Investigând trecutul satului meu natal din vechiul ținut al Vasluiului, m-am aplecat asupra familiilor și urmașilor care l-au stăpânit de-a lungul timpului.
E bine cunoscut că documentele de familie ale proprietarilor, boierilor de vază, care dețineau moșii, reprezintă un valoros izvor de informații indirecte pentru istoria locală (fotografii, documente, planuri etc.)
Un personaj de interes pentru cercetarile mele este Dimitrie Hernia, cunoscut în lumea bună a bucureștilor anilor 1900, ce a stăpânit mosia satului timp de 30 de ani.
Dimitrie Hernia provenea dintr-o familie de negustori cu origini brașovene care s-au impamantenit în vechiul Regat în ultima jumătate a secolului al XIX-lea. Tatăl său, Dumitru V. Hernia, a pus pe picioare prima exploatare de petrol din România și printre primele din lume la Câmpina.
Dimitrie Hernia a fost căsătorit cu Lelia Caramaleu (dintr-o familie de boieri), însă nu au avut copii.
Deși foarte implicat în viața politică și mondenă a Bucureștilor - a fost unul dintre membrii importanți ai Partidului Conservator, servind ca senator și deputat in mai multe rânduri - a ales să locuiască permanent la moșia din Moldova. Din presa vremii, se păstrează numeroase referințe despre el și indirect despre sat.
Ajuns la o vârstă înaintată, în pragul războiului, vinde mosia și se reinstaleaza la București. Din presa am aflat că soția sa moare în 1950, când el avea deja vreo 82 de ani. Despre el nu se găsește altă informație și a intrat astfel în uitare. Știm bine ce s-a întâmplat cu elita politică și economică antebelică în anii 50.
La plecarea sa din sat, și-a luat lucrurile de preț de la conac, lăsând în urmă probabil lucrurile mai puțin importante unui sătean ce-i fusese șofer credincios timp de 30 de ani. Am găsit acest mic tezaur sau mai bine zis ce a mai rămas din el (periodice, cărți, , obiecte), după 80 de ani, in podul casei fostului sofer. Am încercat să aflu prin recrearea arborelui său genealogic (mai jos atasat) dacă există persoane indirecte care să fi păstrat si alte documente ramase dupa moarte lui, însă până în prezent nu am descoperit nimic.
Întrebarea este ce șanse mai sunt ca tot ceea ce a lăsat în urmă, având in vedere perioada neagra de dupa război, să se fi păstrat până în prezent...
Sper totuși ca într-un colț de pod, într-un subsol, undeva sa se păstreaze încă amintiri care așteaptă să fie aduse la lumina
HerniaFamilyAncestry.PNG
Foarte interesant!
Copil fiind, m-am jucat de câteva ori în capela Hernia, o clădire în paragină din spatele școlii la care am mers 8 ani. Era într-un stadiu avansat de degradare, într-o grădină plină de lăstărișuri și rugi de mure, și din cupolă atârna un leagăn improvizat din frânghii. Nu am mers de presă multe ori, pentru că se strângeau adesea copii mai mari și mai puțin prietenoși. Capela poartă numele lui Dumitru V. Hernia
https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Capela_Dumitru_V._Hernia
Capela Hernia a fost construită de Dimitrie D. Hernia, personajul din povestea mea, după moartea tatălui său, Dumitru Hernia cel care a înființat primele exploatări petroliere. Este posibil ca în aceeași capelă să fi fost înmormântată și soția lui, Zoe Lazărescu, decedată cu câțiva ani înainte. După ce domeniul a fost vândut și ulterior naționalizat,au fost reînmormântați la Cimitirul Belu, probabil în jurul anului 1948, într-un mausoleu construit de fiul său, Dimitrie.
În legătură cu Dimitrie D. Hernia, așa cum am menționat mai sus, i-am pierdut urma în 1951, când încă apărea în cartea de telefoane. Mă întreb cum aș putea afla locația în Cimitirul Belu sau o dată exactă a morții sale.
Pana sa gasesc ceva urmasi ai familiei Hernia, am descoperit un arbore genealogic ce coboara pana la 1796 - Hernya de Galatz / Fizesti (Hateg)
Sursa: Date istorice privitoare la familiele nobile române, Puşcariu, Ioan, Vol 1, de altfel o sursa foarte interesanta.
https://dspace.bcu-iasi.ro/handle/123456789/73268
Screenshot 2025-08-19 093819.png
Screenshot 2025-08-19 093806.png
Si mai jos.
Sursa: https://adt.arcanum.com/en/view/CsaladHely_CsaladokMegye_Hunyadmegye_tortenete_1891_Bojthe
Hernya2025.png