Cercetările genealogice ne confruntă uneori cu descoperiri dificile. În cazul familiei mele, am identificat cel puțin 3 strămoși direcți (din cei descoperiți până acum) care și-au pus capăt zilelor în mod voluntar.
Din perspectivă documentară, aceste cazuri prezintă o valoare particulară: actele de deces pentru morți violente sau suspecte conțin de obicei descrieri detaliate ale circumstanțelor și locului exact unde s-a petrecut evenimentul.
Exemple concrete din cercetările mele:
Ana Ichim Airinei (1873-1914) - "S-a sinucis prin strangulare de un crac de pădureț la locul numit Făgețelu mic"
Ion Manolachi (1826-1881) - "la locul numit Gura Platoneștii, teritoriul comunii Bălțiteștii, găsit sinucis prin strangulare"
Neculai Pârloagă (1842-1892) - "încetat din viață alaltăieri în casa sa din anexa Sevineștii, sinucis prin suspensiune"
Pentru primele două cazuri, am reușit să identific locațiile exacte folosind hărți topografice din secolul al XIX-lea. Este de remarcat că, în mod firesc, aceste evenimente au avut loc în zone izolate, în afara vetrei satului.
În cazul lui Neculai Pârloagă, am găsit și o mențiune în Monitorul Oficial care oferă detalii suplimentare. De asemenea, pare că în toate cazurile de morți suspecte se făcea sesizare la parchet.
Context social și posibile motivații
Răsfoind memoriile țăranului autodidact Toader I. Ștefan din Ghindăoanii Neamțului (țăran sub influența acelorași realități sociale), am descoperit evenimente similare pentru care autorul propune diverse explicații - mai mult sau mai puțin plauzibile dar care reflectă realitățile sociale, economice și culturale ale epocii:
> "Cam pe la 1842-1848: s-au spânzurat Ion Opre de un păr, vara, iar Pelaghie, văduva defunctului Ion Ștefan Dosoftei, tot de un păr, în joia după Rusalii... Cel dintâi se spune că din cauză că l-ar fi persecutat feciorii săi, iar cea de-a doua ar fi avut relații cu o vrăjitoare, numită Blehătoaia, din satul de la Corichești, cu care lucra contra cumnatei sale, despre care avea presupus că ar fi vrăjit-o. Și ea căuta a se dezvrăji, al căruia rezultat final fu spânzurătoarea."
> "Toader Boboc s-a spânzurat în podul casei, în 1873. Acesta era om fără fii, numai cu soția lui. El era bețiv și ajunsese la desperare. Fiind și atins puțin de boala pelagrei, s-a sinucis."
Din aceste mărturii am putea extrage următoarele posibile motivații:
- Factori medicali (malnutriție, depresie, boli psihice)
- Presiuni și conflicte familiale
- Dependența de alcool
- Influența gândirii și, deci, a credințelor magice (vrăji, dezvrăjire)
Ce povești similare ați descoperit în propriile cercetări genealogice? Ați întâlnit cazuri de sinucideri, decese în circumstanțe neobișnuite sau situații care v-au surprins pur și simplu?
Un văr de-al stră-străbunicului a fost afacerist în Viena și și-a pierdut averea, aruncându-se în cele din urmă în Dunăre. Informațiile le-am găsit în ziarele vremii.
Stella I. Heliade Rădulescu, verișoară îndepărtată mie, s-a sinucis la vârsta de 32 de ani în 1915. Nepoata lui Heliade prin unicul său fiu, Ioan, abandonată de tată în urma dispariției mamei biologice și adoptată ulterior de mătușa sa, Virgilia I. Heliade Rădulescu, a fost prinsă în conflictul familial pentru locuința bunicului său, judecându-se împreună cu fratele său, Mircea, împotriva tatălui, neînțelegere ce pare să o fi purtat spre gestul extrem. Se alătură, din păcate, șirului lung de femei din familia Heliade-Rădulescu ce par să fi extras trepte ghinioniste din urna sorții. (mama lui Eliad- moartă de ciumă la 32 de ani după ce a îngropat trei copii, soția lui Eliad- a îndurat exilul soțului și infidelitățile lui în serie, una dintre aceste infidelități a dus ulterior la apariția mea; fetele lui Eliad- toate necăsătorite). Din câte am putut aduna, nici Stella nu a fost vreodată măritată, nici nu a lăsat vreun urmaș.
De o moarte în circumstanțe suspecte a avut parte un alt strămoș, popa Constandin sin Vlad Obilescu din Sălciile, răpus pe neașteptate într-o zi mergând pe câmp pentru a aduce mâncare muncitorilor. Nu am putut descoperii anul nașterii, însă nu îmi imaginez că era foarte în etate, nici nu cred că într-un astfel de sat mic ar fi putut clocoti intrigi care să ducă cu gândul la otrăvire...
De asemenea aș considera tragic, deși nu atât de neobișnuit vremurilor, am găsit la rândul meu în cadrul cercetărilor un număr însemnat de copii morți în familia atât apropiată, cât și extinsă, și mă gândesc că aceștia sunt doar cei de ale căror morți s-a ținut cont,care se adaugă cu siguranță celor născuți morți și sarcinilor pierdute. (în astfel de situații, obișnuința mă trimite spre formula "Dumnezeu să-i ierte și să-i odihnească", dar cu ce poate fi păcătuit un prunc la 2 ani ca să necesite iertare? Suflețele...)
Oricum, în alt ton, anexez sursele pe care le-am putut găsi pentru primele două însemnări:
Printre morțile care mi-au atras atenția au fost două prin înec, din ramuri distincte ale familiei, ambele ale unor rude colaterale.
Vasile Mitrea, frate al stră-străbunicului, născut la 14 mai 1871 moare "înecat în apă" la 16 ani, la 19 iunie 1887 în Sânpetru Almașului, azi județul Sălaj:
moarte inec 2.jpg
Rada Spânu, a doua soție a lui Stroe Spânu, văr al stră-străbunicului, moare la 60 de ani, la 5 iunie 1906, înecată în râul Bâsca în comuna Chiojdu din Buzău.
moarte inec 1.jpg
Fiind vorba de evenimente din trecutul destul de îndepărtat, nu am găsit mai multe detalii decât cele minime din acte.
Ca fapt divers, am descoperit și eu detalii depre astfel de sfârșituri tragice din presă, dar pentru rude contemporane. Un văr înstrăinat, care a fost subiectul știrilor prin 2018-19:
https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/justitie/barbatul-care-isi-batea-sotia-in-timp-ce-conducea-drogat-s-a-sinucis-el-fusese-condamnat-la-inchisoare-1137150
Cercetând genealogia moșnenilor Tănăsești din Starchiojd, rude îndepărtate, am mai descoperit un deces la 1897, tot prin înec. Iată și articolul, care cred că e foarte interesant, nu atât prin detalii, cât prin tonul sarcastic:
deces tănăsescu.jpg
sursa: https://adt.arcanum.com/en/view/Universul_1897_03/?pg=49&layout=s
Am mai găsit un strămoș (4x stră-bunic) care a decedat în 1863 în urma căzăturii din car.