Ar fi interesant sa postam fotografii cu membrii de familie din secolele trecute, pentru a intra putin in atmosfera de odinioara...
Atasez una din cele mai vechi fotografii pe care le detin, cu o ruda mai indepartata, Mihalache Motas, cu dedicatie, din timpul razboiului de independenta.
Că tot s-a deschis subiectul pe fotografii din timpul Războiului de Independență, am cerut acordul unei rude îndepărtate să public fotografia din posesia familiei sale. În fotografie se află stră²bunicul acesteia pe linie paternă, numele său fiind Anton MARE.
Transcriu cuvintele scrise în partea superioară:
,,Certific că veteranul Mare Anton prevăzut în fotografie a luat parte în campania 1877–78 ca soldat în Reg-tul 14 Dorobant. Comand. Batal. (ilizibil) №14."
O adevărată icoană
Superbe ambele fotografii. Cum bine spune Ben — icoane. Nu mulți au șansă să dețină așa ceva. Personal, chiar dacă am făcut absolut toate demersurile necesare (și am salvat cam tot ce se putea din familia extinsă), nu am fotografii mai vechi de anii 1920-1930.
Chiar și așa, postez și eu două poze dragi mie.
Prima de la o nuntă a unei familii de învățători (1933) iar a doua cu străbunicul (fierar) și bunicul matern, în jurul anilor 1940-1945.
Vin și eu cu fotografia mea preferata. Poza e facuta pe la 1918. Apare străbunicul, în stânga, un țăran relativ înstărit, născut înainte de războiul de independenta. Bunica în mijloc, iar la stânga un frate al ei soldat în primul război mondial.
Citat din: bendorna din Mar 16, 2024, 09:58 PMVin și eu cu fotografia mea preferata. Poza e facuta pe la 1918. Apare străbunicul, în stânga, un țăran relativ înstărit, născut înainte de războiul de independenta. Bunica în mijloc, iar la stânga un frate al ei soldat în primul război mondial.
Portul străbunicului tău (și mai ales căciula) mă duce cu gândul direct la portul deputaților din partea țăranilor de la 1857 (Adunările Ad-Hoc). Printre acești țărani, dacă șansele țineau cu mine, avea să fie și un (5)-străbunic (născut pe la 1795), fiind în prima tură (alegerile măsluite de Vogoride la Iași) ales pentru a reprezenta ținutul Neamț (probabil era anti-unionist). După noile alegeri, fruntașul delegat pentru Neamț a fost schimbat cu un sătean dintr-un sat vecin.
A se vedea deputatul pentru ținutul Putna - Ioan Roată (cel mai din dreapta, în picioare).
Tabloul a fost dăruit de Mihail Kogălniceanu lui C. A. Rosetti purtând inscripţia "Temelia Casei".
Vorbind de divanul ad-hoc, cam pe când se năștea străbunicul meu din fotografia anterioară, spătarul Sandu Miclescu, stăpânul satului Șerbești din Vaslui, se fotografia în atelierul lui Franz Duscheck la București (poza atașată). Sandu Miclescu fusese printre revoluționarii de la 1848 și deputat de Vaslui în divanul ad-hoc în 1857. Din catagrafii aflu că străbunicul străbunicului meu fusese slugă la casa paharnicului Manolache Miclescu, tatăl spătarului Sandu Miclescu. De la paharnicul Manolache Miclescu și stră-stră-străbunul meu au trecut două sute de ani. Însă, ca un arc peste timp, după o lungă corespondență și colaborare, l-am întâlnit cu 10 ani în urma la Luxemburg pe strănepotul său, arhitectul Sandu Miclescu, înainte sa plece dintre noi.
Citat din: bendorna din Mar 17, 2024, 02:45 PMVorbind de divanul ad-hoc, cam pe când se năștea străbunicul meu din fotografia anterioară, spătarul Sandu Miclescu, stăpânul satului Șerbești din Vaslui, se fotografia în atelierul lui Franz Duscheck la București (poza atașată). Sandu Miclescu fusese printre revoluționarii de la 1848 și deputat de Vaslui în divanul ad-hoc în 1857. Din catagrafii aflu că străbunicul străbunicului meu fusese slugă la casa paharnicului Manolache Miclescu, tatăl spătarului Sandu Miclescu. De la paharnicul Manolache Miclescu și stră-stră-străbunul meu au trecut două sute de ani. Însă, ca un arc peste timp, după o lungă corespondență și colaborare, l-am întâlnit cu 10 ani în urma la Luxemburg pe strănepotul său, arhitectul Sandu Miclescu, înainte sa plece dintre noi.
Fascinant — simpla cunoașterea a acestei legături, a faptului că o parte din strămoșii amândurora au conviețuit în același sat, au bătătorit aceleași drumuri (chiar dacă de pe poziții total diferite) a adus, nu mă îndoiesc, un moment de emoție la întâlnire.
Pentru unii, cred că astfel de întâmplări și posibilități de reflectare asupra trecutului sunt principala motivație din spatele cercetării genealogice.
Prima mea postare pe acest forum am zis sa impartasesc si eu ceva cu voi. Ma bucur ca am gasit acest forum si vad ca sunt ceva pasionati pe aici.
