimi peste care aportul de calitate devine neglijabil. În punctele următoare voi discuta cazul scanării în scopul maximizării prezervării informației.
2.
Scannerul2.a.
Senzorul scannerului: CCD este în general mai scump, dar oferă o calitate ridicată. Principalul avantaj este însă că poate focaliza fotografii care nu sunt perfect plane din diverse motive. CIS focalizează strict ceea ce atinge sticla scannerului, iar fotografiile texturate, ușor curbate, sau deformate de umiditate și vreme vor avea un aspect parțial neclar, în porțiunile care nu pot fi presate pe sticlă.
2.b.
Iluminarea: joacă un rol important pentru fotografiile cu suprafațe texturate. Scannerele mai scumpe nu au această problemă, dar în cazul scannerelor cu iluminare dintr-o singură direcție, pot apărea puncte albe acolo unde textura reflectă lumina în senzor. Pentru a remedia acest fenomen, pot fi făcute două sau mai multe scanări cu orientări diferite (0, 90, 180°) și la rezolușie dublă, după care imaginile pot fi suprapuse digital pentru eliminarea reflexiilor.
3.
Tipul imaginii: întotdeauna un format necomprimat (e.g. TIFF)
4.
Rezoluția. Aici nu există un răspuns simplu.
4.a.
În cazul fotografiilor contemporane printate digital, cel mai probabil este că ele au fost printate la 300 dpi. Conform teoremei Nyquist–Shannon, ar trebui să folosim o rezoluție de scanare dublă față de rezoluția fotografiei. Deci 600 dpi este suficient.
4.b.
Pentru fotografiile printate analog, vorbim de rezoluție exprimată în perechi de linii pe milimetru (LP/mm). Această rezoluție este dată de filmul de celuloid pe care a fost făcută poza. În funcție de condițiile de păstrare (dinainte și de după expunere), sensibilitatea, calitatea filmului, calitatea sticlei obiectivului foto, abilitatea fotografului de a focaliza precis etc., rezoluția celuloidului variază mult: cel mai adesea între 25 și 200 LP/mm (deși filme specializate pot atinge rezoluții de peste 800 LP/mm).
După al Doilea Război Mondial, cel mai probabil vorbim de rezoluții de 50-125 LP/mm pe un format de 35 mm (24 × 36 mm). Asta înseamnă o rezoluție de la 3600 × 2400 la 9000 × 6000 de puncte (echivalentul unui aparat foto digital de la 9 la 54 MPx). Rezoluția filmului de celuloid variază așadar între 1200 și 6400 PPI. De aceea, pentru scanarea filmelor de 35 mm e important să setăm scannerul la 4800 DPI sau mai mult. Pentru scanarea fotografiilor developate de pe film de 35 mm, rezoluția la care le scanăm depinde de mărimea fotografiei, pentru că indiferent cât de mare este poza, ea va păstra rezoluția filmului, ba chiar va "pierde" o mică parte în timpul developării (15-20%, în funcție de calitatea chimicalelor, abilitatea fotografului etc.). Să luăm o medie de 80 LP/mm, adică c. 5700 × 3800 puncte. Așadar, luând în calcul câteva dimensiuni foto uzuale, obținem următoarele rezoluții:
37 × 52 mm → c. 2800 DPI
52 × 74 mm → c. 2000 DPI
74 × 105 mm → c. 1300 DPI
90 × 130 mm → c. 1100 DPI
130 × 180 mm → c. 800 DPI
Aceste valori sunt valabile totuși pentru fotografii de calitate, cele făcute poate într-un studio foto bine echipat de un profesionist. Probabil că pentru fotografiile comune executate de amatori vorbim de o rezoluție a filmului mai degrabă apropiată de 50 LP/mm (3600 × 2400 puncte). Fără să mai scad pierderea de rezoluție din timpul developării, am obține aceste rezoluții pentru scanare:
37 × 52 mm → c. 1700 DPI
52 × 74 mm → c. 1200 DPI
74 × 105 mm → c. 900 DPI
90 × 130 mm → c. 700 DPI
130 × 180 mm → c. 500 DPI
Înainte de cel de-al Doilea Război Mondial, lucrurile se complică și mai mult, pentru că nu mai vorbim de formatul standard de film de 35 mm pe care îl cunoaștem azi. Acesta a fost introdus în 1934 și a monopolizat piața abia pe la sfârșitul anilor 50. La începutul secolului trecut erau populare filmele în format mediu, de exemplu 56 x 84 mm sau 60 x 90 mm. Având o suprafață cu mult mai mare, rezoluția filmelor format mediu era și ea superioară, atingând 12000 x 18000 puncte (deci echivalentul a peste 200 MPx). Dar având în vedere că și calitatea sticlei, metodele de procesare, materialele erau mai rudimentare, în realitate nu observăm o diferență atât de spectaculoasă. Dar, în funcție de calitatea fotografiei, ar trebui să luăm în considerare rezoluții de 2400 DPI și peste.
Rezumat:
Așadar, 600 DPI este o rezoluție care poate fi suficientă în unele cazuri, dar de cele mai multe ori vom avea nevoie de 1200 sau chiar 2400 DPI, mai ales pentru pozele de dimensiuni mici făcute în studiouri profesioniste.
4.c. Rezoluția la care scanăm trebuie să fie un divizor întreg al rezoluției optice a scannerului. De exemplu, dacă avem un scanner cu rezoluția optică maximă de 2400 DPI, trebuie să scanăm la 2400, 1200, 800, 600, 480, 400, 300, 240, 200, etc (2400/n). Dacă scanăm la 450 DPI de exemplu, avem de-a face cu un proces de 'resampling', care duce la scăderea ireversibilă a calității imaginii, și vom observa că imaginea scanată la 400 DPI ar putea conține mai multe detalii decât cea scanată la 450 DPI.
5.
Rotirea imaginilor. Putem roti imaginile digitale cu 90° sau 180°, dar niciodată la un alt unghi. Orice alt unghi de rotație (fie el și de numai 0.01°) va duce la scăderea ireversibilă a calității imaginii, chiar și pentru formate necomprimate, din cauza aceluiași proces de resampling. Este important așadar să așezăm fotografiile pe sticla scannerului orientate precis.
6.
Culoarea6.a. cu foarte puține excepții, trebuie să scanăm color, și nu monocrom. Excepțiile ar fi fotografii monocrome foarte recente, pe hârtie de calitate, nedegradate.
6.b. RGB vs CMYK: practic toate scannerele funcționează mecanic în format RGB. Unele oferă posibilitatea de a salva imagini în format CMYK, dar această abordare duce la scăderea calității, deci recomand întotdeauna imagini RGB.
6.c. Adâncimea de culoare (Colour depth). Pentru fotografii contemporane color, nedegradate, cu contrast suficient, este suficient să folosim 24 biți (8 biți pe canal). Pentru fotografiile mai vechi, alb-negru, deteriorate de vreme, decolorate, palide, e important să folosim 48 biți (16 biți pe canal).
-----
M-am întins foarte mult și m-am îndepărtat de subiectul inițial al threadului, dar poate dacă informația e de interes, o putem muta într-un thread dedicat scanării?