Buna seara. Detineti informatii sau bibliografie pentru a explica fenomenul miscarii de populatie din Ardeal catre Tara Romaneasca din care au rezultat satele de Ungureni? M-ar interesa si locurile de unde au plecat acestia.. Multumesc mult!
Sunt și eu interesat de problema emigrărilor de peste munți (atât în Moldova cât și în Țara Românească), am strâns câteva articole relevante aici: https://drive.google.com/drive/folders/1Qr0-5JC__XjBnS7Ru6J6f52rrjru5Rf-?usp=sharing (https://drive.google.com/drive/folders/1Qr0-5JC__XjBnS7Ru6J6f52rrjru5Rf-?usp=sharing)
De interes, în general, pentru subiectul emigrărilor sunt studiile lui I. Nistor, Virgil Șotropa și Ștefan Meteș.
În afara de studiile din link-ul de mai sus recomand cu căldură și următoarele (pentru care nu am varianta digitală):
- I. Nistor - Emigrările de peste munți în Analele Academiei Române. Seria II. Tomul 37, 1914-1915. Memoriile Secțiunii istorice. (văd că se poate găsi pe Arcanum: https://adt.arcanum.com/ro/view/AnaleleAcademieiRomane_1914-15_037_SessOrdinareSeria2/?pg=0&layout=s (https://adt.arcanum.com/ro/view/AnaleleAcademieiRomane_1914-15_037_SessOrdinareSeria2/?pg=0&layout=s))
- Stefan Meteș, Emigrări românești din Transilvania în secolele XIII-XX, editura Ştiinţifică și Enciclopedică, 1977
Se cunosc în general zonele de unde au plecat cei mai mulți (majoritatea după mijlocul secolului 18). Cu toate astea, doar în mod excepțional vom putea documenta precis satul de origine pentru un strămoș anume. Mai există un aspect aici, sunt mulți care au fugit peste munți, deci nu aveau nici un interes să facă cunoscut zona sau satele de unde au venit.
În acest sens, relatez un fragment relevant extras din
Nicolae Gr. Ciubotaru, Povestiri cu bunici și strămoși (https://forum.genealogica.ro/index.php?topic=58.0):
Citat[...] Chirilă va fi fost și el un bunic ca toți bunicii și ar fi trebuit ca și Toader să povestească întâmplări și greutăți din exodul familiei. Dar...tăcere.
Tăcerea a fost pentru toate familiile fugare din satele lor, ca și pentru bejenarii veniți de peste hotare, un mijloc de apărare a dreptului lor la viață și bătrânii lor i-au învățat să tacă. Gonacii domnești sau vornicii care urmăreau pe clăcașii fugari de pe moșii atâta așteptau: un cuvânt, un zvon, ca apoi să-i prindă și să-i "ia în suliți". De aceea copiii n-au fost niciodată primiți să asiste la discuțiile celor bătrâni. Eu am "apucat" în familie asemenea interdicții, de "a nu căsca gura la ce vorbeau oamenii mari" și eram trimis afară, la joacă. Situația era aceeași pentru toate neamurile străine, care știu vag că sânt plecate "de undeva", dar nimic precis. Este și cazul familiilor ardelene venite în Vulturești de peste munți, ca Micu, Simion sau Simionică, Teclă, Gavriluță, Jugănaru, Bobu, Ungureanu-Florea, Moroșanu, Munteanu, apoi al dunărenilor Dorofte, Anton, Enache și al celor din Bucovina și din est, precum Scorțanu-Rotariu, Pădurariu-Bărbosu, Rusu, Cibotariu și alții. [...]