Fotografia este din 1906 facuta la Barlad, in fotografie apar Rosalia Redmann, Josef Honcik si fetita lor adoptata Magdalena Josef-Basarab.
Bine ai venit. Frumoasă poza, puțini sunt cei care dețin așa ceva. Probabil făcută în atelierele lui Moritz Wandelmann (fotograf al curții regale) sau fiului Leon Wandelmann, cunoscuți în epocă.
Nici eu nu am găsit fotografii mai vechi de anii '20. Cea mai veche este aceasta cred, în care apar stră-stră-bunicii cu cei patru copii, doi dintre ei gemeni:
Crican familia s.jpg
În plus, am o alt fel de "mărturie" de familie, piatra de mormânt a stră⁸-bunicului Matei Sersea, păstrându-se în pronaosul bisericii ctitorită de el în Posești, pe la 1740:
WhatsApp Image 2024-12-01 at 14.46.35.jpeg
CitatPomelnicu lui Matei Sersii. Pomeni Gospadi: Dobra, Constandin, Soare, Ilie, Rada, Vlada, Samfira, Matei, Neagu, Neacşa, Crăciun, Ilina, Stanca, Maria, Constandin, Balea şi cu tot neamul lor. 22 Aprilie 1783
WhatsApp Image 2025-01-05 at 19.08.28.jpeg
Citat din: bendorna din Mar 16, 2024, 09:58 PMVin și eu cu fotografia mea preferata. Poza e facuta pe la 1918. Apare străbunicul, în stânga, un țăran relativ înstărit, născut înainte de războiul de independență. Bunica în mijloc, iar la stânga un frate al ei soldat în primul război mondial.
Privind din nou această fotografie, am realizat un detaliu tulburător. Inițial, o datam în jurul anului 1918, dar consultând arborele genealogic, am înțeles motivul real al atmosferei triste și al absenței mamei. Străbunica mea s-a stins din viață în decembrie acelui an, răpusă de tifos. Tristețea din privirile celor fotografiați capătă acum un sens, iar baticul negru purtat de bunica ar putea fi un semn al doliului. După portul strabunicului, mai degrabă spre sfarsitul iernii 1919
Familii muscelene. In dreapta stra stra bunicul meu, Ion N Iorgulescu si sotia sa, Sofia nascuti pe la 1880, Valeni dambovita sud Muscel
Citat din: bendorna din Feb 07, 2025, 09:50 AMmotivul real al atmosferei triste
Ideea de a zâmbi în fotografii apare abia ceva mai târziu, prin anii 1920-30, și devine acceptată în masă abia după al doilea război mondial. Chiar și fotografiile de nuntă de la începutul secolului par a avea o atmosferă sumbră. Motivele erau numeroase. Printre altele, tradiția tablourilor în care oamenii stăteau nemișcați ore in șir și nu puteau zâmbi. Rarele exemple în care colțurile buzelor sunt ridicate în picturi sunt notorii, cum este Mona Lisa. Și camerele foto vechi aveau nevoie de timpi lungi de expunere. Igiena orală era precară, dinții lipseau uneori cu desăvârșire. Fotografiile erau chestiuni scumpe, serioase, făcute în studiouri, de aparate de dimensiuni intimidante. Și percepția culturală a zâmbetului era diferită: era asociat cu beția, nebunia și imoralitatea și indica mai degrabă o lipsă de etichetă în societate.
Situația s-a schimbat treptat abia după apariția camerelor Kodak portabile și campania lor publicitară care a promovat fotografiile spontane, în care oamenii zâmbeau. Profesionalizarea igienei dentare și apariția filmelor au contribuit și ele.
Sursa: Angus Trumble - A Brief History of the Smile
(https://www.scribd.com/doc/251544246/A-Brief-History-of-the-Smile-2004-a)
Asta nu infirmă neapărat teoria datării fotografiei. Dar cred că e justificată mai degrabă de lipsa mamei și de baticul negru. Atmosfera serioasă era ceva standard în perioada aceea.
Contribui si eu cu o fotografie, care *pare* cea mai veche pe care o am. Efectiv pare, pentru ca nu inteleg ce scrie pe spate, si nu stiu cine sunt persoanele din fotografie. Fotografia era la parintii mei acasa intre alte poze vechi deci presupun ca reprezinta membri ai familiei dar e posibil sa fi fost cunostinte la un moment dat si sa fie doar o poza daruita cuiva din familia mea. Cat pot sa inteleg din inscrierea de pe spate este "pastreaza aceasta fotografie" si, la final, Vasilica sau Vasilina. Asta e tot ce cred ca pot citi pe ea.
Citat din: D din Iul 30, 2025, 03:27 PMCat pot sa inteleg din inscrierea de pe spate este "pastreaza aceasta fotografie"
Poate fi:
Păstrează această fotografie a surori mele și copilul ei
(...)
De 15 septembrie 19
Ramona(?) și Vasilică sau Roman și Vasilica
Citat din: stratocaster din Iul 30, 2025, 03:50 PMPoate fi:
Multumesc! Nu credeam ca se poate citi mai mult! :-)